Gyuszi Balint, afectat de moartea prietenului său, Martin Tudor. „Altfel, mă simt ca un câine în cușcă…”

    de Lucian Dănilă | 30 martie 2020, 7:53 PM | Recomandările editorilor | Sport

    0

    A trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit cu antrenorul echipei UTA, Gyuszi Balint. Tehnicianul este aproape de performanța carierei sale și de visul de mai bine de un deceniu al arădenilor, promovarea în Liga 1 cu UTA. Dar, acum, parcă mai este o eternitate până acolo…

    Acum ne este dor de un meci, de o conferință de presă în care ne strângeam mâna, de un antrenament, de tot ceea ce însemna o viață normală. Când lucrurile mergeau atât de bine, aproape perfect, a venit acest virus și a blocat întreaga activitate sportivă, dar și cea mai mare parte a activităților economice. Oamenii stau în casă și nu știu când vor reveni la o viață normală.

    L-am sunat astăzi pe Gyuszi Balint și l-am prins într-un moment mai greu. „Sunt acasă, ca mai toată lumea, dar ziua mi-a fost dată peste cap de această veste cumplită: moartea lui Martin Tudor. L-am avut coleg un an la CFR Cluj. Eram foarte apropiați în acea perioadă, ieșeam împreună cu familiile, eu, Martin și Casian Miclăuș. Acum mi-e foarte greu să mă gândesc că nu mai este printre noi. Avea doar 43 de ani, atât de tânăr. Este adevărat că în ultimii ani am vorbit mai rar, dar cine se putea gândi la așa ceva? Fiind un moment atât de trist, mă gândesc că în ultimii ani am mai pierdut câțiva colegi. Mă gândesc la Mihai Baicu, alături de care am jucat la Brașov, care a murit la doar 34 de ani la un meci de fotbal pe sintetic. Apoi s-a dus și Florin Ganea, cu care am jucat la Urziceni. S-a stins la 39 de ani, deși era un munte de om. Era un tip hâtru, extrem de glumeț, dar niște glume de bun gust. Acum a venit și această veste cu Martin. Trist, foarte trist”, spune Balint.

    Fiind de atâtea zile acasă, în autoizolare alături de soția și de fiul său, Gyuszi Balint recunoaște că îi este greu. „Nu mă gândeam că este atât de greu. Sunt o fire activă, mereu pe terenul de fotbal, mereu plecat de acasă, mereu în contact cu oamenii cu care lucrez și nu numai. Acum mă simt ca un câine în cușcă. Am noroc că am o curte destul de mare și mai joc aici tot felul de jocuri cu fiul meu, mă trezesc dimineața și îmi beau cafeaua cu familia, iar din punctul ăsta de vedere este bine”, continuă antrenorul echipei UTA.

    Balint este de părere că va fi imposibil să se mai joace toate etapele din actualul campionat. „Este aproape imposibil să se mai joace toate meciurile. E final de martie, nu cred că începem antrenamentele mai repede de mijlocul lunii mai, iar apoi mi-e imposibil să cred că se vor mai juca toate meciurile. Probabil va fi un play-off de opt echipe și un play-out de zece echipe, așa cum s-a și discutat. Știu că avem un avantaj important din punct de vedere al punctelor, dar dacă nu gestionăm bine situația putem avea probleme. Jucătorii au pierdut în această perioadă tot ce am lucrat pe partea de fitness, vor veni căldurile, noi jucăm pe sintetic și va fi greu de menținut un ritm miercuri – sâmbătă – miercuri. În plus, chiar dacă se va relua campionatul, eu cred că se va juca fără spectatori, iar pe noi ne-ar dezavantaja foarte mult asta pentru că ei sunt un suport fantastic pentru echipă. Dacă greșim în două meciuri deja apare presiunea și nu se știe. Dar la cum sunt acum vremurile, nu ne putem face nici un plan”, a continuat antrenorul care a dus pe UTA în vârful clasamentului ligii secunde.

    Balint ține legătura cu jucătorii prin rețelele de socializare și este nerăbdător să se reia activitatea, la fel ca noi toți de altfel…

    Gyuszi a postat astăzi câteva rânduri și o fotografie după ce a aflat despre dispariția prematură a fostului său coleg și prieten, Martin Tudor:

    „Îmi este tare greu să vorbesc la trecut de Tudorică… Am fost colegi la CFR Cluj, sezonul 2005-2006, unul care a însemnat și începutul ascensiunii echipei. În perioada respectivă, am fost mai mult decât colegi, eram prieteni toți, Dorinel Munteanu reușise să unească vestiarul, să ne facă pe noi, jucătorii, să fim prieteni și în afara terenului. Am amintiri frumoase cu Tudorică, multe îmbrățișări după victorii, multe vorbe de îmbărbătare după insuccese… Viața ne-a despărțit drumurile… Însă momentele trăite împreună vor rămâne.

    Odihnește-te în pace!”

    Credit foto: captură foto gsp

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    3 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.