Doamne!, câte surprize ne mai oferă viața. Știu că-i o banalitate, dar în spatele ei se ascunde un mare adevăr cu care m-am confruntat zilele trecute. Mihai Fifor, cel mai supărat dintre politicienii cu carte de muncă în Arad – mereu afișează o mină de om sobru spre supărare –, nu doar că mi-a citit articolul apărut luni, dar l-a și comentat, așa cum obișnuiește el: bășcălios, în gura mare, dar din spatele cortinei care închide listele. Surpriză mare.

Citiți aici: Calcule electorale pentru 2024 (II) PNL-Cionca se pregătește să câștige, PSD-Fifor, să piardă. Revine Igaș?

În mod normal nu i-aș fi răspuns. Omul și-a spus părerea și părerile n-ar trebui comentate. Poate, combătute, cu argumente, dar nu comentate doar ca să te afli în treabă. Doar că tocmai dumnealui m-a obligat să-i răspund. Pentru că, de o bună bucată de vreme, supăratul domn mi-a blocat accesul la pagina sa de facebook și astfel mi-a tăiat singura posibilitate de informare în ce privește activitatea sa de parlamentar. Și președinte. Mie și altor doi colegi.

Or, în mod normal, dumnealui ar trebui să mă reprezinte și pe mine (dimpreună cu ceilalți doi colegi) în Parlamentul României – că pentru asta-i plătit și va primi pensie specială, ca să-i reprezinte pe toți cetățenii din circumscripția Arad, nu doar pe cei care-i aduc osanale. Prin urmare, blocat fiind de supăratul nostru ales, profit de comentariul său și am să-i răspund, cu convingerea că îmi va citi în continuare articolele. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru a afla ce spun și gândesc acei arădeni care aleg să nu se prosterneze în fața sa.

Chiar mi-au plăcut ironiile din comentariul supăratului bășcălios. Sincer. Cum să nu-ți placă să citești că articolul meu „ar fi trecut neobservat printre atâtea știri despre miile de investiții ale administrației PNL de la Arad” sau că aș fi „deconstruit” (are cuvintele la el, trebuie să recunosc) „poza momentului, redesenând, apoi, cu finețe de cunoscător, tendințele electorale ale mega-anului politic 2024 la Arad”?

Cum să nu te distreze când scrie că Falcă-i doar un element de culoare, „Bibi (e) sucks” iar Wiener, panaceu universal? Adevărul este că m-am distrat la fel de mult și când mi-am amintit că atât „sucks” cât și „panaceu” l-au bătut rău în alegerile pentru Primăria Arad. Pentru cei care nu știu, „sucks” este un cuvânt de alint, foarte folosit în mediul intelectual din Balta Verde a Craiovei.

Teoria politicianului inutil cu gura mare

Sigur, nu a uitat să mă mustre ironic pentru ce am scris în comentariul comentat de domnia sa, anume că dumnealui  nu știe să câștige alegeri decât de pe liste de partid. Așa am scris eu, nu cum s-a alintat în comentariul său, că „habar nu are cum se câștigă alegerile în Arad”. N-a câștigat nicăieri, nu doar în Arad. Tare m-aș fi bucurat dacă ne-ar fi luminat cu o informație care, recunosc, mie mi-a scăpat, ca să aflăm când o fi câștigat alegeri în Arad dumnealui sau organizația arădeană a partidului?

Și, dacă tot m-a ironizat în legătură cu Cionca (despre care eu am scris doar că nu are contracandidat serios de la celelalte partide), și dacă tot susține că tendințele electoratului arădean sunt altele decât aș fi zis eu (oare de unde le știe dumnealui?, că noi nu știm de niciun sondaj independent pentru Arad) îi lansez public o provocare, îndemnându-l să candideze împotriva lui Cionca pentru președinția Consiliului județean! Ca să-mi demonstreze că am greșit când am spus că Cionca este favorit pentru simplul motiv că nu are adversar (de fapt, contracandidat, că adversari va avea).

Un candidat sub marja de eroare

A avut curaj în 2020 să intre în lupta cu Bibarț și Wiener (niciodată cu Falcă!), candidatură anunțată încă din 2019, nu văd de ce n-ar încerca acum să(-mi) demonstreze că știe să câștige alegeri în Arad.

De altfel, anul 2019 a fost anul marilor sale gesturi de curaj. Înainte de a se arunca în lupta pentru Primărie, s-a proptit (cuvânt cu care precis face impresie prin Valea Roșie din Bănie) în competiția internă pentru candidatura la prezidențiale. Conform Wikipedia, „… Liviu Pleșoianu și Mihai Fifor au obținut procente cât marja de eroare (3%)”.

Sigur că nu va avea curajul să intre în lupta pentru CJA. Se va ascunde iarăși pe lista pentru parlamentare, pe primul loc, și-i va împinge pe alții pentru lupta cu Cionca și Bibarț. Ce alegeri a câștigat pamfletarul de facebook?

Totuși, nu lipsa curajului electoral ar fi problema (post)opinentului, ci caracterul. Și nu o spun eu, ci Marian Sultănoiu, senior editor la ziarul Gândul, într-un articol despre tâmpenia rostită de supăratul parlamentar, pe-atunci ministru: „de la asumarea propriei prostii, rostite cu aplomb, și până la a-i face proști și ticăloși pe ceilalți, ca să-ți acoperi deruta, este o cale la fel de lungă, precum aceea de la demnitate la lașitate, și de la greșeala de exprimare, la apa din cap”.

Citiți întregul articol aici: Când îți bate balistica-n fereastră

Nici atunci când a vorbit prostii într-o emisiune televizată, cu fața lui de om serios, adânc „proptit” (că tot îi place cuvântul) în rezolvarea celor mai serioase probleme ale țării, de a pus NATO în încurcătură, dumnealui, miștocarul de azi, nu a avut tăria de caracter să-și recunoască greșeala. În fața evidenței, a aruncat vina pe alții, pe opoziție, pe ziariști, pe cetățeni. Toți au înțeles greșit, deși porumbelul balistic i-a ieșit lui pe gură, cu voce pozată.

Momentul adevărului: gura mare păcătos grăiește

Desigur, nu doar acest episod scoate în evidență caracterul său din viața reală, de dincolo de liste și facebook. Nu întâmplător doi dintre foștii săi colegi de partid au avut cuvinte nu tocmai drăguțe despre ironistul de serviciu. Eugen Teodorovici a spus că-i „un șobolan”, iar Victor Ponta, după ce i-a recunoscut și el talentul de glumeț, a spus că-i „o slugă”. Ei îl cunosc mai bine.

Noi știm doar că a fost proptit în Arad, unde a reușit să deconstruiască (!) PSD și l-a dus atât de jos încât a fost nevoie de intervenția lui Falcă pentru a-l pune viceprimar pe Ilie Cheșa. Pe care, PSD-ul arădean fidel deconstruitorului glumeț, tocmai se pregătea să-l excludă din partid.

Așteptăm cu nerăbdare actul de mare responsabilitate prin care glumețul cel cu voce pozată se va lansa în lupta pentru câștigarea CJA. Ca să mai râdem puțin de ironiile sale. Și, mai ales, să-l lăudăm, exact cum o tot facem cu Cionca…