Sistemele de sănătate din România și Ungaria sunt reglementate de aceleași norme europene privind asistența medicală transfrontalieră, însă în practică pacienții se lovesc încă de numeroase bariere. Acesta a fost unul dintre principalele mesaje transmise de Eszter Anna Csókási, director executiv al Agenției DKMT, în cadrul prezentării susținute vineri, la Consiliul Județean Arad, în proiectul Interreg România–Ungaria „Reziliență prin Comunități de Cooperare”.

Prezentarea a analizat diferențele dintre sistemele de sănătate din cele două țări și a propus un model pilot prin care locuitorii din zona de frontieră să poată beneficia mai ușor de servicii medicale de bază, indiferent de partea graniței pe care locuiesc.

Suntem în Schengen, dar granița încă îi oprește pe pacienți

Potrivit lui Eszter Anna Csókási, legislația europeană oferă cetățenilor dreptul de a beneficia de servicii medicale și în alte state membre ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, procedurile administrative, sistemele informatice diferite și regulile de decontare fac ca acest drept să fie greu de exercitat în viața de zi cu zi.

Cel mai sugestiv exemplu este chiar cel al localității Nagylak din Ungaria, aflată practic lipit de Nădlacul din România.

În prezent, partea maghiară se confruntă cu lipsa unui medic de familie, iar locuitorii sunt obligați să meargă zeci de kilometri până la cabinetul la care sunt arondați. În același timp, la doar 2 kilometri distanță, în Nădlac (România), există medici de familie care nu îi pot consulta în mod obișnuit, deoarece cele două țări au sisteme separate de asigurări de sănătate.

Situația devine și mai complicată în afara programului obișnuit.

„Suntem în weekend. Copilul are dureri de ureche. Pe o parte a graniței trebuie să parcurgem 50 de kilometri ca să primească îngrijiri medicale, iar pe cealaltă parte, la doi kilometri, este un medic care îl poate consulta. Dar pacientul nu poate trece între cele două sisteme”, a arătat aceasta.

Românii folosesc foarte puțin Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate

Un alt aspect evidențiat în prezentare este utilizarea redusă a Cardului European de Asigurări Sociale de Sănătate.

Potrivit datelor prezentate, doar aproximativ 4,2% dintre români dețin acest card, deși el le permite să beneficieze de asistență medicală necesară în timpul șederilor temporare în celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Eszter Anna Csókási a atras atenția că foarte puțini oameni cunosc aceste drepturi, iar informarea populației este insuficientă.

Ea a mai remarcat că în multe state europene cardul național de sănătate și cardul european sunt integrate într-un singur card– unul fiind tipărit pe o față, iar celălalt pe verso. În România și Ungaria, însă, cele două sunt emise separat, ceea ce complică și mai mult utilizarea lor.

De asemenea, legislația europeană permite, în anumite condiții și cu aprobările necesare, ca un pacient să fie tratat într-un alt stat membru dacă acolo poate primi mai rapid îngrijirea de care are nevoie.

Ca exemplu, Eszter Anna Csókási a explicat că un pacient din Szeged care ar avea de așteptat ani pentru o proteză de șold ar putea beneficia de intervenție într-un timp mult mai scurt, de exemplu, la Arad, dacă sunt respectate procedurile de autorizare și decontare prevăzute de legislația europeană.

În curând activ: EHDS, dosarul medical european, accesibil și peste graniță

O parte importantă a prezentării a fost dedicată European Health Data Space (EHDS), noul cadru european privind schimbul de date medicale, adoptat la nivelul Uniunii Europene în martie 2025 și care va fi implementat treptat în statele membre.

În prezent, România și Ungaria au propriile sisteme informatice pentru dosarele medicale, însă acestea nu comunică între ele. Astfel, un medic din România nu poate vedea istoricul medical al unui pacient venit din Ungaria, chiar dacă acesta își dă acordul.

EHDS urmărește să schimbe această situație. Prin noul sistem, medicii vor putea avea acces, cu acordul pacientului, la informații esențiale precum alergii, tratamente, diagnostice sau istoricul medical, indiferent din ce stat membru provine pacientul.

„Dacă vine cineva din Szeged la Arad pentru o intervenție, medicul va putea vedea toate datele relevante despre pacient, alergiile, istoricul medical și celelalte informații, bineînțeles, dacă pacientul își dă acordul”, a explicat reprezentanta DKMT.

Implementarea efectivă a acestui schimb de date între România și Ungaria este estimată să înceapă etapizat începând cu anul 2029.

Medicii români au fost deschiși analizei. În Ungaria, niciun medic de familie nu a acceptat interviul

În cadrul proiectului au fost analizate trei zone din apropierea frontierei româno-maghiare, iar cercetătorii au realizat interviuri cu medici de familie și reprezentanți ai unităților medicale.

Rezultatul a surprins însă echipa proiectului.

„Medicii din România au dat niște interviuri extraordinare și au fost foarte entuziasmați. Pe partea maghiară niciun medic de familie nu a fost de acord să participe și să ofere un interviu”, a declarat Eszter Anna Csókási.

Ea a povestit și cazul unui medic de familie din România care a acordat, atunci când situația a impus-o, consultații gratuite unor pacienți veniți din Ungaria, fără să poată primi ulterior decontarea serviciilor.

Un proiect pilot pentru schimbarea regulilor

Pe baza studiului realizat, partenerii proiectului propun un program pilot desfășurat pe o perioadă de 18 luni, care ar urma să testeze un nou model de cooperare între sistemele de sănătate din România și Ungaria în trei zone de frontieră:

Zona A: Kübekháza (Ungaria) – Beba Veche, Cherestur și Cheglevici (România), cu aproximativ 4.040 de locuitori;
Zona B: Kiszombor (Ungaria) – Cenad (România), cu aproximativ 7.400 de locuitori;
Zona C: Apátfalva, Csanádpalota și Nagylak (Ungaria) – Nădlac, Șeitin și Peregu Mare (România), cu aproximativ 17.000 de locuitori.

Scopul este ca medicii de familie și cabinetele de medicină ambulatorie din cele două țări să poată consulta pacienți de peste graniță, iar costurile serviciilor să fie decontate ulterior între casele de asigurări din România și Ungaria.

Modelul presupune ca pacientul să se prezinte cu actul de identitate și documentele de asigurare, să primească îngrijirea medicală în cea mai apropiată localitate, iar medicul să își recupereze contravaloarea serviciilor prin mecanismul de decontare dintre cele două sisteme naționale de asigurări.

Prima etapă a proiectului va fi dedicată elaborării cadrului de colaborare și negocierilor dintre Casele de Asigurări, urmate de înscrierea medicilor de familie, constituirea unei structuri de coordonare, implicarea comunităților locale și derularea efectivă a unui proiect pilot timp de opt luni. La final, rezultatele vor fi evaluate, iar dacă modelul se dovedește funcțional, acesta ar putea constitui baza unor proiecte europene viitoare dedicate cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății.

Mesajul central al prezentării a fost unul clar. Pentru locuitorii din comunitățile de frontieră, accesul rapid la medic ar trebui să depindă de distanță și de urgența medicală, nu de existența unei granițe administrative între două sisteme de asigurări.

Citește și: VIDEO: Simulator de incendii cu realitate virtuală și augmentată, prezentat la Consiliul Județean Arad în cadrul unui proiect transfrontalier România-Ungaria · Special Arad