Iar s-a supărat primarul! De astă dată, pentru că, invocând simpatiile legionare ale poetului Octavian Goga, avocatul Bogdan Ionescu a „îndrăznit” să-i tulbure tihna cu solicitarea de schimbare a denumirii străzii căreia i s-a dat numele poetului. Și nu numai atât, se solicită și înlăturarea versurilor lui Radu Gyr de pe placa atașată Monumentului eroilor anticomuniști amplasat în parcul din spatele Primăriei, tot pentru simpatiile legionare ale autorului.

Arad: Strada Octavian Goga și versurile lui Radu Gyr, contestate în instanță din cauza trecutului fascist al autorilor 

Conform documentului extrem de inspirat intitulat „Nomenclatura stradală – Municipiul Arad” rețeaua stradală din municipiu este formată din 880 de bulevarde, străzi, alei, căi, piețe, parcuri, șase colonii și două zone de agrement (citiți AICI).

Evident, toate aceste 880 de poziții poartă câte un nume de zei, preoți, flori, militari, de Principe (A.I.Cuza), de Regi (Mihai, Decebal), de sfinți (Nicolae, Sofia), de copaci, de flori, de munți și alte forme de relief, de alte localități, cu impact deosebit pentru Arad, cum ar fi Suceava sau de artiști, inclusiv de poeți, dintre care doar unul cunoscut ca simpatizant al mișcării legionare.

Revin la documentul „Nomenclatura stradală – Municipiul Arad” (oare de ce nu a fost denumit, cum ar fi fost firesc „Nomenclator stradal”?) pentru a scoate în evidență câteva denumiri extrem de interesante, o adevărată oglindă a excesului de imaginație, coerență și logică consumate la elaborarea și modificarea periodică a acestui document.

Astfel, în Cadaș Silvaș avem strada Cuptorului, strada Inginerilor dar, mai ales, strada Filotei (felicitări celor care știu ce înseamnă). Avem și strada Zoe (în Micălaca), dar nu știm dacă este Zoe Tipătescu sau alta. Sigur, mai avem și strada Podului, dar nu vreau să fiu acuzat că tot amintesc de Podul ondulat… Avem și strada Meseriei care, împreună cu Faurilor și Muncii, sunt numele de străzi cele mai mobilizatoare – poate mi-au scăpat, dar n-am văzut vreo stradă a Lenei sau a Necalificatului.

Dincolo de hazul pe care-l stârnește acest document (încă o dată, felicitări celui care l-a denumit „Nomenclatura”, nu „Nomenclator”…), problema generată de solicitarea avocatului Bogdan Ionescu, în numele Asociației pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului, pe care o conduce, merită o abordare serioasă, în orice caz mult mai serioasă decât a făcut-o primarul Bibarț.

Nu am de gând să „judec” acest caz. Astfel de teme au fost, sunt și vor fi delicate. Naziștii au ucis în lagăre de concentrare peste 11 milioane de oameni, din care, 6 milioane au fost evrei), iar regimul Antonescu, inclusiv cele patru luni de guvernare a mișcării legionare s-a soldat, potrivit concluziilor Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România (Comisia Wiesel), cu 280.000, până la 380.000 de evrei români și ucraineni, plus aproximativ 11.000 de romi, morți în deportările din Transnistria.

Glorificarea simpatiilor legionare și bășcălia primarului

Acestea sunt realități ce nu lasă loc de interpreatare și nici de bășcălie, cum a tratat primarul Bibarț solicitarea avocatului Bogdan Ionescu. Ar fi de bășcălie dacă primarul Bibarț ar fi obl8gat să locuiască pe strada Cionca, nicidecum glorificarea unor antisemiți ca Octavian Goga și Radu Gyr. Pentru că asta se întâmplă când dai unei străzi numele unei personalități, o glorifici. La fel și dacă-i inscripționaezi versurile pe un monument.

Nici activitatea politică a lui Octavian Goga nu lasă loc de interpretări. Este clar că a fost extremist xenofob, cu vederi fasciste și antisemite. De altfel, publicația „Țara Noastră”, pe care a fondat-o și a condus-o, încadra fără rezerve titlul ziarului între două zvastici, fapt ce simplifică orice analiză a activității sale politice.

                                       (Sursa foto: pressone.ro)

Doar că atât Octavian Goga cît și Radu Gyr au avut și o apreciată activitate literară, creațiile lor fiind considerate valoroase de o mare parte a criticii și publicului. George Călinescu, bunăoară, dincolo de anumite limite pe care le-a observat la Goga, l-a considerat unul dintre marii poeți ai Ardealului și-l numea „poet al pătimirii noastre”.

Radu Gyr este considerat de asemenea un poet important, apreciat pentru poeziile scrise în timpul detenției comuniste. Dar nu unul major. Clar nu face parte din primul eșalon al poeților români, alături de Eminescu, Arghezi, Blaga sau Bacovia.

Ce-i de făcut în astfel de cazuri? Intrăm cu drujba în istorie și tăiem atât ramura bună, a culturii, cât și cea rea, a politicii? Adevărul este că noi spre această soluție ne îndreptăm. În schimb, în alte state europene s-a adoptat soluția contextualizării, parcă mai aproape de normalitate. Astfel, personalitățile rămân în manuale și în istoria culturii pentru operele lor, dar sunt prezentate împreună cu întreaga lor biografie și cu responsabilitățile lor morale sau politice.

Autorii sunt studiați, operele lor sunt citite, însă elevii și studenții află și despre convingerile lor politice și despre contextul istoric.

Ca popor, va trebui, odată și-odată să scăpăm de povara unor greșeli comise în trecut, iar politica antisemită este una dintre acestea (alta fiind comunismul). Va trebui să învățăm să recunoaștem că înaintașii noștri au greșit, să învățăm cu adevărat din acele greșeli și din altele, să învățăm să judecăm, să pedepsim și-apoi, să închidem subiectul pe veci.

Așa cum au făcut germanii (sigur, îndrumați de englezi și americani) după război. Au judecat și condamnat principalii vinovați, pe unii chiar i-au spânzurat, apoi cu toții au trecut la muncă și s-a terminat cu acuzațiile de colaborator nazist. Noi, după aproape 40 de ani de la schimbarea regimului încă mai căutăm foști ofițeri sau colaboratori ai Securității, dar nu suntem capabili să vedem cum se răspândesc în toată țara ideile legionare, prin directa contribuție a preoților ortodocși și a unor partide parlamentare.

Revenind la solicitarea avocatului Bogdan Ionescu, trebuie spus că astfel de probleme trebuiau dezbătute cu responsabilitate împreună cu comunitatea arădeană. Înante de a se ajunge la instanțe, asemenea probleme s-ar cuveni să fie „judecate” de comunitate, mai exact, de marea comunitate a poporului. Adică, pentru a nu se crede că incit la nerespectarea legii – așa controversată cum e „Legea Vexler” care modifică OUG 31/2002 trebuie respectată.

Dar, înainte de a se ajunge la judecată, ar trebui făcut un „proces al holocustului” și la noi (sigur, se poate denumi și altfel). Ar trebui lămurit, odată pentru totdeauna amploarea crimelor comise în numele purificării și a urii etnice. După care să se termine cu acest gen de probleme care tin mereu trează ideea legionară (și mereu vor fi oameni sau grupuri interesate să propage astfel de idei în societate, care vor prinde mai ales în periode de criză).

Asta, chiar dacă aparent este vorba doar de schimbarea denumirii unei străzi sau de eliminarea unor versuri de pe un monument.  În realitate, astfel de dezbateri sunt despre felul în care o comunitate își administrează memoria și stabilește diferența dintre a cunoaște trecutul și a-l glorifica.