S-au scurs două veacuri de când primul teatru din Arad a văzut pentru prima oară lumina zilei. În 4 mai 1817 a fost finisată construcția clădirii lui Iacob Hirschl, situată pe actuala stradă Gheorghe Lazăr, urmând ca în același an, la o dată necunoscută cu exactitate, teatrul să găzduiască și primul spectacol – „Cenușăreasa” – adus de trupa austriacă a lui Johann Cristoph Kunz.

Arădenii au văzut mii și mii de spectacole de-a lungul timpului, inițial pe scena teatrului Hirschl („Teatrul Vechi” cum îl cunoaște majoritatea lumii), iar mai apoi (începând cu anul 1874, când s-a construit clădirea actuală) pe scenele Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, fie că e vorba de scena Sălii Mari de spectacole, fie că în Sala Studio.

Am abordat actorii din actuala echipă a teatrului arădean, pentru a îi întreba care sunt gândurile lor la acest ceas aniversar. Frumoasele cuvinte scrise de actori le-am obtinut cu greu, întrucât aceștia sunt foarte ocupați în această perioadă, lucrând de dimineață până seara, repetând următoarele spectacole de care ne vom bucura în următoarea perioadă.

Zoltan Lovas:
„Mă bucură faptul că avem 200 de ani de teatru în Arad, că eu fac parte într-o proporție de 10% din istoria teatrului arădean și chiar cu un spectacol („Apropo, ați chemat pompierii?”) pe care tot de 20 de ani îl joc. Teatrul este ceva care nu are nicio contradicție și nici efecte adverse. Chiar dacă este de 200 de ani în Arad, nu provoacă nici măcar alergie! Fiind o artă efemeră, singurul lucru «palpabil» sunt personajele, care se odihnesc în sufletul spectatorilor”.

Roxana Sabău:

„Teatrul înseamnă «acasă». Este locul unde râd, unde plâng. Este locul unde și atunci când îmi este rău, îmi este bine. Și știu că vom rămâne împreună pentru totdeauna: la bine și la greu, exact ca într-o căsnicie”.

Călin Stanciu:

„Sunt mândru și onorat că fac parte din istoria bicentenară a teatrului arădean. Regretul meu este că în acest ceas aniversar, Teatrul Vechi se află în ruină. Mare păcat. Haideți să facem ceva cât timp se mai poate; de nu, istoria ne va condamna”.

Bogdan Costea:

„Dacă teatrul în Arad, ca formă de expresie artistică, împlinește 200 de ani, este un semn cât se poate de meritoriu pentru tot ceea ce s-a întâmplat pe parcursul acestor sute de ani. Faptul că existăm astăzi atât prin oferta bogată cât și prin faptul că există niște festivaluri cu tematică teatrală în Arad, nu poate decât să ne bucure și să ne ambiționeze să mergem mai departe, într-un regim profesionist, să creăm generații de public pentru teatru. Dacă ar fi să vorbesc despre cei 200 de ani de teatru și de primele momente ale formei de expresie teatrală, nu pot decât să mă bucur că fac parte dintr-un astfel de oraș în care teatrul ca entitate face parte puternic din viața cetății”.

Ioan Peter „Pit”,

ne-a surprins și ne-a trimis un text mai lung, rugându-ne dacă este posibil să-i păstrăm structura pe care a redactat-o în documentul original. Sigur că se poate, iată-l:

eu sunt un licurici

200 de ani

pe bune

păi

despre tiatrul arădean

așa cum i se spune

în

orașul nostru

s-au zis destul de multe

și-ar mai fi

cam

tot atâtea

de pomenit

cît îi de nou

sau

de vechi

cîtu-i de fain

atenție

ori cad ornamente

sau se prăbușesc lumi

înlăuntrul tău

pățăști

eu sunt un licurici

ceea ce fac pe-aici

nu-mi aparține

cu siguranță

este meritul inei

al anei

al tuturor colaboratorilor dragi mie

artiști

tehnicieni

studenți

totuși

ceva trebuie să-mi rămână și mie

nenumăratele minute de încercare

din timpul

repetițiilor

precum

și

alesul prilej

de-am mă înclina

seară de seară

în fața atâtor

spirite

luminate

ioan peter pit

(fragment din discursul rostit cu ocazia zilei mondiale a actorului vecin sărbătorită anul acesta pe 30 aprilie în curtea comună – pe i.l.caragiale – împreună cu marius gili roli florentina gizi csaba sandor petru titus ale)

––––––––

Ne-am fi dorit să obținem și declarațiile altor actori, însă i-am prins într-un moment nu tocmai potrivit, întrucât – după cum am spus – sunt ocupați până peste cap cu repetiții la unul, iar alții chiar la două spectacole simultan. Asta încă un semn că Aradul este un oraș în care se face, pe bune, teatru!

––––––––

Până una, alta… lăsând în urmă trecutul teatrului arădean și revenind cu picioarele în vremurile noastre, chiar acum se scrie încă o filă de istorie, întrucât diseară debutează cea de-a V-a ediție a Festivalului de Teatru Nou, de la ora 19:00.

Așadar, ne vedem la teatru!

Programul festivalului îl puteți consulta în întregime AICI.