Am luat, cu titlu de „împrumut pentru cititori”, din coșul de hârtii al unei imprimante A4 din Palatul Cultural, un act intern datat ieri, 27 ianuarie, 2015, conținând cea mai tâmpită poveste care i se putea dedica lui Mozart de ziua lui (nu vezi facsimil – că nu vreau probleme colaterale! :).
O să te enervezi citind-o (iar eu o să primesc blockuri pe Facebook)… dar măcar afli cum stă treaba la Filarmonică… dacă până acuma subiectul îți era în ceață…
E o înștiințare a unei părți oficiale din conducerea Filarmonicii de Stat Arad către partea sa ierarhic-superioară – respectiv o adresă (cu număr de întregistrare și tot ce prevede legea) de la director artistic la manager… de la șef de stat major la comandant… de la redactor-șef adjunct la director… oricum ai lua-o: o ierarhie e o ierarhie! bagabonților! – era să scriu… Iar voi sunteți angajații unui structuri ierarhice – la fel ca oricare filarmonică de stat din lume!
Să lecturăm, comentând împreună, acest antielogiu adus nu doar memoriei celui mai minunat dintre compozitorii clasici, ci și Muzicii în general… acest cumul de ofense adresate Culturii… acest ultraj cu violență la adresa unei instituții publice, a legislației ei, a banilor publici care o finanțează și o plătește ( și „nu sunt mici salariile, domnule ziarist… ar vrea mulți dintre colegii dumneavoastră din presă să câștige atât!” – mi-a garantat managerul Filarmonicii).

Deci, „Să te bată Dumnezeu” de ziua lui Mozart…

„În data de 27 ianuarie (deci ieri – n.n.), orele 09.30, în cadrul deschiderii de repetiție a orchestrei simfonice pregătită de maestrul Roberto Salvalaio (deci beneficiind de asistență internațională), am prezentat artiștilor scurte informări asupra ținutei vestimentare (cel mai nou dintre scandalurile de pe „piața filarmonicii” arădene) la concertul de joi, 29.01 (deci mâine), pentru a semna fișa de evaluare individuală.”
Care-i faza cu „ținuta vestimentară”: Filarmonica de Stat Arad a comandat firmei Chic costume de scenă… cum are (poate mă repet) orice orhestră simfonică din lumea civilizată. „Au costume de scenă, dar nu le convin, doamnele spunând că nu sunt din materiale de calitate și că le jenează, sau că nu le place modelul. Ele sunt făcute la Chic, acolo unde se fac toate costumele de scenă de la Teatru… iar raportul calitate-preț poate să îl verifice oricine – și nu va găsi unul mai bun… cel puțin în Arad” – este poziția conducerii.
Personal, mărturisesc că n-am văzut costumele – dar am auzit, văzut și citit ce face orchestra… cu membrii ei cu tot. Nu cântă ca Viena – ca să merite, fetele, taioruri taioare (mulțumesc, profa!) Chanel și nici băieții nu se comportă ca la New York – ca să merite costume Boss. Chic mi se pare chiar prea mult pentru… Tot personal, dac-aș fi eu cu astea, i-aș îmbrăca în pijamale de-alea cu scufie… de la second-hand… și i-aș pune să cânte toată ziua Buxtenhude.
Iaca de ce: „Artistul Roman Traian mi-a smuls din mână o parte a fișelor și le-a aruncat pe jos, apoi în fața orchestrei mi-a adresat cuvinte jignitoare – ex. SĂ TE BATĂ DUMNEZEU etc.”
Bine, bă, cocalarule! – atunci ia și tu un capac în freză… așa… de ziua lui Wolfgang Amadeus Mozart…
Sau nu-l lua: dă-ți-l singur! De ce?…

Pentru că și dacă le dai „Foarte bine”, te trezești scuipat!…

„Am explicat artiștilor că aceste fișe de evaluare sunt obligatorii și anuale, toți au primit FOARTE BINE, o notație maximă, deci oricare invective la adresa mea nu le merit” – plânge Doru, directorul artistic al instituției, pe umărul managerului… Apropo… la el ăsta-i un blestem artistic, bag samă: ține cu toți… dar pe rând… și toți, pe rând, îl fac să plângă… Ca-ntr-o operă de Verdi.
Și ce-a făcut capelmaistoru Roman Traian după ce a băgat în dumnezeii mă-si tot ce mișca în filarmonica aia… cu tot cu Foarte binele ei? Să continuăm lectura oribilei elegii: „… artistul Roman Traian a refuzat să mai cânte substitut de concert-maestru, repetiția desfășurându-se în condiții de absență concert-maestru.”
Deci s-o luat și-o plecat…:P
Întâmplarea face că la vreo oră și ceva după imbecilul eveniment ne-am nimerit și noi pe-acolo… cu cipca. Am ascultat, cu urechea muzicală din dotare, derularea câtorva măsuri din Puccini (sau Rossini… nu mai țin minte), pentru antrenamentul orchestrei în vederea concertului de mâine seară. Vă jur că a sunat bine… foaaarte bine… în pofida „absență concert-maestru Roman Traian”… să surzească urechea mea muzicală, ca Beethoven ăla din hol să surzească, dacă vă mint! 🙂

În naivitatea lui probabil nativă, bietul Orban mai consideră „că un minim de respect trebuie să stea la baza unei discipline”…:))

Așa și scrie… cu mâna lui (fac o paranteză, coane: să nu cumva să te ducă mintea că de la el am sesizarea și să te iei de el aiurea: Doru Orban fuge când mă vede:) „Consider că un minim de respect trebuie să stea la baza unei discipline în cadrul orchestrei simfonice, iar cei care astăzi solicită suspendarea iar mâine și-o retrag, nu fac altceva decât un JOC MURDAR în folosul altei instituții cu același profil” – auzi tu!… În ultima parte a comentariului său, Doru fie știe ceva ce noi n-am aflat, fie bate câmpii: nu știm să existe o „instituție cu același profil”, cel puțin pentru județul Arad, care să fie în competiție cu Filarmonica de Stat.
Dar hai să lăsăm utopiile romantice ale directorului (în fond) artistic… el se ocupă cu auzitul sunetelor… teoretic… cu îmbrăcatul colegilor… cu „foarte bine”-le… nu cu lucruri serioase…
Un soi de romantic incurabil care, în final, de altfel, bagă o lamentație patetică… de făcut rechinii să râdă: „Solicit analiza acestui caz și luarea unor decizii întemeiate pe ordine și disciplina minimă caracteristică unui colectiv artistic renumit,”

O reformă severă mai scapă Filarmonica de anarhie… Ori o revelație colectivă

Dorule, ia-ți tovarășii și prietenii și ascultați atent, la un pahar, romanța asta solo: disciplină maximă – nu minimă! – îi trebuie acestui „colectiv artistic renumit” din care faci și tu parte… din clasa a IV-a. Doar știi bine… că acolo lucrai și printre ei erai… că pe maestrul Dorin Frandeș l-ați scos pe ușa din dos, umilindu-i cariera cinstită ce s-a derulat chiar OK timp de trei decenii și făcând mișto de el numai așa… că mirosea a Oriflame… că a dat chix cu clubul de la subsol… numai în căcaturi l-ați ținut… Acuma binecuvântează clipa în care a scăpat de postul de director peste niște figuranți mereu nervoși care, în afară de tehnica de a memora „Neterminata” de Schubert într-o manieră din preajma onorabilului, alte calități – pauză… Vorbesc din perspectiva unuia care vă e spectator din anii `70… din copilărie… v-a urmărit în anii `80 și `90 ca fan și, din 2000, vă privește jurnalistic și, pe cât posibil, obiectiv… vreau să văd pe cineva, în presă sau aiurea, care v-a urmărit mai atent și mai neutru mișcările…
Dar să continuăm (re)petiția… cu sau fără concert-maestru: cu Rodica Tălmaciu ați făcut ca și cu un negru sub apartheid. Din lider de sindicat, propus de voi înșivă director în locul lui Frandeș-„depășitul”, v-a devenit, în foarte scurt timp, dușman de sindicat și v-ați comportat cu ea ca niște boschetari anarhiști: ați scuipat-o pe holuri si ați înjurat-o public și individual din toate pozițiile. Amu vi l-o dat Falcă pe Văcean… care la pachet cu frate-su face cât un șmecher în mărime naturală… chiar mai șmecher decât oricare dintre voi… îmi permit să v-o spun… pentru că vă cunosc și pe voi, și pe el / ei… în egală măsură și știu (sau pot calcula) și cât vă poate capul, și cât duceți la băutură. Sigur că acuma nici Alin Văcean „nu-i bun”… cu tot cu recunoscutele, oficial, calități de compozitor și doctor în muzicologie – dar am curajul să fac pariu pe oricât că vouă și  dacă vi l-ar pune pe Baremboim director… și dacă pe Dudamel… și dacă l-ar reînvia Dumnezeu ăla de care înjurați pe scenă pe Celibidache însuși ați fi „nemulțumiți de condiții” și ați ajunge la scuipături…
Că dacă și de ziua lui Amadeus ați fost cu „să te bată Dumnezeu” în gură… chiar aveți nevoie de o reformă severă.
Sau de o revelație colectivă – dar cum nu vă place, nu-i așa?, nici „studiul individual colectiv”… slabe șanse…