Da, se fură în Arad, în ciuda Poliției, în ciuda polițiștilor și, mai ales, a conducerii IPJ și a Poliției municipiului Arad. Se fură cu tot mai mult curaj, fără emoții, fără frică. Iar onor conducerea IPJ Arad nu știe. Sau se face că nu știe.

Contrar unei impresii tot mai generalizate, poliția – în general, nu una anume, dintr-un anumit oraș – nu este o instituție de represiune.  Sau nu ar trebui să (mai) fie.

Nici măcar în domeniul circulației rutiere, domeniu vedetă a conducerii centrale a Poliției Române (IGPR), cu care se joacă. Sau se face că lucrează. Cât poate și cât o duce capul. Și interesele.

Poliția nu este un spectator privilegiat, cu abonament plătit din buget, al „competiției” sociale, plătit (bine, chiar foarte bine) să aplaude sau, când nu-i place „meciul”, să huiduie competitorii sau să-i înjure – așa cum face, bunăoară, cu șoferii.

Sau nu ar trebui să fie. Nici spectator, nici privilegiat. Ci pur și simplu Poliție, instituție de menținere a ordinii publice.

Poliție care, dacă mi se permite comparația, este un arbitru în societate.

Care evaluează și supraveghează desfășurarea „competiției” sociale în condiții regulamentare, legale. Mai mult, Poliția ar trebui să fie un arbitru implicat și informat din timp asupra „gradului de risc al întrecerii”, și suficient de asumat încât, în baza informațiilor, să prevină conflictele ce tind să amenințe starea de echilibru necesară bunei desfășurări a „competiției”.

Pentru că asta înseamnă, de fapt, ordinea publică: o stare de echilibru în societate, care permite desfășurarea în condiții de siguranță a vieții cetățenilor și a tuturor activităților socio-economice. Or, conform tuturor definițiilor, activitatea de poliție înseamnă menținerea ordinii publice.

De altfel, nevoia unui echilibru social este motivul principal al elaborării regulilor de conviețuire în societate, dar și a regulilor specifice fiecărui domeniu social în parte, de la cel economic, la cel administrativ să zicem.

Astfel, orice încălcare a unei reglementări, cât de măruntă ar fi încălcarea (chiar și una pentru care nu este prevăzută nicio sancțiune) poate duce la un dezechilibru social.

Bunăoară, dacă șeful unei instituții importante, cum este Inspectoratul de Poliție Județean, nu spune adevărul când prezintă situația infracțională din județul în care activează, este clar că se produce un dezechilibru. Întâi la nivelul instituției pe care o conduce, pentru că subordonații săi se relaxează și mai mult, aflând de la șeful cel mare că totul este roz. Apoi, la nivelul societății în care funcționează acel Inspectorat, cetățenii fiind și ei liniștiți că viața, sănătatea și bunurile lor sunt în deplină siguranță.

Toate astea, în pofida realității care este departe de a fi liniștitoare.

O realitate ocolită șmecherește la conferința de presă susținută de nucleul cel mai înstelat al IPJ Arad, format din chestorul de poliție Dan Stoicănescu (șeful IPJ) și comisarii șefi Ionuț Nica (nou împuternicit șef al Poliției municipiului) și Cosmin Țigan, adjunctul său. O conferință de presă în care și-au lustruit stelele cu laude și povestioare de adormit bebelușii.

Citiți amănunte AICI: Noii șefi ai Poliției Municipiului Arad spun că nu există o escaladare a fenomenului infracțional. Realitatea spune altceva 

Întâmplarea face că la aproape două săptămâni de la această „laudatio” de presă, în centrul Aradului și în plină zi să se comită un furt din curtea unui imobil.

Priviți filmul unui furt comis în centrul Aradului, așa, parcă în ciuda polițiștilor.

S-a întâmplat în 28 august, în jurul orei 13,30, în curtea unui imobil de pe Bulevardul Revoluției. Aceeași curte despre care scriam în februarie că a fost vizitată de persoane dubioase care, aparent, identificau posibile ținte pentru o posibilă „lovitură”.

Amănunte, aici: Îi facem încă o bucurie șefului IPJ Arad cu imagini explicite de la o altă „vizită de lucru” prin curțile arădenilor

Ce s-a întâmplat după publicarea articolului, nu știm. Nimeni nu a fost informat despre vreo măsură luată de Poliția Arad, nici locatarii imobilului, cu atât mai puțin noi.

De altfel, nici după publicarea acestui articol și a filmării furtului nu avem nicio speranță că vor fi luate măsuri. Mai mult ca sigur, acest caz nu va exista în scriptele Poliției municipiului. Chiar dacă este implicat și un minor, ceea ce schimbă datele problemei. De ce ar fi? Ca să-și ia pe cap o infracțiune cu un prejudiciu minor („doar” un calorifer)?

Când nu te temi că poți fi surprins de poliție, alegi cu răbdare, te consulți cu „asociatul” minor, abia apoi acționezi (captură video)

Oricum ar fi, întâmplarea filmată vorbește de la sine despre „teama” pe care o simt răufăcătorii față de implicarea Poliției arădene. Dar și despre „prezența activă” a polițiștilor pe străzile din municipiu – dacă în centru nu se patrulează, atunci unde?

Pe de altă parte, furtul filmat este o dovadă a imensei prostii făcute de cei care, în urmă cu peste 20 de ani, au desființat instituția sectoristului. Sectoristul, chiar dacă nu era printre „cei mai iubiți pământeni”, cunoștea tot ce trebuie cunoscut despre starea delictuală din sectorul său, cunoștea aproape toți cetățenii și, mai ales, îi știa pe mai toți cei predispuși la rele. Rareori se întâmpla să intre în sectorul lui un individ cunoscut cu antecedente penale, de exemplu, despre care să nu știe sectoristul.

O agravantă pentru hoț este racolarea unui minor pentru a comite furtul, „amănunt” care ar trebui să conteze în luarea deciziei de cercetare a furtului și de descoperire a autorului (captură video)

Și, cel mai important, nu se rezuma doar la culegerea unor informații, ci transmitea colegilor săi din alte structuri informații utile, pentru a lua ei măsuri conform competențelor. Dar, în cele mai multe cazuri, când era vorba de o posibilă infracțiune minoră, intervenea el și lua măsuri.

Poate nu întâmplător, în 2019 un sindicat al polițiștilor a propus și reînființarea funcțiilor de sectoriști, pe lângă alte modificări ce ar fi putut (re)profesionaliza Poliția.

Amănunte aici: Proiect al unui sindicat din Poliţie: Reînființarea funcțiilor de sectoriști și repartizarea polițistului aproape de casă

În locul sectoriștilor au apărut polițiștii de proximitate. Adică, dacă ar fi să ne luăm după denumire, cei din imediata (noastră) apropiere. În realitate, fiind și mult mai puțini decât au fost desființații sectoriști, dar și pentru că au alte atribuții, polițiștii de proximitate sunt cei mai departe de cetățeni. Reduși la condiția de „polițști de birou”, care au ca principală atribuție răspunsul la petițiile cetățenilor, polițiștii de proximitate nu mai știu ce se întâmplă în oraș.

Iar în aceste condiții, în care, practic polițiștii aceștia au fost deprofesionalizați, nici nu se pune problema prevenției sau a intervenției directe când ar fi cazul.

Înființarea Poliției de proximitate este încă un exemplu de copiere a unor modele din străinătate (în acest caz, din Elveția), fără să fie luate în considerare condițiile concrete din România. Așa cum a fost și Poliția locală. O realitate despre care așteptam să ne vorbească un chestor de poliție, șef de IPJ. Nu să ne creadă proști, spunându-ne povești despre certurile dintre vecini.

P.S. Pe această cale îl rugăm pe domnul eurodeputat Gheorghe Falcă, susținător și, în anumite ocazii, amfitrion al chestorului de poliție Dan Stoicănescu, să intervină în favoarea unor cetățeni care se tem nu doar pentru bunuri, ci și pentru siguranța lor. Mulțumim în numele acestora.