Identitatea, prezentul și viitorul Europei, respectiv problemele de care se lovește o filosofie numită „Democrație”, amestecată cu valori politice, religioase și umaniste care, adesea, se bat cap în cap — cu aceste idei a debutat prima ediție a Conferințelor Dilema Veche în sala Regele Ferdinand a Palatului Administrativ. Ironia a făcut ca fostul Ministru al Educației, Daniel Funeriu, să dezbată tocmai „prostia dezbaterii”, ca mai apoi arhitectul Augustin Ioan să „conducă” auditoriul spre o mică escapadă din „nebunia” ideologico-culturală europeană… tocmai într-o altă „nebunie”, infinit mai deplorabilă: în Africa. 

Trecând peste scurtele cuvântări din deschidere — în care organizatorul principal, Cătălin Lazurca, a explicat ceea ce se știa deja, prezentând în linii mari despre ce va fi vorba și subliniind că evenimentul de față este urmașul Festivalului de științe umaniste, iar redactorul-șef al săptămânalului Dilema Veche, Sever Voinescu, a măgulit arădenii spunând că Timișoara pare acum o localitate anexă, la care aterizezi cu avionul doar ca să ajungi la Arad — conferința chimistului și politicianului Daniel Funeriu s-a concentrat asupra problemelor socio-politice care se resimt atât în România, cât și în Uniunea Europeană, uniune care se îndreaptă, în momentul de față, către o nefastă și nefastuoasă coliziune cu capul în perete. În opinia lui, problema se ascunde în lipsa unor decizii clare, în dezbateri inutile și incapacitatea de a ajunge la deliberare. Fenomenul – spune Funeriu – este rezultatul tendinței generale (și facile) de a arunca vina pe elitele conducătoare, uitând adesea că democrația este funcțională doar în binomul demos (popor) + kratos (putere), „puterea poporului”. Dar nu cumva și conducătorii fac parte din popor? Cine e de vină pentru situația politică găunoasă? Și care ar fi soluția dacă democrația nu funcționează?

Pe scurt, ideea călăuzitoare a temei propuse de Funeriu se învârtea în jurul a ceea ce a spus Winston Churchill, citând un autor neidentificat: „Democrația este cea mai proastă formă de guvernământ, exceptând toate celelalte forme care s-au încercat de-a lungul timpului”. Pentru a argumenta și totodată pentru a ajunge la o concluzie favorabilă, care să evite atât iliberalismul cât și anarhia, dar și dictatura unei minorități militante asupra majorității, Daniel Funeriu a încercat să schițeze o „hartă a sistemului politic”, inspirându-se din ideile filosofului francez Pierre-Henri Tavoillot, care a împărțit societatea în trei elemente fundamentale: „popor societate”, „popor putere” și „popor opinie”.

Problema se ivește atunci când structura nu e în balanță: un procent prea mare pentru „popor putere” duce la dictatură, un procent prea mare pentru combinația „popor putere” și „popor opinie” duce la totalitarism (până aici cuvântul dominant fiind „Propagandă”), pe de altă parte însă, un procent prea mare pentru „popor opinie” rezultă  transformarea publicului într-o ceată (cuvântul călăuzitor: „Transparență”), iar un procent prea mare pentru „popor societate”  se rezumă, într-un final, la debilizarea societății, la „supremația spectacolului” (cuvântul de ordine: „Intimismul”). Soluția ar fi următoarea schemă: alegeri, deliberări, decizii, bilanț. Deliberarea este însă viciată, spune Funeriu, pentru că în democrație aceasta ar trebui să nască decizii și nu să fie o simplă pălăvrăgeală (așa cum se întâmplă și la noi – sau mai ales la noi – la talk show-urile și dezbaterile TV). Nu mai avem finalități clare, avem în schimb multe prostii ridicate la rang de opinie și, prin transformarea poporului societate în popor ceată, deliberarea produce tone de neîncredere, băgând astfel poporul în ceață în loc să clarifice.

Posibilele soluții punctate de Tavoillot și semnalate de Funeriu sunt: protejarea ecosistemului deliberativ, dezvoltarea durabilă a ecosistemului deliberativ (complexitate și imparțialitate în crearea legilor), utilizarea inteligentă a secretului și a șmecheriei (un exemplu dat de Funeriu aici fiind alcătuirea Constituției în secret până și – sau mai ales – pentru politicieni) și capacitatea de a finaliza deliberările. La nivel european, ceea ce a sugerat Daniel Funeriu ca un pas important este exact noua Directivă Copyright a Parlamentului European, care impune marilor companii precum Facebook, Google și YouTube o serie de reguli, care (printre altele) încearcă să țină sub control informația relevantă și irelevantă.

Pe de altă parte (și ca o încheiere), Funeriu a arătat că tocmai Tratatul Uniunii Europene se bazează pe niște principii contradictorii, acesta „inspirându-se din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”, iar o altă valoare evidențiată este „toleranța”, asta în măsura în care cele mai mari pericole pentru democrație sunt anarhia, teocrația (amestecul religiei în guvernământ) și iliberalismul (soluții, nu discuții). Practic, Uniunea Europeană se clatină acum (prin Brexit, prin scandalul avalanșei musulmane și nu numai) tocmai pentru că fundația e prea vagă și interpretabilă.

Cât despre valorile din România? Motivând că e o dilemă veche, la care cugetă de ceva timp, Funeriu nu a intrat în detalii și nu a propus nici o soluție (dar a promis că le va publica, punctual, zilele următoare, pe pagina sa de Facebook), însă a comparat situația actuală a societății și a sistemului politic cu chemarea lui Avram Iancu adresată moților: „No, hai!”. 

După dezbatere, povestire și analiza unei lumi străine, străine de tot

Prima seară a Conferințelor Dilema Veche a trecut în a doua parte de la un subiect ideologic la o temă mai light, dar cu atât mai relevantă pentru a înțelege diferențele dintre culturi și societăți diferite, atât diferențele fundamentale, cât și cele manipulate de-a lungul istoriei: „Out of Africa? – arhitectura colonială ca patrimoniu controversat”. Conferința arhitectului și profesorului universitar Augustin Ioan a avut ca punct de reper observațiile și concluziile profesionale după mai multe vizite pe parcursul unui întreg deceniu în Maghreb (Maroc, Libia, Algeria etc.) și Africa subsahariană, în cele mai jalnice (din punct de vedere arhitectural și cultural) așa-zise metropole africane.

Augustin Ioan a introdus noțiunea de patrimoniu controversat și a aplicat-o în două instanțe: starea (proastă, cam ca a monumentelor din țara noastră) și statutul (ambiguu, permanent sub spectrul demolării) ale arhitectuii construite de fostele metropole în coloniile africane, dar și neglijarea de către cercetătorii români a capitalului de soft power reprezentat de edificiile proiectate în Africa în perioada comunistă.

Urmează, astăzi, Theodor Paleologu și Sever Voinescu

Conferințele Dilema Veche continuă astăzi tot în sala Regele Ferdinand a Primăriei Arad, de la ora 18:00, cu Theodor Paleologu: „Europa miturilor antice” și de la ora 19:30 cu Sever Voinescu: „Visul lui Pavel și Îngerul cel Nou – două Europe care nu pot să facă una”.

Mâine (vineri), evenimentul se va muta la ora 10:00 dimineața în sala festivă a Colegiului Național „Moise Nicoară”, unde vor vorbi redactorii Dilemei Vechi, iar seara, din nou în sala Regele Ferdinand, vor vorbi Mircea Vasilescu și Teodor Baconschi.

Vezi programul complet AICI.