Circul ne este pâinea.
Acesta este marele secret cocoloșit de cei care ajung în frunte.
Trăind mai mereu în fanteziile proprii și colective, poporul este ușor de ademenit cu cuvinte mari și tari, spuse pe un ton ultimativ de adevăr absolut.
În astfel de momente poporul uită și de foame. De banii care nu mai vin sau vin mai puțin, de facturile în continuă creștere.
În zgomotul creat, în strigătele necontenite și stridente ale saltimbancilor, uită de toate, devenind masa prin care trec urletele, mediul perfect în care se pierd lucrurile cu adevărat importante.
Mediul în care media confiscată se simte ca în sânul lui Avraam.
Media, presa, pentru cei mai puțin atenți, este internată. Este la reanimare în spitalele conduse de oprești, menținută în viață prin transfuzii, conectată la aparate. Alimentată artificial. În loc de știri primește poante ieftine, în loc de informații i se picură direct în vene cioace și texte pentru proști.
Ce vrăji a mai făcut nevastă-ta? Cu mine, cu el, cu Borcea?
Câte cărți a scris Gigi la pușcărie și de ce nu a scris mai multe? Cât de dobitoci sunt norvegienii mai nou pe o scară de la unu la zece? Dar Alina Mungiu ce legături de familie are cu Putin? Au fost ori nu dacii traci iar dacă au fost de ce romanii se fac că plouă?
Zgomotul acoperă furia, în plin scandal uiți și de oala cu ciorbă.
Nici prin cap nu-ți trece să te întrebi, dar care-i treaba cu turul doi? De ce au schimbat saltimbancii legea electorală acum un an? Și de ce vor s-o schimbe din nou acum? Între două teste de paternitate cu Borcea și două volume științifice d-ale lui Gigi, nu mai ai nervi să fii atent la cum te fură cu zâmbetul pe buze cei care îți zic că te reprezintă.
La început ți-au furat doar câteva zile: douășunu-douășdoi, cine a tras în noi? Douășdoi-douăștrei, cine a tras în ei? Pe urmă, în plin scandal, să nu creeze panică, au început să-ți fure câte un pic din ce ai crezut că este al tău: pământuri și pășuni, păduri și râuri. Fabrici și uzine, case și grădini, tot ce se putea transforma în bani. Tot ce se putea transfera în conturi și offshore-uri. Când ridicai ochii îți mai serveau câțiva saltimbanci în presă, câteva scandaluri de acoperit munca băieților din adâncuri, niște nimicuri acolo tocmai bune de aruncat praf în ochii celor mulți definiți ca stupid people de marele păpușar Brucan imediat după spargerea bubei în Decembrie.
Banii ca banii, asta se fură mereu și peste tot, dar cu speranța ce-au avut? Au furat-o metodic, gram cu gram, dozând jaful șmecherește, să nu se prindă prostul popor – că asta înseamnă, nu, stupid people? – la fiecare alegere, vot, referendum, la orice ocazie ivită să cheme turma la urne să voteze. Să voteze ce?
La început votau schimbarea, mai pe urmă schimbarea schimbării fără să realizeze că asta înseamnă revenirea de unde au plecat. Să nu se prindă până la urmă, saltimbancii au inventat cuvinte noi. Pe care să le implementeze în creierul mic al stupidului popor. Le-au inventat sensuri noi la cele vechi: cinstea a devenit minciună iar minciuna adevăr. Whatever, cum ar zice Brucan.
Acum au o mică problemă. Saltimbancii, nu poporul. Poporul e problema. Trebuie cumva introdus într-o ecuație în care toate necunoscutele sunt cunoscute. Se pare că Brucan n-a mers până la capăt. E prost, nimic de zis dar nu de tot. Câteodată se trezește și se comportă ca elefantul în magazinul de porțelanuri. Poporul. Nu e bine!

Ș-apoi câteodată mai ai nevoie de el. De popor. Să te scoată din rahat, din fundătura unde ți-ai băgat jipanul ideatic.
Cam asta-i situația acum. Ai crezut că dacă îi bagi într-un tur te vor vota doar pe tine. Era pe vremea când te credeai mare și tare că nu te ducea mintea mai departe. Și uite, acum vin ăialalți și-ți râd în nas. Cu un tur tot ei câștigă. Un tur este pentru leneși și proști. Iar ei de când se știu pe asta se bazează. Pe lene și prostie.
Ai venit tu să ne spui că ești altfel. Vrei muncă, vrei inteligență, vrei seriozitate și responsabilitate și iată unde ai ajuns. Să cerșești mila celor pe care i-ai făcut proști și leneși.
Acum vrei două tururi. Că așa e în democrațiile adevărate, ne spui. Dar până acum ce ne spuneai? Unde ți-a fost capul? Mai ai cap? Și ceva în el sau doar conturi în băncile elvețiene?
Nu crezi că ai ajuns rău de tot? Nu vezi că nu mai putem face diferența?
Și nu pentru că am fi proști, cum crezi prostește tu și ceilalți, ci pentru că diferența nu există. Ai ajuns ca ei. Ești unul cu ei. Saltimbanc printre saltimbanci, circar printre circari.
Și ce dacă Brucan a greșit? Și nu mai sunt destui proști să te aleagă în turul întâi? Și nici în turul doi?
Ce te faci? Ne bagi în turul trei?
Vezi-vezi! Bagă de seamă: turul trei nu mai e în puterea ta!
Poporul e așa, ai dreptate: e stupid, leneș, profitor, e chiar așa cum a zis Brucan. Până la un punct. Până când nu-l scoți din sărite. Ai văzut vreodată de ce e în stare un bou lovit de streche? Înțepat de musca boului?
Măcar atâta ar fi trebuit să înveți din istorie: întotdeauna și oriunde turul trei este organizat exclusiv de popor.
Da, de ăia pe care, luându-te după un activist de partid etern, îi crezi de o vreme și tu proști iremediabili…