Enola Day – Teambuilding sau vai de pola noastră…

    de Lajos Notaros | 12 January 2023, 7:30 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    11

    CTP-ul a făcut o greșeală că s-a uitat doar până la jumătate.

    Scârbit de vulgaritatea „slinoasă”, nu a mai prins genericul final. Unul care dă clasă la toate genericele românești de până acum, terminându-se cu informația: „Film realizat cu sprijinul Guvernului României”poate

    De altfel, scandalul izbucnit de câteva zile, săptămâni, în jurul filmului pomenit în titlu, ne obligă, dacă ne luăm cât de cât în serios, să ne uităm până la capăt, în fond un cinefil autentic nu se scoală de pe scaun nici dacă se rupe filmul și cu atât mai puțin atunci când începe genericul final.

    Să le luăm la rând, pro și contra, cum ar veni.

    Cei din tabăra ilustrată de comportamentul lui Cristian Tudor Popescu, cinefili declarați și convinși de adecvarea lor, reproșează filmului caracterul superficial, dar mai ales vulgar, lipsit de valoare artistică. Nu e totuși pentru prima oară într-un film românesc ca lucrurilor să li se spună pe nume, limbajul, adică, să caracterizeze personajele. Asta este, în româna vie și folosită de-a valma, inclusiv pe FB, PLM e exact „pula mea” – în film, numele firmei la care lucrează „corporatiștii” –, pentru că în această limbă, ca de altfel în toate limbile, nimeni nu folosește termenul de copulație atunci când vorbește între prieteni despre actul sexual. În fond, filmul american a introdus în circulație termeni precum „fuck, fucking, shit”, înțelese mai nou peste tot în lume. Care e problema dacă în română li se spune în traducere? În fond, bancul cu românul care câștigă fără drept de apel un concurs internațional de înjurături porcoase este deja la vârsta pensionării.

    Teambuilding

    Cinefilii sunt scârbiți de stilul lejer, aproape de umorul stand-up, al scenelor care povestesc aventura unor tineri corporatiști, de jocul actorilor care li se par amatori, în fond doar unul singur este actor cu acte în regulă (fals) – șeful cel mare –, ceilalți venind din lumea divertismentului facil, fie de pe internet, fie de la televiziune. Cu alte cuvinte, niște amatori în arta cinematografică patronată în Europa de Fellini și Ingmar Bergman și încă câțiva, niște neaveniți care coboară arta filmului la nivelul lor vulgar și lipsit de cultură, preocupat doar de succes și bani.

    Nimic de zis, filmul, cea de a șaptea artă, ca să rămânem în domeniul lui CTP, a fost de la început preocupat de succes și bani, ajunge să ne uităm la nenumăratele topuri care ne arată filmele de succes în funcție de cheltuieli și încasări. Teambuilding este primul film românesc care funcționează și pe rețeta americană a Hollywoodului: la 800 de mii de euro cheltuieli reușind în nici trei luni de la lansare un venit spre cinci milioane, adică aducând un profit peste 500%.

    Cu alte cuvinte, succesul nici nu se pune în discuție, întrebarea fiind: totuși, filmul acesta are calități cinematografice, se poate numi cât de cât film sau este un simplu fenomen social în care niște comici tineri mai puțini vestiți ai internetului și ai micilor ecrane au exploatat gustul de jos al unei societăți aflate în derivă între nu se știe de unde până unde și când?

    Răspunsul meu este unul bine cântărit, dar categoric, bazat pe realitatea chiar surprinzătoare că Teambuilding a fost de multă vreme primul film, și nu doar românesc, care se definește ca și comedie, la care am râs. Și nu așa cu jumătate de gură, doar așa ca să nu par lipsit de simțul umorului, ci pe bune, provocat de punerea în scenă, de poantele, multe, chiar foarte multe, care, dacă nu te deranjează faptul că organele sexuale și actul sexual sunt numite pe numele lor obișnuit, folosit în particular și de tine, merg la fix, sunt chiar poante, cum ar veni.

    Iar ceea ce este și mai surprinzător: cu toate acestea și chiar în contradicție cu părerea cinefililor gen CTP care nu se uită până la capăt sau chiar deloc, filmul nu devine vulgar, dimpotrivă: ridică vulgarul cotidian la nivelul mesajului artistic, chiar dacă fără sublimele rafinamente ale unui Fellini sau Bergman, cu atât mai mult cu cât, așa cum am stabilit nu de mult – iar cineaștii știu de când este lumea – e mult mai greu să faci o comedie de mare valoare artistică decât o dramă sau o tragedie. Nu e întâmplător că între marile filme din istoria cinematografiei găsim comedii cu greu. Mai ales dacă facem abstracție de filmele lui Charlie Chaplin (considerat și el vulgar și poporan la vremea respectivă de corifeii esteticii cinematografice de atunci).

    Teambuilding 4

    Ar mai fi și observația că lucrează cu clișee – echipa moldovencelor ușuratice, a oltenilor scandalagii și bețivi sau a clujenilor care vorbesc toți de parcă ar fi unguri –, de parcă nu asta ar face comedia de când există ea, surprinde ironic și satiric clișeele comportamentale, de limbaj sau de gândire caracteristice societății la un moment dat. Sau ideea că nu e film, sunt scene de stand-up înșiruite cât de cât, de parcă marele Caragiale nu s-ar folosi de celebrele momente și schițe în piesele sale. Fără să mai vorbim de ideea că nu sunt de fapt actori, ci comici de viță nouă, de parcă vestiții comici ai ecranului, Bill Murray, John Belushi ori Chavy Chase nu și-ar fi început cariera la Saturday Night Live, o celebră emisiune de scenete comice la tv din anii șaptezeci.

    Desigur, șocul produs de Teambuilding rămâne de discutat, timpul va așeza lucrurile la locul lor, ceea ce este însă sigur, totul este în schimbare, inclusiv modul în care se face comedie sau film. Încă odată, să nu uităm că Chaplin pentru marii artiști ai timpului său de care nimeni nu își mai aduce aminte era un simplu clown, vai de pola lui…

    Curat murdar!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. N-am văzut filmul, din reclame și trailere reieșea ca e plin de vulgarități ca vacanța mare, adică, umor dr proști!
      Dar informația că filmul e irealizat/finanțat ca-n eooca comunusta, pe care o banuiam fiind la curent cu legislația din domeniu, ma convins să nu mwrg la un film pe care l-aș finanța de două ori, odată prin taxelw si impozitele platite statului, iar a doua oară prin prețul biletului.

      --4 voturi
      +1
      -1
      • Despre asta vorbeam: aia cu guvernul este o poantă. Tocmai că nu a fost finanțat așa, ci dimpotrivă: strict din fonduri particulare. Asta înseamnă că este primul film de succes pe rețetă americană.
        Carevasăzică n-ați înțeles, mai precis ați înțeles exact pe dos. Și e bine că nu mergeți la film: așa puteți spune ce vă trece prin cap, chiar dacă nu ați înțeles nimic. (Puteți viziona și online și nu plătiți nimic în afară de curent)
        Dacă v-ați uita la film apare șansa să vă schimbați ideile luate din nimic, stați acasă, uitați-vă la ce mai zic pe FB amicii, e mai bine pentru noi toți…

        +2 voturi
        +1
        -1
        • Poate ca aveți dreptate, înjurătura, vocabularul grobian, e un act de cultură, si poate de aceea am înțeles de abea acum, dupa azeci de ani de muncă in care am avut interacțiuni cu politicieni sau ziaristi locali, de ce in cercul lor testrans de contacte, folosesc același vocabular vulgar sau de multe ori chiar mai porcos ca-n filmul menționat.
          In prostia mea, n-am cont pe nici o rețea de ,,socializare”, presa e oglinda faunei de pe rețelele de socializare.
          SNL, din ce știu, se produce și astăzi.

          0 voturi
          +1
          -1
          • Nu am susținut asta. Dimpotrivă.
            Însă satirizarea felului nostru de a ne comporta, de a vorbi și interacționa a fost, este și va fi obiectivul oricărei comedii: fie de teatru, fie de film.
            Nu degeaba am făcut trimitere la Caragiale și am încheiat cum am încheiat, cu un citat clasic din clasicul nenea Iancu…
            Dar exemplele încep cu Aristofan și nu se termină nici măcar cu Beckett, chiar dacă aceste comparații onorează prea mult filmul discutat…
            Pe de altă parte sunt deja studii academice nenumărate despre folosirea obscenului și a vulgarului în teatru, nu are rost să ne confruntăm noi aicea într-o temă în care niciunul nu suntem specialiști…

            0 voturi
            +1
            -1
    2. Domnule profesor, desi am fost tentat sa scriu un comentariu mai amplu, mi-am spus ca ar fi mai corect sa o fac doar dupa ce vizionez in intregime filmul (cu toata oroarea, sincer, pe care mi-a provocat-o urmarirea trailer-ului). Acum ma limitez la a va spune, daca n-ati aflat, ca a plecat dintre noi si… Jeff Beck. Sper ca asta va va spune ceva mai mult despre cum vad eu o astfel de dezbatere…

      0 voturi
      +1
      -1
      • Am aflat, am și urmărit un interviu mai vechi cu el, dar nu văd legătura.
        Doar atât îmi mai permit să spun că gustul artistic nu este neapărat ca cel alimentar, cu toate că se spune că ajungi un adevărat gurmand doar după ce ai gustat de toate. Poți să ai preferințe, dar nu e cazul să te dai mare că tu mănânci doar crabi și sushi iar mie îmi place pita cu unsoare și ceapă. Dar, dacă îmi plătești, voi mânca și fructe de mare. Tu în schimbi nu te cobori la pita cu unsoare, deși salivezi în secret…

        +4 voturi
        +1
        -1
        • Imi pare rau si poate ma invat minte sa ma abtin la a mai comenta la articolele dvs (va spun la final de ce!). N-am avut niciodata pretentia ca as fi consumator doar de sushi, desi imi place la fel de mult ca pita cu unsoare. Intr-adevar, gustul artistic nu e la fel cu cel alimentar. Primul necesita ceva mai mult decat papile gustative. Sunt putin dezamagit ca n-ati sesizat legatura (aluzia) pe care am facut-o. Oricum, cu regret trebuie sa va marturisesc ca am tot mai mult sentimentul ca sunteti un fel de CTP… local. Ceea ce nu va onoreaza. Dialog nu inseamna doar a raspunde cuiva. Inseamna si a avea capacitatea de a accepta ca sunt lucruri in care s-ar putea ca interlocutorul sa aiba mai multa dreptate. Ceea ce, dupa multele dialoguri pe care le-am purtat, nu vi se prea intampla. De aceea si afirmatia cu CTP-ul local. Stiu, veti gandi ceva de genul ”ce sa-i faci, nu E toti destepti si culti”, dar e ca in butada aceea: ”tu ai avut impresia despre mine ca sunt prost, eu te-am crezut inteligent; si, vai, ne-am inselat amandoi”.
          Am trait cu impresia ca sunteti un aparator al adevaratei culturi, fara a face compromisuri.
          De fapt, ”cultura” grobiana are radacini inca din vremea comunismului, iar odata cu aparitia pe piata a postului ProTV, cu ”apendicul” numit ”Acasa”, prabusirea a fost iminenta.
          Stiti, degeaba avem nostalgii dupa ”Zborul bondarului” lui Rimski-Korsakov daca acasa ascultam de fapt manele. Si nu explicam asta ca o diferenta intre sushi si pita cu unsoare. Apropo, ce bine e sa ne mai amintim cateodata de ”Odele” lui Horatiu, cu acel celebru ”aurea mediocritas” si in alt sens decat acela de a persifla mediocritatea…

          +1 voturi
          +1
          -1
          • Nu există o cultură adevărată și una falsă, există doar diferite forme de grup sau individuale în care omul se raportează la cultură. Cultura este cum este, cu vârfuri și văi, cu bune și rele, cu valori și pseudo-valori, dar stabilirea diferențelor depinde de puterea de pătrundere a fiecăruia.
            Dumneavoastră aici nu spuneți propria părere, ci vă luați după păreri care vă convin dintr-un motiv sau altul. Exemplul este opoziția manelelor cu Rimski-Korsakov. Opoziția însă nu este între ele, ele coexistă și nu sunt deranjate una de alta, deranjați sunt cei care cred că manelele distrug muzica cultă. Sau invers, ceea ce este mai rar, fiindcă de manele fanii lui Rimski-Korsakov au auzit, însă fanii manelelor habar nu au de Rimski-Korsakov.
            De aici e doar un salt pentru a asemăna orice ceea ce nu atinge sensibilitatea superioară a cuiva cu manelele. Vreau doar atât să vă spun, din moment ce oricum nu ați văzut filmul, fiind scârbit deja de trailer, Teambuilding nu este o manea cinematografică, dimpotrivă. Asta având în vedere și faptul că cinemaul a fost de la început un gen popular, nu unul exclusivist-aristocratic, cum a fost muzica reprezentată aici, în discuția noastră, de Rimski-Korsakov.
            Iar faptul că mă faceți un fel de CTP local nu mă jignește, Cristian Tudor Popescu, ca noi toți de altfel, are calitățile și defectele sale. Dar este un personaj care atunci când zice ceva devine interesant pentru o țară întreagă. E ceva și asta, chiar dacă nu este neapărat visul oricărui om…

            +2 voturi
            +1
            -1
    3. Din punctul meu de vedere, poate gresit, dar mi-l asum, exista cultura si incultura. Imi formez propriile opinii nu dupa ce spune unul sau altul, ci trecand totul prin filtrul propriei capacitati culturale. Nici vorba sa fie opozitie intre Rimski-Korsakov si manele, opozitia este intre efectele pe care una sau cealalta le au asupra ”consumatorului”. Toti avem calitati si defecte, dar aluzia la CTP se referea la pretentia sa de infailibilitate. Pacat care, n-o sa recunoasteti, va cam da tarcoale. Iar a spune ceva interesant pentru o tara intreaga nu inseamna automat ca acel ceva e neaparat de valoare. Cam atat. Deocamdata.

      +1 voturi
      +1
      -1
    4. 👏👏👏 👍
      .
      Felicitări domnule Notaros !!!
      Chiar dacă apreciez, în general, ceea ce scrieți, ați văzut că, de multe ori, am diverse observații sau amendamente la acestea…
      În cazul de față N-AȘ SCHIMBA NICI O VIRGULĂ la această analiză a filmului și a relațiilor interumane, pe care ați făcut-o !
      Încă o dată: 👍👍👍.
      .
      Din păcate, la ora actuală, trăim într-o lume a IPOCRIZIEI GENERALIZATE (din păcate, și foarte promovată de unele mijloce Media), încât, chuar și persoane cu un grad destul de ridicat de inteligență și deschidere, cad în capacana ipocriziei și a unei FALSE MORALITĂȚI:
      – „moralitate” nu înseamnă SĂ-ȚI ASCUNZI sau , mai rău, SĂ NU-ȚI VEZI DEFECTELE (tale sau ale societății în care trăiești), ci să lupți, prin mijloace eficiente, ca să o îndrepți !!! 🤔
      – o boală nu se tratează PRIN NEGAREA EI, ci , dimpotrivă, PRIN CONȘTIENTIZAREA EI (!!!) și tratarea ei cu măsurile care se impun. 😉.
      .
      Așa că, îmi pare rău, dar abordarea pudibondă a CTP, mi se pare nițel anacronică și ipocrită …

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 3 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.