La spital nu te duci de bunăvoie.

Te duci pentru că tu sau cineva la care ții este bolnav.

Mai sunt doctorii și asistentele, brancardierii și ceilalți angajați care se duc numai și numai pentru că asta este treaba lor.

Ar trebui să fie: să aibă grijă de cei care se duc acolo de nevoie.

S-au scris tone despre frumusețea meseriei de doctor.

Așa cum s-au scris și despre frumusețile celei de dascăl, de preot, ocupații speciale care se adresează direct ființei divine care se ascunde în fiecare dintre noi în cotidianul banal și de cele mai multe ori trist al existenței noastre de zi cu zi.

Când se duce mama cu copilul ei la spital universul se concentrează în acest gest.

Cultura noastră, aceea despre care discutăm și scriem cu emfază de dimineața până seara, civilizația așa cum o presupunem și cu care ne mândrim, se adună în simbolul pe care îl considerăm cu toții expresia absolută a acestei civilizații: mama având grija de copilul ei.

În orice situație, oricând și oriunde.

Pentru că nu există copil care să nu știe că este cineva în lumea asta în care se poate încrede fără rest și frică, cineva care consideră viața lui, a copilului, mai importantă decât propria viață.

Numai ea: mama!

A nega, într-un fel sau altul, a umili, a persifla această relație, probabil singura relație umană care ni se prezintă fără efort în lumina divinității, înseamnă a spune nu lui Dumnezeu însuși!

Sistemul este corupt, adică bolnav.

Lumea în care trăim, societatea în care interacționăm, sentimentele noastre sunt afectate, inima noastră este ghem în fața falsului, a ipocriziei care ne râde în față.

Și de cele mai multe ori ne ascundem, ne prefacem, ne refugiem în egoismul nostru considerat singura fortăreață a sufletului care ne oferă supraviețuirea în condiții inumane.

Aceasta este boala cea mare.

Flagelul care pustiește o societate coruptă.

Sentimentul pe care o mamă nu are cum să-l cunoască.

Sentimentul care o face să strige la cei fără compasiune și înțelegere.

Nu vă mai ascundeți dupa hârtii, regulamente si explicații!

Nu mai aruncați vina pe alții!

În fața mamei și a copilului ei în suferință suntem vinovați cu toții!