vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Statul paralel al lui Dragnea și statul hibrid al lui Viktor Orbán

    de Lajos Notaros | 9 august 2018, 9:06 AM | Opinii

    1

    În epoca internetului nu mai exisță oameni nepricepuți.

    Accesul ce pare nelimitat la informație, avalanșa de știri care inundă mediile digitale au reușit să clădească în foarte mulți dintre cei care își duc o parte însemnată a vieții în virtual senzația că nimeni nu știe mai mult ca ei, nimeni nu are înțelegere mai profundă, nu există nimeni capabil si demn care să le dea lor lecții.

    În paralel cu decăderea școlii și a educației și în strânsă legătura cu consumismul cu orice preț, s-a născut astfel un personaj pe care gânditorii din zorii erei tehnologiei l-au vizionat cu oroare: idiotul social, atotștiutor și gata de harță cu cei care nu cad în extaz la sesizarea măreției sale nemaivăzute.

    Ceea ce îi lipsește personajului crescut pe conținuturi aproximative, nu de puține ori voit manipulative în goana după clicuri și audiență, este tocmai dimensiunea fundamentală a persoanei, educate și culte si cu atât mai mult a profesionistului în domeniu: simțul critic.

    În absența spiritului critic, dar încrezut, vulgar și agresiv, acest personaj hrănit prin nenumăratele țâțe ale internetului devine pe nesimțite subiectul central al noilor evoluții sociale și politice, purtătorul, precum un virus fără antidot, al mentalității de care se folosesc cei aflați în fruntea statelor din zilele noastre pentru a crea ceva nemaivăzut și nemaiauzit, o nouă formă de stat autoritar și opresiv: cel numit mai nou în literatura de specialitate statul hibrid.

    orban putin hungar 3203042b

    Se numeste așa în lipsă de ceva mai bun, indicând caracterul inedit, oarecum sintetizator al noului tip de stat, o formă care nu mai poate fi definită prin opoziția stânga-dreapta, cu toate că apelul demagogic la națiune și popor este un element distinctiv în toate formele sale.

    Esențial pentru această nouă formă este tocmai faptul că în forjarea consensului, respectiv al formării unei majorități susținătoare, folosindu-se de noile tehnici ale comunicației, nu mai recurge la folosirea forței brute, oricum o întreprindere foarte costisitoare.

    Formal nu renunță nici la democrație, alegerile fiind foarte importante în legitimarea sa, însă face tot ce poate pentru a transforma sistemul electoral într-un mecanism de reproducere a propriei majorități, respectiv a propriei puteri.

    Dușmanul cel mare al acestei noi forme de putere politică nu este democrația care poate fi manipulată cu ușurință, ci  spiritul liberal autentic, respectiv intelectualitatea liberală sau cea de stânga liberală cu sensibilitate socială acută. Nu întâmplător se vorbește de o vreme prin vecini de democrație iliberală.

    De altfel dușmanul, respectiv amenințarea este o noțiune centrală propagandei acestui tip de putere, indiferent că este vorba de dușmanul intern sau extern. Cel intern este foarte ușor de identificat: toți cei care fac opoziție la noua putere, intelectualii liberi și cu spirit critic reprezentând dușmanul de moarte.

    dragnea gotiu pressone lucian muntean 750x350

    Cel extern depinde de la țară la țară, nu este greu să faci recurs mereu la istorie sau la pericolele reale sau imaginare contemporane: migrația, multiculturalismul, o anumită religie sau ideologie poate deveni dușmanul care trebuie oprit la granițele țării pe care o apără efectiv cu dinții această nouă formă de putere.

    Dacă e cazul, desigur, se poate apela și la forță, dar rar și excepțional la cea fizică, vulgară și brută, ci la forme mascate în legislație – prin transformarea paragrafelor în favoarea puterii – sau, cel mai important, în economie, acolo unde noua putere realizează o nouă acumulare de capital în favoarea sa. Oamenii de afaceri trebuie să intre în horă dacă vor liniște și business, să cotizeze, să pună la dispoziția noii puteri o parte cel puțin din capacitatea lor economico-financiară.

    Și dacă am pornit de la idiotul social format pe online ca subiect și agent predilect al statului hibrid, am făcut-o pentru a înțelege cât de importantă este presa și publicitatea pentru reprezentanții acestui tip de stat.

    Analiza ar putea continua, important pentru noi este însă ideea care se degajă de aici: noul stat autoritar nu va mai fi ca cel vechi, bazat pe cenzură și opresiune deschisă.

    În esență este vorba de o hibridizare a statului autoritar-totalitar de tip vechi – nazist, comunist – cu democrația occidentală, consensul social atât de necesar și susținerea realizându-se prin mijloacele economiei de piață, respectiv ale presei libere, dar strict controlate, o contradicție în termen, dar care funcționează deja în țări precum Rusia sau Ungaria și într-o anumită măsură în Polonia, în Europa și în foarte multe țări din Asia sau America Latină.

    Observând simpatia prost mascată a unor politicieni de ai noștri pentru țările menționate mai sus, realizăm, având în vedere cele afirmate până acum, că scopul lor nu este ploconirea la Putin sau Viktor Orbán, ci realizarea unui stat așa cum au reușit aceștia: de fapt, un stat captiv în mâna unei clici conduse de omul providențial, un stat care păstrează aparența democratică, dar o controlează și o manipulează strict în interesul acestei clici.

    liviu dragnea statul paralel protocoale sri ministerul dezvoltarii sevil shhaideh 297624

    Din această perspectivă este evident că statul paralel de care vorbește Dragnea et co. nu se referă la ceva misterios, ocult și amenințător pentru noi, ci la acele elemente ale statului care rezistă încă încercărilor sale de a fura statul român în totalitate pentru a-l folosi la consolidarea și prelungirea nedeterminată a puterii sale.

    Și cu toate acestea nu putem fi siguri dacă statul paralel pomenit mereu de Dragnea, principala opreliște în construirea unui stat hibrid pe stânga pe modelul putinist-orbanist sub conducerea sa „înțeleaptă”, este sau va fi mereu de partea noastră.

    Aici e ineditul pervers al jocului politic românesc: statul hibrid, chiar dacă recurge și la demagogia socială a stângii politice, se folosește înainte de toate de sloganele tradiționale ale dreptei: națiune, patriotism, neatârnare, siguranță etc.

    Numai că la noi dreapta este încă element al statului paralel a lui Dragnea, punându-i atât cât mai poate bețe în roate acestuia.

    Nu știm ce ar face dacă ar ajunge la putere.

    Nimic nu ne garantează că nu ar începe construirea de pe dreapta a acelui stat hibrid care nicicum nu-i iese lui Dragnea de pe stânga…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    7 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.