miercuri, 24 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Presa între nimic și infinit

    de Lajos Notaros | 11 mai 2023, 7:30 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    6

    Primul număr al Adevărului din 23 Dec 1989

    Nimic de zis, faptul că Special Arad a devenit publicația online cea mai citită din Arad este o satisfacție.

    Înainte de toate, pentru cei care au pornit acum peste nouă ani pe un drum care nu oferea prea multe speranțe de satisfacții. Pe urmă, poate, pentru cei care au pretenții și așteptări. Pentru cei care speră în ciuda tuturor semnelor contrarii.

    În ceea ce mă privește fac parte din categoria celor care țin la câteva principii, nu prea multe, ca să le pot urma, acceptând mai ușor înfrângerea decât renunțarea la aceste principii.

    Având toate acestea în față, sau în spate, depinde de perspectivă, e momentul, cred, să spun câteva cuvinte pe marginea acestei realizări. Mică și locală, dar cu atât mai importantă.

    Ca toate, în aceste zile și ani, presa e în profundă schimbare.

    Un singur lucru nu s-a schimbat și nu se va schimba vreodată: ca să produci ceva, în cazul nostru presă de calitate, ai nevoie de fonduri. De bani, adică.

    Până nu de mult lucrurile cel puțin păreau clare: banii se făceau din vânzarea produsului, adică al ziarului sau a periodicelor care nu erau neapărat cotidiene. Din vânzare și din reclama atrasă un ziar, chiar și local, putea supraviețui fără probleme. În Aradul interbelic erau câte șase ziare, trei, patru în românește, două în maghiară și unul în germană. Și nu uitați, orașul avea bine sub o sută de mii de locuitori.

    1995 DSC 0554 Jelen fejléc

    Vorbim, desigur, de presa în condiții de libertate, nu de cea din dictaturi de orice fel. Nu socotim, așadar, presa comunistă, de fapt un vehicul de propagandă, susținut la ordin, în ciuda faptului că banii tot de la oameni veneau, chiar dacă prin „împărțire” centralizată.

    În zilele noastre, având în vedere schimbările structurale din ultimele decenii, situația este absolut inedită.

    Pe de o parte, presa tradițională, tipărită pe hârtie, este pe cale de dispariție. Mutată online, presa cea nouă, digitală, este într-o concurență neloială, dar cu atât mai acerbă cu site-urile de socializare de pe Internet, din ce în ce mai numeroase și greu de controlat.

    Problema e că astfel a devenit gratis, adică, aici, la noi, nimeni nu mai plătește pentru a „răsfoi”, mai exact, a butona, presa pe internet. Chiar dacă este evident, în viitor și acest lucru se va schimba – așa cum se întâmplă deja în occident – în fond cititorul care nu plătește pentru „ziarul” online este o contradicție în termen, o realitate care neagă posibilitatea existenței unei prese autentice, libere și profesioniste.

    Acum, vedem ce se întâmplă: cititorul clasic de presă a dispărut, fiind înlocuit de consumatorul de Internet care crede că tot ce zboară, respectiv este online, se mănâncă. Se consumă, adică, pe gratis. De fapt, cei mai mulți nici nu fac diferența între presă și nenumăratele conținuturi online, judecând, aiurea și fără niciun principiu autentic, toate la un loc.

    241 2412172 lupin social media case study for healthcare industry

    Rezultatul este sub ochii noștri. Lipsită de venituri proprii și directe, presa online este expusă intervențiilor din afara ei. Contează mai puțin dacă e vorba de politic sau economic, ceea ce contează în ambele cazuri sunt banii care vin astfel. Publicații care se susțin singure sunt foarte puține, oarecum speciale și abordând domenii și subiecte nu neapărat zilnice.

    Nici în capitală nu este mult mai bine, dar în provincie este jale.

    Printre bloguri și tot felul de pagini de promovare de nenumărate chestii și pseudo-idei și teorii, presa aproape că se pierde. Chiar dacă sunt multe titluri care se revendică a fi de presă, foarte puține sunt în stare să și răspundă cerințelor profesionale specifice. În Arad avem zeci de astfel de nume, dar pot fi categorisite presă poate două-trei, celelalte înotând în marea cețoasă și nesfârșită a intereselor locale și mărunte. Fie că e vorba de politic, fie de afaceri legate tot de politică. Sau invers.

    Având toate acestea în vedere, putem realiza de ce este atât de important că Special Arad, nelegat de grupuri de interese, a devenit cel mai citit ziar online din Arad. Desigur, este o situație de moment, în acest domeniu lucrurile se schimbă cu foarte mare rapiditate, tocmai de aceea e bine să stabilim câteva chestiuni elementare.

    Înainte de toate că nu oricine poate face presă, așa cum nu oricine care gătește acasă fasole poate fi chef la un restaurant Michelin. Este vorba de o meserie care se învață și cere aptitudini specifice.

    Cu atât mai mult acum, în această eră a incertitudinilor infinite și grele de identificat și definit. În mod sigur va veni o vreme când lucrurile se vor vedea mai clare, vor fi mai ușoare de surprins și de comunicat.

    Dar acolo va trebui să ajungem printr-o mare a imposturii și a corupției care ni se prezintă, de cei care trăiesc din asta, ca pricepere și îndemânare. Iar în această lungă călătorie, va trebui să ne bazăm pe cei care acum se sacrifică chiar și fără să își dea seama în numele adevărului și al lucrului bine spus. Să navigăm cu ajutorul lor printre stâncile falsei competențe, ale orgoliul care se înalță din putere și avere. Sau doar așa, pentru că, în virtualul indefinit, are unde…

    Iar pentru asta avem nevoie, printre multe altele, de jurnaliști adevărați care pun înaintea câștigului bănesc și al renumelui câștigat prin deservirea gustului vulgar sfințenia faptului și libertatea opiniei.

    Atenție, nu a părerii, ci a opiniei.

    PS: Pentru cei nedumeriți, nimicul și infinitul denumesc oarecum aceeași realitate: absența realității.

     

    •  Citește și: Special Arad nu e despre noi, e despre Arad. De nouă ani 

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. De acord cu DVS . in mai tot ce scrieti aici… si apreciez acest ziar ! Ziaristi adevarati (oameni cu HAR) nu prea mai sunt…Nu stiu scoala de ziaristica cat mai este de grozava…Eu pot fi subiectiv in tot ce spun. Ziaristii adevarati de la televiziunea nationala ii putem numara lejer pe degetele de la o mana… intreb si eu cati oameni de presa se apropie de prestatia lui Catalin Stefanescu (vezi emisiunea garantat 100%) sau Eugenia Voda ( vezi profesionistii). Umberto Eco spunea că televiziunea și rețelele de socializare l-au promovat ca lider de opinie pe idiotul satului. Apropo de prestatia copilului din filmulet, un banc vechi In URSS pe vremuri la scoala elevii erau intrebati des : Cine-i tatăl tău?”, întreba profesorul. Şi elevul trebuia să răspundă: „Partidul Comunist”. „Şi cine-i mama ta?” Și elevul trebuia să răspundă: „Uniunea Sovietică”. Şi apoi profesorul întreba: „Ce vrei să devii?”. Și zicea fiecare copil ce voia: cosmonaut, inginer, instalator etc. Şi într-o zi vine inspectorul și-l întreabă pe un elev: „Cine-i tatăl tău?”. „Partidul Comunist.” „Cine-i mama ta?” „Uniunea Sovietică.” „Ce vrei să devii?” „Orfan!”

      +6 voturi
      +1
      -1
    2. Pentru că nimeni nu este în stare să priceapă astăzi dacă un (site) „știre”-online este credibil sau nu.
      Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel.
      – Este invazia imbecililor
      @inginerul din arad – dupa citirea articolului m-am gândit și eu la afirmatia lui Umberto Eco, în 2015: „Televiziunea și internetul au promovat idiotul satului”

      +2 voturi
      +1
      -1
    3. Din păcate, avem 2 categorii majore, de cetățeni: idioții/nesimțiții/șmecherii – FOARTE VOCALI vs. educații/civilizații/modeștii – FOARTE TĂCUȚI, BLAZAȚI ȘI RESEMNAȚI, iar presa se mulează pe acestea, cu predilecție pe cea mai dominantă și vocală.
      A treia categorie cu cei educați, civilzați, modești, DAR HOTĂRÂȚI și BĂTAIOȘI (cum este Redactia Special Arad și încă, câțiva, foarte puțini…😥), din păcate, este pe punctul de a dispărea , acoperiți de VOCALITATEA și perseverența „idioților”.
      Doar de noi, restul care raționăm și mai avem bun-simț , depinde ca ei să supraviețuiscă…
      .
      PS: aș avea doar o remarcă, referitor la bunul-simț și riposta la un imbecil-nesimțit: în aceste momente, eu cred că, chiar si cei civilizați și educați AR TREBUI să coboare la nivelul idiotului, – pt. că, de cele mai multe ori, DOAR ACEL „LIMBAJ” ÎL ÎNȚELEGE (!!!) – , dar să nu rămână acolo definitiv.
      Altfel e ca și cum un gentelman ar „arunca mănușa” unui „om al grotei” , care doar de „limbajul” ciomagului și al bolovanului îl recunoaște.😉
      În acest fel, „oamenii grotei” vor deveni categoria dominantă (dacă nu au și devenit deja…, profitând de blândețea ripostei noastre, a celorlalți ).

      +2 voturi
      +1
      -1
    4. Mă gândesc la altceva …
      Să presupunem că ar exista persaoane (și există cu siguranță) care au competențele, abilitățile, cunoștințele, pasiunea de a spune ceva.
      Ăștia au loc în presă?
      Nu!
      Presa este locul de muncă de muncă al ziariștilor tot așa cum școala este locul de muncă al profesorilor și spitalul al medicilor și din păcate adesea vedem ziariști care sunt ziariști pentru bani (că are și gura lor nevoie să mănâncă) cum sunt profesori pentru salar și medici pentru salarii și altele. Vedem ziariști care nici nu-și mai aduc aminte că au o menire, un rol în cetate, că ar trebui să fie voci ale cititorilor. Ziariști în goană după click-uri, după add words etc. și au nevoie de vizualizări – că așa-i jocul – și vin cu știri bombă, cu cancanuri, cu accidente și morți, ci titluri fără nicio legătură cu conținutul, cu scandaluri, cu rostogolirea de clișee la modă, cu eforturi degradante de a fi pe placul ”mainstream”.
      Și dacă presa este locul unde ăși câștigă traiul ziariștii atunci social media nu poate fi condamnată că reprezintă o soluție alternativă la o presă ermetică, excluzivă, elitistă dar la fel de goală de valori și valoare ca majoritatea șirurilor de caractere debitate pe net.
      Și dacă rolul presei în conceăția ziariștilor este de a informa … dar oamenii așteraptă în întunericul neputenței să urle, să se exprime, să spună ce au de spus, să se facă auziți, să discute, să dezbată?
      Cât din succesul specialarad.ro este dat de conținutul adăugat de comentatori? Câți citesc specialarad fiindcă pe lângă articole apare ceva mai interesant … un comentariu a unui necunoscut, care poate fi prost dar care poate fi pertinent și spre deoaebire de aradon la specialarad autorii de articole dau adesea feedback? Nu știu. Știu că eu nu citesc ziare unde comentariile sunt descurajate sau chiar imposibile sau că prefer ziarele în care comentariile sunt adevărate dezbateri, coerente, argumentate.
      Eu sunt de părere că ar fi mai util să căutați să implicați pe alții din afara bulei ziariștilor, mai bine decât să vă manifestați frustrarea că lumea comunicării s-a schimbat, să visați la vremurile când erați singuri, cu oligopol pe comunicare – a patra putere în stat.
      Sau …
      câte mizerii, câte probleme există și ar merita ridicate atenției publicului dar din motive necunoscute nu se întâmplă nimic. Oamenii vor altceva decât comunicate oficiale și scandaluri sau reacții la scandaluri. Mulți (și sunt tocmai cei care contează dar ne se vede din rapoartele de trafic goagăl) vor rezolvarea unor probleme. Câte din articolele din presa înregistrată și recunoscută ca presă pune concret problema rezolvării problemelor?
      Și atunci alternativa care este (este, ca primarul de la V), este și din cauza frecvenței cu care presa reușește să scrie de altvceva decât interesează oamenii. Câți ziariști caută să rezolve probleme nu doar să informeze că au murit 2 oameni într-un accident pe străzile patriei (făr să discute cauzele lipsei infrastructurii, a ineficientei cheltuiri a banilor publici, a politrucilor de care nu putem scăpa, nu-i putem înlocui și care ne duc la disperare)?

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    2 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.