Enola Day: Patricia la oral, Alexandra la stop spre Caracal sau despre sexismul interlop al societății în care trăim

    de Lajos Notaros | 8 august 2019, 8:47 AM | Opinii

    6

    Începem direct cu ce ar fi trebuit să fie concluzia: societatea în care încercăm în van să conviețuim, statul care reprezintă administrativ și politic această societate sunt de un sexism extrem, așa cum se vede din ultimele exemple care ne-au parvenit prin media digitală, parte și ea a misoginismului atotcuprinzător.

    În drum spre finalul care nu poate avea happy-end, continuăm cu exemplele de la care pornim și la care vom reveni mereu.

    Examenul tipic al Domnișoarei Patricia Dinga pentru un post la Centrul Cultural Județean ajunge să deschidă oferta mai mult din întâmplare. Recentă și locală, care, la o prima aruncătură de privire, ar părea pentru unii exemplul pozitiv. Ar putea fi dacă nu ar fi antecedentele, respectiv umbra fostului director, actual viceprimar, undeva în culise. În fond Domnișoara Dinga, evident tânără, frumoasă și fâșneață, face exact ce fac majoritatea femeilor care vor o carieră publică sau politică: găsesc un bărbat, sau mai mulți, care le consideră interesante și pe care se pot bizui, având în vedere relațiile, puterea simbolică a acestora.

    Femeile care ajung în preajma puterii prin forțe proprii sunt foarte rare, iar ce este și mai interesant: societatea nu are încredere în ele, dimpotrivă, le consideră sau masculine de joasă speță, bețive – cazul Macovei – sau mai perverse și viclene decât se poate accepta pentru o femeie, acesta fiind evident cazul Laurei Codruța Kövesi.

    Celelalte, cele care ajung, așa cum trebuie, cu „ajutorul” deloc gratuit al bărbaților înfipți și puternici, dovedind astfel din plin capacitățile lor exclusiv feminine, prezență fizică, machiaje, rochițe, au parte de privirea aceea îngăduitoare: ce să le faci, sunt femei, ce naiba? Udrea e sexi, chiar dacă a furat, Firea și Vasileasca, scandalagioaice, dar mișto, până și Dăncilă, considerată mai puțin dotată, este încadrată în categoria blondelor de care te folosești atunci când ai nevoi urgente și nu mai ai și alte pretenții.

    În afara de o foarte subțire categorie, majoritatea bărbaților nației este de acord cu convingerea șefului de echipă de la construcții că locul femeii este la bucătărie și în pat.

    Drama este că această mentalitate este acceptată și de majoritatea femeilor, ele fiind primele care sar să condamne și să persifleze acele femei care încearcă, prin personalitate, independență, competență și voință, să spargă acest cerc vicios al sexismului gangsteresc care ne arată adevărata față a societății în care trăim: provincială, chiar rural-pastorală în care noțiuni precum egalitatea, echitatea de șanse dintre bărbat și femeie sunt povești de adormit copiii, șmecherii domnești până la urmă.

    Cu puținele excepții menționate, româncele sunt nevoite, uneori obligate chiar, să accepte tradiția milenară, indiferent cât de adevărată ar fi ea, să vadă de rolul lor bine stabilit, să asculte de bărbat, să facă mâncare și curat și dacă le mai rămâne energie și ambiție să meargă frumos la biserică, să tină sărbătorile și să accepte că violul este o chestie de interpretare masculină, inclusiv la nivelul preoțimii. Să accepte opinia eternei ministrese a Educației care ne expune destul de clar vechiul dicton macho: păi, dacă o femeie este violată, înainte de toate să se gândească cum a fost îmbrăcată, cât de provocator s-a comportat și în cele din urmă, de ce s-a urcat în mașina unui străin. Toate astea într-o țară declarată creștină din cele mai vechi timpuri, adică trăind în credința că iubirea de seamăn, ajutorul acordat celor în dificultate, protejarea femeii și a maternității, indiferent de sursă – vezi, cazul Fecioarei Maria – reprezintă legile sacrosante ale conviețuirii umane.

    Pentru bărbatul care trăiește într-o societate tradițional-sexistă se aplică vestita poantă atribuită lui Napoleon despre mamă, soție și eventual fiică, considerate singurele femei care merită tot respectul și ajutorul, agresivitatea masculină fiind temperată în cazul lor. Sunt și excepții, mai ales cu soția, desigur, însă important este că, din acest punct de vedere, toate celelalte femei intră în categoria prostituatelor, ca să ne exprimăm elegant și sociologic.

    Ele sunt femeile-obiect, ca să ne legăm și de ilustrațiile textului – un performance din Belgradul anului 1974 care a făcut-o celebră pe Marina Abramovici – bune doar de folosit în diferite moduri și ipostaze. Prostituate în ultima instanță, fiindcă acceptă – și atunci când nu țin cont de ora examenului și atunci când se vând în Occident pentru câțiva euro în plus – că ele trebuie să se folosească de orice, să „înghită” orice din partea unui bărbat pentru a putea ieși câștigate într-un fel sau altul. Desigur nu e nici un câștig aici, este doar umilință în lumea interlopă a masculinității folosite ca instrument de dominație în care sunt obligate să trăiască femeile care renunță la rolurile tradiționale de mamă, nevastă și fiică.

    Într-o astfel de societate, în care complicitățile masculine la adresa femeilor reprezintă regula, nu este de mirare că atunci când lucrurile o iau razna, precum în cazul Alexandrei, ies la iveală, toți își dau mâna să ascundă banditește realitatea.

    Cei puțini care vor altceva se plictisesc până la urmă, obiceiul și obișnuința revin în matcă, treburile se liniștesc și continuă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

    Din când în când mai apare în presă câte ceva despre faptul că în Occident doar albanezele mai concurează româncele pe piața prostituției, ce să faci, viață e grea și e plină de bărbați porci și de târfe ordinare…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. “româncele sunt nevoite, uneori obligate chiar, să accepte tradiția milenară”…Corect da’ nu-s de acord 100% cu dvs ! Discutia e lunga si poate fi interminabila pe subiect. Totusi !
      Citind foarte mult “blogosfera” romaneasca imi raman niste aspecte pe care nu le-nteleg.
      Apare un sef de Politie din Bacau(Vasile Oprisan) cu mentalitate de maimuta care la radio spune ca o femeie daca o ia-n freza seara sa astepte pana dimineata si apoi daca bou’ care a lovit-o s-a mai calmat sa se mai gandeasca nu sa deranjeze bravii militieni pentru o palma! Stiti cine s-au sesizat, si au sarit cu gura pe retard? Barbatii…WTF?
      …mah da’ nu vedeai o V.I.P. femeie sa iasa sa-i zica vreo doua de la obraz sau daca vedeai erau doua-trei.
      Apoi a aparut un libidinos in haine preotesti Vasile Răducă pe numele lui…credeti ca vreo Andreea Esca, Delia Matache, Inna, Antonia, sau orice jurnalista femeie care are ca followeri mii si mii de fetite care-i sorb fiecare cuvintel scris s-a sinchisit? …Sau nu mai amintim de derapajele unor parlamentari si insultele aduse in direct pe la tv de cacanari gen Vadim sau neamu’ becali ! Cine dintr cele ce puteau sa ia atitudine s-a sesizat? Dracu’ cu pruncii lui! Pe plan local ce sa mai vorbim!

      Cat despre cazul Caracal…multe V.I.P.-uri feminine nu s-au pronuntat cica, pen’ca n-au vrut sa participe vezi Doamne la “speactacolu’ grotesc” ! Si cand au facut-o au aparut niste retarde betege de misandrie ca cele cu protestu’ antipatriarhat! De parca sarmana Alexandra de asta avea nevoie!
      Ce vreau sa zic este ca, romancele n-au un lider, un model, nimic!

      +4 voturi
      +1
      -1
      • Eu cred că nu ne contrazicem, ne completăm, eventual.
        Bineînțeles, bărbații mai răsăriți taxează mojicia unuia sau altuia dintre ei, dar nu uitați, cei mai mulți – nu toți, desigur – au în minte cele trei femei “sacrosante”de care am vorbit în text: mama, fiica si, câteodată, nevasta.
        Pe urmă, reticența femeilor la cele care “ies” din rând, rea voința lor față de ele, este prinsă si ea în text.
        Desigur, chestiunea este vastă și complicată, plina de nuanțe și aspecte de interpretat și discutat, nu poate fi epuizata într-un comentariu publicistic.
        Nici nu am avut această intenție, dacă provoacă la discuții, deja si-a atins ținta…
        Mersi de comentariu!

        +4 voturi
        +1
        -1
    2. Las ca vine Macovei care este competenta si Kovesi care este intruchiparea binelui absolut (numita de Basescu de la procuror de parchet de pe langa judecatorie direct la procuror sef DNA – fiind fata lui tata) si vor aseza dupa criteriile delatiunii si a urii practicante tot ce inseamna valori europene in tara asta de rahat sub sfanta obladuire a marelui ctititor de natie romanesca Johanis Klaus Werner supranumit Palmierul (pentru asemenare cu plopul romanesc dar mai estetic si exotic) aflat in plin proces de muire de catre propria creatie: noul partid nazist USR.
      Relax, toate se vor aseza si tot ce azi apare ca find providenta divina se vor dovedi a fi simple porcarii si incetul cu incetul, si cu directa participare a jurnalistilor destepti, deontologi, morti de dragul iubirii de neam (care o mai fi si ala), plini de buna-credinta, de competenta si de … lamai multe!

      --1 voturi
      +1
      -1
        • Cu toata bunavointa, dar nu se poate se emiti un rationament cu premiza majora: Kovesi si Macovei competente spre deosebire de femeile ajunse cu puta la privilegii. Genul asa de comparatii care se fundamenteaza pe impresii personale contrazise de de date obiective afecteaza logica rationamentului si induce neincredere in concluzii, chiar si atunci cand concluziile sunt corecte.

          0 voturi
          +1
          -1
          • Premiza ca Macovei este competenta iar Kovesi nu știu cum, nu a fost a mea, ci ați introdus-o Dumneavoastră in discuție. Eu am afirmat doar ca ele – și mai sunt exemple – nu au ajuns unde au ajuns prin calități feminine, ci altele, atribuite pana acum barbatilor. Si tocmai de aceea au ajuns la oprobiul nervos al majorității obișnuite cu alt fel de cariere feminine. Erau exemple care nu calificau personajele, ci le foloseau pentru a ilustra sexismul societății românești. Nimic mai mult, ați comis, strict logic vorbind, o substituție ilicită pentru a va susține ideea care altfel se bălăngăna rău. Și care este profund partinico-ideologica, o poziție cu care eu nu am ce face in textele mele.
            Am mai spus-o, repet, nu este o calitate, este însă un dat care mi-a făcut multe pocinoage in viata: nu rezonez la spiritul de gașcă, fie interlopă, fie de partid…

            +1 voturi
            +1
            -1

    Scrie un comentariu

    8 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.