Enola Day: Efectul Facebook asupra celor care altfel ar fi ascultați doar după câteva pahare

    de Lajos Notaros | 22 februarie 2018, 11:01 AM | Opinii

    14

    (foto: tass.ru)

    Chiar dacă nu mai este la modă, Descartes – de altfel un mercenar care a luptat până și în Ardeal – a definit gândirea prin capacitatea individului de a se îndoi, de a a-și formula dubii.

    Nu-l voi cita pe franțuzul care l-a dus pe un alt franțuz să numească ființa umană o trestie gânditoare, indicând prin această formulare slăbiciunea și forța umanului în același timp și prin aceeași determinație: capacitatea sa de a se îndoi iar prin asta de a se reprezenta ca fiind singura ființă care se percepe pe sine ca ceva unic și irepetabil în timp ce prin trupul său este la fel de perisabil ca firavul fir de trestie.

    În era Internetului și a Facebookului asemenea idei sunt la îndemâna oricui, Descartes și Paulo Coelho ajung în aceeași oală, ghiveciul digital fierbe zilnic fără să facă distincția dintre otravă și panaceu, postările citatelor care s-au născut odată după zile și nopți de frământări și dubii inundă spațiul virtual coborând valoarea lor intelectuală la nivelul banalităților despre pisici și câini și a videourilor haioase cu tipi și tipe care se împiedică și cad ca proștii.

    Foto: Flickr

    Este cât se poate de semnificativ că cei mai urâți oameni ai internetului – vorbesc de cel românesc, desigur, dar nici celelalte nu stau cu mult mai bine, în fond orice american a auzit de Donald Trump, în timp ce doar câțiva știu cine este Noam Chomsky – la ora actuală sunt dintre cei mai cunoscuți intelectuali umaniști ai românilor,  Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, desigur.

    Mai ales de când cel dintâi a avut „neobrăzarea” să declare că el chiar o vede pe Laura Codruța Kövesi un bun președinte pentru România, înjurăturile virtuale – adică pe FB, unde altundeva? – nu mai contenesc.

    Cel care a lansat vestitul Apel către lichele în ochii românului de pe FB a devenit la rândul lui o lichea ordinară, unul care prin manifestările sale nu se deosebește prea mult de vecinul dobitoc care continuă să voteze cu PSD-ul sau cu PNL-ul, nu contează, important este că nu votează ca el.

    Nici Andrei Pleșu nu este cruțat, formulările sale eliptice și flamboiante sunt persiflate de stiliștii de tastatură ai nației, iar poziționările sale, niciodată nu fără distanțare, incriminate de parcă ar face pactul cu diavolul cu fiecare ocazie în care se pronunță.

    În general, Internetul a creat o formă ciudată de personaj uman, sintetizând în virtual toate limitările de care poate dispune omul, în plus le-a oferit o formă de manifestare care fără paginile de socializare și Google ar fi imposibilă.

    Foto: reflectingtheway.com

    Într-o discuție directă în câteva minute lucrurile devin cât se poate de clare, cel deștept este identificat, cel cult se vede, cel rafinat și bine intenționat de asemenea și bine înțeles și opusul lor: prostul este trimis la colț, cel incult să mai citească, să asculte muzică și să se uite la filme bune, iar agresivul nerușinat lăsat în pace sau pus la punct prin forța majorității.

    Pe Facebook, contactul direct, privirea în ochi este exclus, postarea vine direct din neantul individului care se crede protejat de anonimatul virtual, în fond dacă ai cinci mii de așa ziși prieteni, n-ai cum să cunoști mai mult de cincizeci-o sută dintre ei, ceea ce îți dă dreptul să-i abordezi de parcă toți ceilalți ar fi lumea în sine, lumea aceea pe care ești supărat și ofticat, lumea aceea care nu te lasă să faci cum vrei tu, să te duci unde ți-ar plăcea, să-ti cumperi tot ce-ți dorește inima și, peste toate astea, să le spui odată pentru totdeauna părerea ta despre ei, niște neica nimeni care se dau rotunzi, dar habar n-au de fapt de nimic.

    Ești singurul care te pricepi la toate, la artă și politică, la pescuit și tenis, la fotbal nu se pune problema, dar te pricepi și la agricultură și pesticide, ești un psiholog înnăscut, un sociolog genial, geografia îți este la degetul mic, iar dacă cumva ceva îți scapă pe moment, mai mult din cauza surmenajului de cât stai cu ochii pe ecran, te arunci pe Google, pe Wikipedia, dacă știi ceva engleză e perfect, Wikipedia în engleză știe tot chiar dacă nu chiar atât de bine ca tine.

    Foto: Wikipedia

    Cei pe care îi considerăm fondatorii în spirit ai lumii moderne, în frunte cu Descartes, sperau într-o egalitate în cultură, o democrație a valorilor autentice, în loc de asta era digitală ne-a adus egalitatea în incultură, democrația lipsei de valoare, o lume în care un fierar-betonist îl poate face dobitoc pe Andrei Pleșu fără să se teamă că acesta ar putea riposta, ca norocul, nu este printre prietenii săi de pe FB, un camionagiu să-l apeleze fătălău idiot pe Liiceanu numai și numai pentru că acesta nu ar avea nimic împotrivă ca Laura Codruța Kövesi să devină președintele Republicii Române.

    Exemplele ar putea continua – sunt exemple luate de pe FB, nu inventate de mine –, nu prea are însă sens, egalitatea nonvalorii este infinită, democrația mojiciei și a agresivității lașe fără de sfârșit.

    Mă întreb, încotro ne îndreptăm?

    Nu că ar fi fără precedent. Secolul care a trecut a scos la iveală cu vârf și indesat de ce sunt în stare limitații cu vointă, inculții cu gura mare.

    Pentru toți aceștia: să fie liniștiți!

    Liiceanu e bătrân, nu mai are mult și nici Pleșu nu se simte prea bine, Kövesi n-are nicio șansă să devină președinte, vă dați seama, femeia aia ar putea avea pretenția ca în țara asta să nu se mai fure, iar cei care înjură pe alții să fie amendati, dar nu numai ei, ci și cei care scuipă și aruncă pe jos celofanul etern al supermarketurilor în timp ce se suie în BMW-ul lor second-hand ca să se uite repede câte like-uri a primit ultima lor înjurătură.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Am inteles ca nu mai conversam…Atunci doar o intrebare retorica! Patrimoniul de la comunista Casa Scinteii este la Humanitas? Andrei Plesu in ’91 ca ministru l-a transferat catre amicul sau Liiceanu? Director pe viata la Humanitas! Oameni de dreapta!
      Am gresit..am pus 2 intrebari retorice!

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Ba, conversăm, nu ați înțeles bine.
        Atunci când avem despre ce. Și pentru ce.
        Observația este veche, tipică si greșită.
        Liiceanu a preluat – anul n-are importanță – Editura Politică comunistă, nu Casa Scânteii, și a transformat-o într-o editură de talie europeană, oferind celor interesați literatura de bază a științelor umaniste la zi.
        Absența traducerilor acestor titluri, unele de neocolit pentru un interesat în domeniu, ne situau din acest punct de vedere printre ultimele țari din Europa și lume, până și Ungaria sau Bulgaria comunistă traducea mai mult din literatura universala de specialitate.
        La ora actuală acest decalaj nu mai există, România prin Humanitas – mai târziu și Polirom – recuperând rămânerea în urmă, în ultimii 25 de ani fiind printre țările cu cele mai multe titluri traduse din lume.
        Faptul că Liiceanu a fost instrumental în acest proces, calificat si operativ, a fost o șansă pentru cei din domeniu si publicul cult.
        Altfel spus: n-a preluat o uzina pe care a vândut-o, ci o editură primitiva pe care a transformat-o europenizând-o.
        Desigur, poate era mai bine daca editura era preluata de Dinu Patriciu sau Voiculescu, eventual de Gigi Becali și vânduta pe bani marunti unei edituri internationale care ne oferea cele mai bune titluri din domeniul best-sellerurilor de limba engleză si nu numai.

        0 voturi
        +1
        -1
    2. Dinescu nu are ce cauta într-o discuție despre Pleșu si Liiceanu, el este dintr-o altă poveste.
      Pe Liiceanu îl recomandă în mod evident competența sa în domeniu peste orice dubiu, nu prea erau alții care să-i conteste această competentă atunci.
      A preluat, de fapt, nu valori, ci un potențial, Editura Politică fiind o ruină susținută din fonduri de partid, însă el a reusit să valorifice acest potențial într-un mod exemplar, făcând din Humanitas o poveste de succes de mare importanța pentru cultura postrevolutionara a țarii.
      Faptul ca dincolo de competența sa culturală s-a dovedit si un om de afaceri de succes este cireasa de pe tort, cu toate acestea nimeni să nu-l compare cu Patriciu sau Voiculescu sau Becali nu de alta dar pe lânga ei el este un sărăntoc.
      Interesant însă, nimeni nu-i reproșează lui Becali ca a preluat pe nasturi Steaua, însă Liiceanu, cel care a creat o editură de Champions League în diviza a patra, dreanjează.
      Ce sa faci, trebuie mers la volumele de referință aparute la Humanitas si alte edituri formate pe modelul lui Liiceanu pentru a înțelege esența si mecanismul manipulării.
      Recomand Propaganda de Edward Bernays, nepotul lui Freud, carte aparută de data asta la Alexandria, nu la Humanitas.

      0 voturi
      +1
      -1
    3. Nu pot…eu cumpar doar de la Humanitas ….de ani de zile! Nu amestec una cu alta!
      Dar si dvs. aveti o medie parte de vina…nu pot aparea in acelasi context infractori gen Becali, Patriciu, Voiculescu alaturi de Plesu, Liiceanu! Eu inteleg antiteza dar nici asa! Niciodata nu am negat valoarea lor …dar imi pot permite sa am dubii la caracter?

      +1 voturi
      +1
      -1
    4. Cand te bagi in politica te mananca porcii. Cred ca sunteti de acord cu mine!? In aceasta ordine de idei, aceste mari repere de moralitate s-au bagat in politica. Faptul ca exista oameni care-i pecep ca fiind compromosi poate fi si consecinta implicarii lor in politica si nu transforma pe aceia care sunt critici in trolli. NU, sunt doar oameni care au alte pareri. Desfiintarea acestora pentru ca sunt critici, poate fi mult mai gratios calificata ca fiind trolling mai ales atunci cand metodele nu sunt de tip argumentativ ci insultatoare si manipulatoare. Nu ma refer la autor ci multi altii care au o disponibilitate imensa de a arunca cu rahat in toti cei care nu sunt ca ei – a se vedea campania de denigrare a tuturor eforturilor privind asa numitele legi ale justitiei.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Cei doi, Plesu și Liiceanu, nu s-au bagat în poltica la modul propriu.
        Puteau s-o faca cu vârf si indesat după 89, dar n-au renunțat la statutul lor de intelectuali de vârf tocmai pentru a nu fi “mâncați de porci”.
        Pleșu a acceptat anumite functii mai mult pentru a oferi unor posturi – ministru al culturii, de externe, consilier prezidential – ceva din puterea simbolică a întelectualului autentic.
        Făra prea mare succes, el a fost primul care a recunoscut asta, retrăgându-se foarte repede atunci când nu mai putea mentine nivelul.
        Și foarte important: nu confund critica cu trollingul. Eu vorbesc de trolli, nu de critici.
        Atunci când un oareșcare, fara pregatire si experiență, îl face idiot pe Liiceanu sau Pleșu, nu este vorba de critică, ci de mojicie si lipsă de bun simț.
        Despre asta am vorbit, nu despre libertatea cuvântului si dreptul la opinie.

        +2 voturi
        +1
        -1
      • Nu stiu la ce articol va referiți, eu nu am scris articol cu Kovesi presedinte.
        Daca va gândiți la Liiceanu, este alta poveste, acolo eu nu puneam accentul pe Liiceanu, ci pe înversunarea cu care unii taxeaza spusele unui om pe care nu-l înteleg si nici n-au cum sa-l înteleagă.
        Șî mai este o treabă si cu slujirea: nu este neaparat de condamnat, depinde pe cine slujești.
        Daca e vorbă de o cauză buna – asta ca să nu mai vorbim de patrie, nu-i așa, că prea multe lichele s-au folosit de masca asta! -, nu-i de condamnat, dimpotrivă,
        Da, stiu, pe FB au aparut multe comentarii cu Liiceanu care slujeste.
        E de fapt o simpla jignire de om care nu simte limba si de aceea nu poate face diferența între slugă și slujitor.

        0 voturi
        +1
        -1
    5. Cand cineva imi indica un politician ca fiind in serviciul public eu devin sceptic. Sistemul de selectare a oamenilor nu promoveaza competenta ci alte calitati. Un candidat trebuie sa fie convenabil sau macar confortabil pentru cei aflati la butoane, altfel nu are nicio sansa. Nu stiu, dar cred ca nici Kovesi nu face exceptie. Din cate imi aduc aminte numirea ei s-a facut printr-o intelegere intre Ponta si Basescu. Inainte de DNA a fost procuror general si un minim bun simt imi spune ca nu a fost numita pentru competentele manageriale fiindca ar trebui sa recunoastem ca valabila premiza ca nu mai exista alta ca ea si asta implica ca ceilalti procurori sunt toti mai slabi manageri decat ea, ori eu sunt sigur ca exista si printre procurori oameni onesti, inteligenti, echilibrati si integrii.
      Intr-un alt sistem, dintr-o alta atara, procurorii sunt promovati in functie de numarul si complexitatea disarelor rezolvate, de conduita lor si implicit de inexistenta unor suspiciuni de musamalizare a unor cazuri. Procurorii care performeaza sunt propusi pentru functii de raspundere tot mai inalte, iar cei care nu, sunt degradati, in general prin mutarea acestora la instante mai mici in grad si sfarsesc in mediul rural, iar de acolo sunt exclusi din profesie. In felul asta sistemul de improspateaza continuu, dupa criterii obiective si se iintampla ca la noi, unde promovarile se fac pe criterii de loialitate fata de sefi.
      Privind procurorii ar trebui clarificate cateva aspecte: nu fac parte din puterea judecatoreasca, functioneaza intr-un sistem ierarhic, sunt subordonati executivului. Din pacate nu raspund pentru nereusitele lor lipsind mecanismul de control. Vor sa nu raspunda nici in fata responsabilului ierarhic superior – a ministrului justitiei – care indiferent cum este raspunde in fata primministrului, a parlamentului si impreuna cu partidul care il sustine in fata electoratului. Un principiu de management elementar spune ca decizia trebuie sa fie acolo unde e raspunderea si invers, nu este permis ca o persoana sa aiba dreptul sa decida dar sa nu fie tinut raspunzator pentru deciziile sale si o alta persoana sa raspunda pentru deciziile altora.
      Tot acest mecanism a fost in ultima perioada macinat de tendinta magistratilor, in special a acelora aflati la varful ierarhiei, de a se organiza independent. In numele independentei magistratilor acestia au fost organizati/s-au organizat in caste si s-a ajuns sa nu mai raspunda in fata nimanui, nici macar a societatii, pentru care si numele careia, ei exista. Magistratii competenti si de buna-credinta au ajuns sa fie penibili in breasla lor comparativ cu magistratii mai slabi, pentru care ideea de justitie este doar o scuza a lefurilor enorme de care beneficiaza.
      Kovesi este in capul listei sistemului si sistemul este prost. Kovesi este manager si ar trebui sa raspunda in conformitate cu dreptul de decizie pe care-l are. Cu toate astea, ministrul nu are voie, nu sa o schimbe ci nici macar sa propuna sa fie schimbata. Cu toate astea, in lupta politica dintre stanga si dreapta, s-a ajuns prin manipulari si mult trolling, sa fie aparata impotriva PSD.
      Inca odata, nu sustin PSD. Eu sunt pentru organizarea magistraturii dupa criterii obiective ceea ce PSD nu da semne ca vrea. Eu sunt impotriva politicianismului si dezbinarii societatii, pusa sa se urasca pe criterii doctrinare. MI se pare absolut incredibil ca un proiect pe tema justitiei sa nu poata fi dezbatut cu argumente fiindca nu am auzit inca niciun argument dar am auzit tone de speculatii care creioneaza cataclisme pornind de la niste clisee si sofisme. In contextul asta mi se pare ca nu sunt echilibrate unele iesiri in public care sustin, fara rezerve, fara o critica serioasa, doar niste simpatii politice si implicit, intr-o lupta politica a politicienilor (nu a noastra), pe Kovesi.
      Tot excesul de manipulare prin social media dar si in mass-media va duce la erodarea manifestarii civice. Se va ajunge ca iesirea in strada sa fie asociata cu ideea de rezist si miscarea rezist cu manipulare politica si trolling si pe cale de consecinta, sa nu mai iesim in strada ca ne facem de cacao. Astfel, in numele justitiei, vom ajunge la involutie sociala medievala la fel cum pe vremuri in numele Domnului se derulau atrocitati inimaginabile.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    8 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.