vineri, 26 aprilie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Doctoratele la kilogram, între simțul comun și bunul simț

    de Lajos Notaros | 6 octombrie 2022, 7:30 AM | Opinii

    19

    Mă bag și eu, deși supa mea e leșinată de mult.

    Am încercat un doctorat în istorie – de fapt, doream în filozofie, dar nu prea aveam cu cine (da, la nivelul acesta nivelul este esențial) – acum vreo 15 ani și ceva, dar până la urmă am lăsat-o moartă. Era și felul meu mai delăsător așa, dar era sistemul înainte de toate. Un sistem născut în anii nouăzeci, atunci când, prin privatizarea învățământului superior, s-au creat zeci de „universități” în care, peste noapte, au apărut profesori universitari care aveau probleme ortografice elementare.

    Sistemul a crescut continuu – în Arad, avem deja două universități, una privată, alta mai puțin –, a crescut pe principiul cantității, evident, și nu pe cel al calității, noțiune esențială și de neocolit atunci când vorbim de învățământ superior.

    Acum ne mirăm că din zece doctori în științe, opt nu au calificarea necesară, așa cum susține Dorin Isoc, administratorul site-ului plagiate.ro. Schimbăm ministrul educației care – simbolic, nu-i așa? – e bănuit de plagiat și nu știm ce să facem cu primul ministru care este în aceeași situație.

    cîmpeanu

    Dar imaginea de ansamblu este mult mai gravă, susține același Dorin Isoc: în cei 32 de ani, de când suntem liberi să facem ce vrem și ce ne duce mintea, a fost identificată o singură funcție publică fără plagiatori. Da, bănuiți bine, e vorba de președintele țării. E ușor de înțeles de ce: trei din cei patru care au ocupat această funcție nu aveau doctorate, iar al patrulea a fost Emil Constantinescu, mult mai valoros ca universitar decât ca președinte.

    În rest, doctorii mișună în politică ca potârnichile. Nu-i mai amintim pe cei localnici, reținem doar că cel care este doctor în comunicare are mari probleme de exprimare. Atât în scris cât și în viu grai. Ceea ce este mai dubios și contrar bunului simț este dorința acestor lichele politice ca pe lângă avantajele materiale considerabile aduse de posturile lor să se fălească și cu aceste avantaje simbolice. Adică, vezi Doamne, e bine să vină banii, dar altfel sună dacă vine la Domn’ doctor.

    Doru

    Pentru aceștia și pentru cei care rămân în problemă la nivelul simțului comun să le spunem că doctoratul nu este un titlu politic, ci unul științific. Nu trebuie să fii doctor ca să îți faci bine treaba în treburile obștești, poți chiar excela în foarte multe domenii în care doctoratele sunt fără rost. În principiu doctorul în științe este chiar om de știință, adică un specialist mult peste ceilalți al unui domeniu științific. Este chiar de așteptat ca doctorul în istorie sau în fizică să producă oareșce studii care aruncă o lumină nouă asupra domeniului studiat.

    Ei, dacă privim din această perspectivă a bunului simț și nu al simțului comun, realizăm că ceea ce afirmă domnul cu plagiatele nu este deloc o exagerare. Ajunge să ne întrebăm în ce domeniu a produs ceva științific Domnul Ponta, Domnul Cîmpeanu, asta ca să nu mai vorbim de doctorii noștri în frunte cu Falcă, Sinaci sau obscurul Andrei Ando.

    Revin pentru cei care nu le au cu domeniile academice – da, Academia este sau ar trebui să fie clubul exclusiv al adevăraților oameni de știință ai tării -, încerc să explicitez nițel vulgar problema.

    3224535532 00749700ponta

    Imaginați-vă un alergător la suta de metri -recordul mondial fiind sub zece secunde – care este declarat campion mondial, primind și medalia de rigoare, cu 20 secunde, timp în care el reușește să alerge suta. Cam așa este un doctor în științe care și-a obținut doctoratul pe neve, mai precis pe bani sau pe influență de gașcă. Imaginați-vă tot felul de politicieni și alte categorii de șmecheri de aceeași speță care s-ar declara campioni olimpici alături de Pațaichin, Nadia și alții care au obținut pe bune, în concurs real, titlul. Nu vi s-ar părea un pic contra naturii?

    Ei, să vă spun ceva: poate țara nu ar pierde atâta cu acești impostori cu titluri false de campioni naționali, mondiali și olimpici cât pierde cu puzderia de doctori făcuți la kilogram care habar n-au de domeniul în care au fost făcuți doctori.

    gheorghe falca

    Problema cea mare este că ei și cei cu diplome universitare luate tot așa, la heirup, se erijează în ceea ce se cheamă intelectualitate, fără să aibă – așa cum cei care aleargă suta în 20 secunde nu sunt atleți – cele mai elementare calități pentru asta. Ei vor umple Parlamentul, dar mai grav e că vor fi și profesori, îndeosebi în universități, pregătind, vorba vine, noua generație în spiritul imposturii pentru ei firești. Nu este o vorbă în vânt că viitorul unei nații este pregătit în școli.

    Faptul că, la ora actuală, școala românească este subdezvoltată, dezorganizată, fără vlagă – nu avem nicio universitate în primele 500 din lume, în timp ce Israelul are două în prima sută -, explică multe din ce ni se întâmplă, dar cel mai grav este că această stare ne periclitează viitorul, mai precis al copiilor și nepoților noștri. Nu este o întâmplare că cei mai buni elevi, și care au și părinți cu dare de mână, pleacă la școli superioare în străinătate. Nu ar fi nici un bai dacă s-ar întoarce după terminarea școlilor.

    Numai că nu se prea întorc.

    Nu au unde! Într-o lume unde analfabeții funcționali sunt doctori, cei cu adevărat pregătiți și performanți nu au ce să facă. Vor rămâne acolo unde valoarea este recunoscută pe bune, nefiind pusă în situația ingrată să concureze cu impostori și șarlatani.

    Pentru cei care, deși nu se ridică deasupra simțului comun, dar au bun simț: de fapt vorbim despre furt.

    Nu le ajunge că fură cu nerușinare din banii pe care ar trebui să îi gospodărească în binele comunității, ei fură valoarea care înseamnă, prin excelență, viitorul: competența inteligenței și a pregătirii intelectuale autentice.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Titlul de doctor înseamnă un spor de salariu oriunde și de la început, nu de azi ieri, dacă lucrezi în domeniu. Deci în domeniul în care ești doctor. În învățământ sau cercetare, de exemplu, și e firesc. Nu mai este firesc să iei salariu mărit chiar dacă titlul tău de doctor nu are nicio legătură cu domeniul în care lucrezi. În principiu nu se poate, dar se găsesc ”portițe”. De exemplu, predai un curs la o universitate de doi lei, de obicei, pe hârtie.
        Mai grav este că în învățământul preuniversitar doctoratul se echivalează cu gradul I didactic, deci de fapt se anulează față de cei care au obținut gradul I – cam în zece ani de muncă, dacă ești ambițios îl poți obține -, fără să aibă doctorat.

        +3 voturi
        +1
        -1
    1. Domnule Notaros, cred ca ati atins cel mai dureros subiect, unul care sta la baza inapoierii in care ne aflam. Falsificarea culturii, confiscarea educatiei si transformarea ei intr-o trambulina de promovare a inculturii, incompetentei, nesimtirii, mai pe scurt, ticalosirii intregii administrari a Romaniei.
      Am avut un coleg, baiat bun de altfel, care prin anii 90 și ceva si-a luat diploma in drept de la celebra universitate din Baile Herculane, fara ca sa se deplaseze acolo macar o singura data! Si nu era capabil sa lege coerent mai mult de 10 cuvinte! Credeti-ma, fara sa par lipsit de modestie, nu m-as da pe 5 dintre ”doctorii” aradeni (apropo, l-ati omis pe Cionca, si el ”doctor” in drept). Diplomele lor, luate impreuna, valoreaza mai putin decat hartia igienica pe care o folositi. Marea majoritate a administratiei aradene e plina de absolventi de falcultate care si-au luat diplomele doar pentru ca asta inseamna un salariu mai mare, asta in vreme ce diplomele lor n-au absolut nicio legatura cu meseria sau functia actuala. Mai mult, impostorii acestia au ajuns sa se intreaca intre ei care are mai multe doctorate, dar tragedia cea mai mare e ca unii dintre ei tin mortis sa-si imbunatateasca veniturile ocupand si posturi de profesori. Cu alte cuvinte, punand in pericol si generatii viitoare.
      Personal, desi am fost mereu un optimist, nu mai vad o cale de scapare pentru Romania! Asa cum, practic, e imposibil sa repari jaful la care a fost supusa Romania din 89 incoace, la fel de imposibil va fi sa elimini impostura intelectuala, mai ales ca adevaratii intelectuali ne parasesc, fie pe calea naturala, fie pe cale exodului. Iar la final, de stins lumina in Arad, o pot face si ”doctorii” Falca, Cionca, Ando, Sinaci si naiba stie cati or mai fi. Ca la nivel nationale avem ministri care sa o stinga.
      Parafrazand ceva citit undeva (ah, memoria!), cand i-au retras doctoratul lui Ponta au inceput sa se teama si soferul, bucatarul si secretarul lui ca-si vor pierde doctoratele. Sau, cum zicea cineva, parca nu era de ajuns mizeria cu sobolani si gandaci prin campusurile universitare, acestea sunt sufocate mai mult de politicieni!

      +27 voturi
      +1
      -1
        • No, ca sa stabilim de ce ati uitat, hai sa facem o „pola zilei”. Variante:
          – doctoratul lui este la fel de insipid ca posesorul, drept pentru care mentionarea ar plictisi
          – ca sa nu simta Ando superioritate in interiorul CJ
          – pentru ca sa nu fie pe aceeasi treapta cu Falca si sa se supere acesta
          – fiindca nu s-a putut verifica inca daca Cionca e intr-adevar doctor, sau e doar infirmier
          – ca sa nu se simta (si mai) prost Bilcea, ca el n-are (inca) doctorat
          – fiindca mentionarea ar atrage atentia si ar duce la riscul verificarii
          – n-ati vrut sa stricati o prietenie mai veche si sa dea dispozitie sa nu mai pupati celebra pita de Pecica
          – sa nu creati o concurenta academica prea mare lui Seculici

          +21 voturi
          +1
          -1
          • Daa, toate astea, plus că, nu știu de ce, dar de el uit mereu.
            Probabil pentru că nu m-am intersectat nici măcar întâmplător cu el, pe când pe ceilalți îi cunosc relativ bine. Și fiindcă nu îl cunosc decât din vorbe, de parcă ar fi un personaj dintr-o poveste proastă, îl uit imediat după ce închid cartea.

            +6 voturi
            +1
            -1
    2. Puțin legat de cauzele problemei

      De ce? De ce se plagiază la greu? De ce se agită politrucii să obțină titluri academice?
      Păi la prima întrebare răspunsul este că instituțiile statului nu-și fac treaba. La a doua întrebare răspunsul este că au politrucii fiind puși după ciriteriile apartenenței la gruparea dominantă din partid, la cea care are pixul fabricării discreționare a listelor de cndidați, nu au nicio calificare, competență, justificare pentru privilegiile de care beneficiază și astfel au nevoie de simboluri relevante, de hârtii care să ateste că ei n-ar fi doar niște politruci impostori ci altceva.
      Mai departe … de ce nu-și fac instituțiile treaba? Păi poate că instituțiile sunt compuse tot din politruci puși de șefii de partide și atunci apare firească pasivitatea. De ce avem funcționari puși de partide, respectiv de șefii de partide, după criterii fără nicio legătură cu competențe, fără nicio independneță funcțională? Păi fiindcă toate pozițiile în structurile de stat fac parte din marja de negociere rezervată șefilor de partide care prin acest mecanism își asigură motivarea susținătorilor și implicit loialitatea lor.
      De ce? Fiindcă sistemul electoral pe liste blocate face ca șefii de partide să primească o putere incredibilă. Ei decid cine este promovat, ei decid cine poate candida, ei decid cine este director, șef serviciu … poate până la nivel de femeie de servici. Toți angajații la stat sunt dependenți de bunăvoința șefilor de partide, de cheful lor, de interesele lor. Cauza corupției totale stă în discreționarul șefilor de partide, discreționar dat de sistemul electoral care spune că nu contează cine ești, ce vrei, ce poți dacă nu vrei, sau nu poți să convingi politrucii locali că le vei reprezenta lor interesele lor. Ale lor, ale șefilor și nu interesul public. În cazul de față interesul politrucilor cu putere de pix este să pară că ar fi ceva de caspul lor și astfel toți restul angajaților la stat vor fi atenți să facă în așa fel ca să fie bine pentru ei … și pentru ei va fi bine (vor fi păstrați, promovați, premiați) doar dacă respectă regula dată de sistemul electoral: să-l asigure pe șef de susținere.
      Sistemul electoral promovează, încurajează trădarea interesului public în favoarea interesului de partid și trădarea interesului de partid în favoarea intereselor personale ale șefilor de partide care dețin pita și cuțitul listelor de candidați, adică dețin toată suflarea din sfera piramidei politice care acoperă absolut toate instituțiile cu toate persoanele din instituții și nu mai rămâne nimeni să-și poată permite să facă ce este corect pentru societate.
      Tot acest sistem s-ar prăbuși dacă n-ar fi tolerat de justiție, de justiția care ar trebui să fie independentă. Nu, nici justiția nu este independentă. Toți magistrații sunt dependenți de voința șefilor de partide. Deputații și senatorii vor vota ce le vor spune șefii de partide fiindcă altfel nu mai pupă loc eligibil pe listele de candidați. Astfel menținerea privilegiilor necuvenite ale magistraților sunt dependente de șefii de partide și astfel dacă șefii de partide vor impostori loiali, și vor fiindcă ăștia le asigură susținerea intereselor lor, atunci toată justiția se va face că face ce trebuie dar va face în concret ce vor șefii de partide.
      Își imaginează cineva că promovează în parchete persoane după concursuri reale? Nu. Totul este trucat. Fără susținerea potrivită nimen nu are acces la nimic.
      Cine mai crede că promovarea în magistratură are vre-o legătură cu competența? Nu. Judecătorii sunt independenți de obligațiile lor dar nu de șefii de partide care pot reseta toate privilegiile lor. Este de fapt ”independența” pentru care s-au luptat tot timpul politicienii. Independența reală și funcțională nu există și nu va exista atâta timp cât finanțarea sistemul judecătoresc rămâne la discreția parlamentarilor care intervin direct, prin stabilirea bugetelor, a procentelor, a sumelor și nu prin instituirea unui sistem transparent și obiectiv de premiere după citerii tot transparente și obiective de performanță.
      Degeaba schimbăm un șef cu altul că nu se schimbă nimic. Vi se pare cunoscut? Seamănă cu schimbările continue și nesfârșite care au avut ca finalitate neschimbarea? Da, seamănă. Lupte nesârșite între adepții reformelor, una mai reformatoare ca alta care s-au finalizat prin schimbări de persoane care să asigure șefilor de partide imunități nelegale sau dosare de folosit în șantaje politice, mediatice și securistice.
      Până nu se schimbă sistemul electoral, până nu li se iau șefilor de partide formidabila putere de compunere discreți0nară a listelor de candidați, vom continua să ne plângem de consecințe și să constatăm foarte doct că nu e bine, marcați de impotența propunerii de soluții adecvate care acționează asupra cauzelor problemei și nu asupra efectelor.
      Și n-am auzit niciun politician, niciun partid, nu am văzut nicio inițiativă care să-și propună schimbarea sistemului electoral. Nici USR-ul, marele luptător pentru independența justiției și pentru democrație, nu are nicio propunere care să vizeze eliminarea discreționarului listelor de candidați care concentrează toată puterea în mâinile unui număr foarte restrâns de persoane. Nu, ei s-au limitat la un proiect gargară, o perdea de fum, corectă în sine dar absolut ineficientă și mă refer la intenția de trecere de la alegerea primarilor dintr-un un tur în două tururi.
      AUR n-am auzit să aibă ceva de spus.
      PNL și PSD au construit sistemul și reușeșsc să-l păstreze de peste 30 de ani. De aici nu va veni nico schimbare.

      +10 voturi
      +1
      -1
    3. Vreau sa vin cu o amitire.Dl profesor Kovacs, Ghezo baci la care la lectiile dasului cand suna clopotelul nu auzeai din banaci pauza,a fost purtat de academicianul Pascu vreo8 ani pana a dat doctoratul pe care l-a obtinut cu succes! De aici ar trebui sa incepem analiza . Nu-i vinovat cel ce cere ci cel care da!

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Da, l-am știut bine, am fost și colegi o scurtă vreme. Și era, da, doctor în istorie. Adică nimeni nu cunoștea și nici acum nu cunoaște mai bine, de exemplu, istoria medievală și modernă a Aradului și împrejurimilor ca el. Are și câteva lucrări pe temă. Putea să rămână la Cluj la catedra de istorie la Universitate, numai că avea două metehne care nu dădeau bine pe vremea aia: îi plăcea tăria și atunci spunea cam ce gândea. Dar făcea asta și fără tărie. În orice împrejurare și în fața oricui. Cu tăria se mai putea rezolva, dar cu obiceiul de a spune ce gândești, sub nicio formă. Mă rog, nici acum nu sunt iubiți cei care fac asta…

        +4 voturi
        +1
        -1
        • „… atunci spunea cam ce gândea. Dar făcea asta și fără tărie. În orice împrejurare și în fața oricui. […] Mă rog, nici acum nu sunt iubiți cei care fac asta…” 👏👍😀

          Din păcate, în lumea actuală, ACEASTĂ CALITATE este un „păcat de neiertat” (mai mare, chiar, decât suma tuturor viciilor…), și asta, doar, pt. că îumea în care trăim, a ajuns să fie condusă, în cea mai mare parte, DOAR DE NULITĂȚI UMANE ! 😣
          Trist.
          … Și, sincer, chiar nu văd o soluție (realistă) …

          +3 voturi
          +1
          -1

    Scrie un comentariu

    1 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.