Enola Day: De ce investim în drumuri care nu ne duc nicăieri? Să putem fura mai mult?

    de Lajos Notaros | 12 iulie 2018, 9:13 AM | Opinii

    0

    Amintesc doar colateral faptul nu chiar atât de minor că judetul Arad atrage mai nou fonduri europene serioase pentru modernizarea drumurilor din județ.

    O veste îmbucurătoare la prima strigare.

    Numai să nu te afunzi prea tare în chestiune, fiindcă atunci s-ar putea să dai de realități care te pun pe gânduri, mai mult, există pericolul ca entuziasmul tău să se transforme în furie neputincioasă.

    Prima impresie odată risipită, începi să-ți aduci aminte de marile construcții de drumuri, de investițiile de milioane care s-au finalizat până la urmă cu cârpeli de doi lei, drumuri care , precum vestitul drum al vinului din Podgorie de care auzim din ce în ce mai puțin, te duc direct spre nicăieri sau oricum acolo unde în loc de turiști dai de barosani locali sau chiar naționali care se bucură în trecere de rodul muncii lor neostoite.

    Iar dacă îți asumi efortul să analizezi toate aspectele problemei, e jale.

    În zilele trecute Special Arad a publicat primele două părți ale unei anchete în desfășurare privind pagubele imense pe care le produc nenumăratele balastiere care deservesc, nu-i așa, construirea și repararea drumurilor, exploatarea lor dincolo de lege și bunul simț periclitând deja apa freatică a județului Arad. (Partea I, Partea II)

    Mai dramatic și enervant în ceea ce aflăm din aceasta anchetă a lui Ovidiu Balint nu este modul lipsit de scrupule în care unii „întreprinzători” fac bani din piatră seacă, ci atitudinea total lipsită de autoritate și responsabilitate prin care autoritățile statului, presupuse să controleze domeniul, aruncă vina unii pe alții, ascunzându-se, ca niște copii prinși cu ciocolata din frigider, după articole de lege care de altfel și foarte convenabil se contrazic unul pe altul.

    Pe de altă parte, n-ai de ce să te miri când afli că în conducerea acestor instituții se află foști politicieni – nu mai știam de mult ce mai face fostul președinte județean, Domnul Caius Parpală, uite că am aflat, e bine, mersi, director la Apele Române – care, normal, nu-i așa, trebuie să-și plătească cumva anii comozi de retragere și pensie celor cu care nu de mult au fost colegi și te miri ce au mai fost.

    Construirea și întreținerea de drumuri este în România unul dintre domeniile cele mai profitabile pentru tot felul de întreprinzători puși pe căpătuială rapidă și fără urme, corupția aici este endemică, furtul probabil atinge jumătate din valoarea de pe hârtie a investiției, nu de puține ori ajungându-se în situația ca fondurile să se termine cu mult înaintea finalizării lucrărilor.

    Numai așa se explică faptul curios că în 28 de ani de „întreprindere liberă” nu am reușit să construim doar câteva sute de kilometri de autostradă într-o țară care cu o infrastructură de drumuri moderne ar putea deveni în scurt timp un magnet pentru turiști și pentru investitori adevărați.

    Da, numai că dacă vin „străinii să ne fure țara” ai noștri nu mai pot fura atât de mult, trebuie să se mulțumească cu fărămiturile, așa că patriotismul de paradă este la loc de cinste, în fond pentru unii, și nu foarte puțini ca pe vremea lui Ceaușescu, o economie coruptă este o adevărată mină de aur.

    Desigur, cei care plătesc și aplaudă nu realizează că sunt furați efectiv la drumul mare, cei mai mulți amăgindu-se cu ideea de doi bani că ai „noștri” sunt mai buni ca ai lor, o parte mai mică alegând străinatatea, acolo unde trăiesc căpcăunii aceia care vor să ne fure țara, dar care îi plătesc de zeci de ori mai bine pe românii care aleg calea muncii în străinătate.

    În ceea ce mă priveste, am de mai de mult o teorie personală care ne explică perfect mișcarea de la vest la est și invers a corupției prin lungimea și calitatea autostrăzilor și a drumurilor.

    Începând cu Republica Moldova și Ucraina nu mai sunt autostrăzi spre est, doar drumuri strategice fiindcă banii merg sută la sută în conturile oligarhilor. La noi sunt câteva sute de kilometri construite in 50 de ani – să punem și autostrada București-Pitești a lui Ceausescu – fiindcă 50/60% din fonduri se fură, în Ungaria incep autostrăzile cu adevărat, dar abia acum câțiva ani au ajuns și ei la granița de est, acolo probabil nu se fură mai mult de 30%.

    În Austria nici atât, probabil sub 20%, în Germania sub 10, ca mai spre vest și sud așa, Franța, Spania, Italia, proporția să crească puțin, ajungând din nou la nivelul Austriei sau chiar nițel peste.

    Presupun că și acesta este un motiv pentru care britanicii vor să iasă din UE, ei nefiind obisnuiți ca la investițiile lor publice să se fure mai mult decât un comision gras, adică undeva în jur de 5%.

    Revenind la treburile noastre, să nu ne facem iluzii: balastierele se vor înmulți și se vor închide cum cred de cuviință cei care profită masiv din asta și nu este vorba doar de cei de jos, afacerea fiind foarte profitabilă ajunge până la nivelele de sus ale politichiei românesti din ce în ce mai oligarhice, banii care dispar din drumuri ajung la cei care decid la nivel național sau cum credeți că functionează corupția?

    Aveți oare impresia că se poate fura ca în codru într-o țară unde politicienii din vârf rămân imaculați sau oricum nu cu mâinile băgate până la coate în banul public sau de unde credeți că pot cheltui partidele milioane în euró pentru tot felul de campanii zise electorale, dar care urmăresc doar mituirea cu bani mărunți a electoratului fără simț și conștiință civică?

    N-o să avem de aceea rețea de autostrăzi naționale în viitorul apropiat, mai sunt vile de construit, mașini de cumpărat, vacanțe de petrecut în destinații care sună bine și lasă gura apă electoratului care are probleme să-și plătească abonamentul la telefoanele mobile pe care urmărește cele mai noi vrăji ale clasei noastre zise politice, dar care de fapt ne fură în fiecare minut câte un leu din buzunar.

    Ce drumuri, să fim serioși!

    Când vom avea și autostrăzi, în viitorul imprevizibil, dar nu mai mult de treizeci de ani, vom bea apă în toată țara doar din flacoanele în care tot ei ne vor îmbutelia licoarea adusă de la alții pentru că stratul nostru freatic va fi uscat ca o felie de pâine uitată în prăjitorul defect…

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    5 + 6 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad