Fitilul. Am promis că vă spunem care e şmecheria exploatărilor de balastiere în regim de bazine piscicole. Astăzi, despre dezastrul ecologic…

Reţeta e simplă. În primul rând trebuie să existe „investitorii”. Apoi trebuie identificate „investiţiile” potenţiale pentru care profitul să fie garantat. Cum ar fi autostrăzile. Apoi se caută terenurile pentru „investit”. După ce aceste terenuri sunt desenate pe hârtie, „investitorii” caută intermediari pentru intermedierea unei legislaţii permisive. Legislaţia se votează, iar afacerea porneşte.

Fiindcă este interzis să forezi în apa freatică pentru o exploatare de balastieră, se crează o lege care penetrează această interdicţie. Legea permite crearea de bazine piscicole! Ce frumos!!! Ce dezvoltare!

Numai că sub această avizare stupidă se ascunde, de fapt, o afacere de sute de milioane de euro, cu eludarea legală a plăţii taxelor către statul român. Statul ăsta, român, este atât de prost încât îşi elaborează legi, prin reprezentanţii săi, care poluează mediul statului, îl distruge şi îl vinde la preţ de tarabă. Reprezentanţii statului nu sunt, însă, proşti. Banii ajung la ei.

Nu există niciun bazin piscicol care să fi fost creat în urma unei exploatări de balastieră. Iar în judeţul Arad există 1000 (o mie) de hectare de exploatări de balastieră care s-au născut ca „bazine piscicole”. Toate firmele care au început aceste lucrări şi-au declarat falimentul, după ce au exploatat ani de zile milioane de metri cubi de balast.

Mecanismul

Când am început aceaste săpături după un adevăr care ne-a fost furnizat ca o bârfă, am bănuit că o să penetrăm o pânză subţire a „freaticului” sub care se întinde o mare subterană de interese de grup, ale cărei eventuale valuri sunt potolite de o legislaţie ca un balast situat deasupra. Însă, n-am fi crezut că totul va fi ţâşnit atât de uşor la iveală, după o simplă plimbare printre instituţii, cu nişte întrebări în traistă.

În primul episod al reportajului vizitarăm două instituţii care credeam noi că ar trebui să ştie câte ceva despre activitatea balastierelor din judeţul Arad. Deşi n-am publicat mare lucru din discuţiile purtate la Agenţia de Mediu Arad, făcând doar trimiterile sugerate la o legislaţie care permite distrugerea mediului, cu buna ştiinţă a legiuitorului, ne trezirăm cu un „drept la replică” al instituţiei, în care ni se explică faptul că nu am înţeles ceea ce ar fi trebuit să înţelegem.

https://specialarad.ro/sute-de-milioane-de-euro-scosi-din-piatra-seaca-dezastru-ecologic-in-judetul-arad-i/

Înainte să dăm publicităţii acest „drept la replică” şi având în vedere faptul că am fi acuzați de interese personale pentru începerea acestei serii de investigaţii, dar şi de o anumită lipsă de profesionalism, trebuie făcute nişte precizări: orice investigaţie jurnalistică are un plan şi o strategie pentru scoaterea la iveală a adevărului, ori a faptelor care ar sprijini adevărul; această strategie nu se face publică, fiindcă ar divulga chiar şi sursele de informaţie, ceea ce ar fi deja o lipsă de profesionalism; o investigaţie de asemenea amploare nu se publică într-o ştire şi nici într-un singur articol, fiindcă implică foarte multe instituţii, foarte multe persoane şi foarte multe fapte; există o legislaţie gândită special pentru a proteja eventuale activităţi care pot produce venituri ce pot eluda uşor taxele către bugetul de stat.

Înainte de primirea „dreptului la replică” am primit şi prin intermediul mesajelor telefonice mai multe propoziţii prin care ni se transmitea că n-am avea curajul să scriem adevărul, fiindcă ar fi nişte instituţii, ori nişte persoane protejate. Am înţeles dintr-o discuţie anterioară că instituţiile implicate ar avea o rezervă să ne furnizeze toate informaţiile din următoarele motive: 1) publicaţiile sunt cumpărate de sfere de influenţă; 2) şefii instituţiilor se tem să nu supere patronii balastierelor, deoarece, în fiecare caz, s-ar ajunge la oameni cu funcţii importante în statul român, fie el local, ori central; 3) banii implicaţi în aceste afaceri, care înfloresc din piatră seacă şi dau un faliment discret, ar finanţa diverse campanii electorale, indiferent de o aşa-zisă doctrină politică.

Cu precizarea că, la un moment dat vom da publicităţii şi aceste schimburi de mesaje, publicăm dreptul la replică al Agenţiei de Mediu Arad.

Accesați aici: DREPT LA REPLICĂ

Pulberea

Păi, şi noi ce-am zis, ori ce-am scris?

Acest drept la replică, cu excepţia acuzelor la adresa semnatarului articolului (deşi chiar şi eu am recunoscut că sunt prost), nu doar că ne-a confirmat cele scrise, dar ne-a şi oferit, oficial, alte confirmări ale informaţiilor noastre. În plus, pentru noi, este primul act oficial al unei instituţii care aruncă bănuieli acuzatoare asupra altor instituţii.

Să recapitulăm puţin: Agenţia de Mediu aruncă o pisică moartă în curtea ANRM şi ne pune pe nişte drumuri de informare către Garda de Mediu şi către Autoritatea Naţională Apele Române. Garda de Mediu zice că nu ştie nimic. De sub soarele pitic, aurit şi mozaic, vorba poetului. Cu uscarea Pădurii de la Frumuşeni, Agenţia de Mediu o scaldă ca într-o copilărie a lui Creangă. Îi cere Direcţiei Silvice Arad să facă un studiu din care să rezulte că mediul a fost afectat de exploatările balastiere. Cu alte cuvinte, în cazul în care faceţi o sesizare despre poluarea mediului şi distrugerea lui va trebui să faceţi singuri un studiu, în urma căruia să convingeţi autorităţile.

Nu în ultimul rând, adresa Agenţiei de Mediu Arad ne indică şi nişte afaceri din domeniu, ca nişte şobolani morţi, dovadă a extincţiei invaziei.

Ceea ce nu ştia Agenţia de Mediu Arad era faptul că noi avusesem o discuţie cu reprezentanţii din Arad ai Autorităţii Naţionale Apele Române. Şi, nu numai!

Declanşatorul

Am intrat în biroul din Arad al Autorităţii Naţionale Apele Române, pe a cărui uşă scria „balastiere”, condus chiar de către directorul Caius Parpală. Discuţia cu angajaţii instituţiei a început ca într-o barcă pe Mureş. Nici acum nu ştiu cine trăgea la rame: eu sau interlocutorii mei, care au vrut să îşi păstreze anonimatul?

– Pentru noi, Agenţia Apele Române, balastierele în terasă înseamnă că nu au voie să atingă freaticul (stratul de apă freatică, n.n.), iar pilierul de siguranţă trebuie să fie cu un metru deasupra nivelului apei freaticului. La aceste amenajări piscicole ai voie să intri în pânza de apă freatică. În funcţie de studiile făcute de către beneficiar. Fiecare studiu trebuie să fie expertizat de către INHGA (Instututul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor). În funcţie de această expertiză dăm şi noi avizul pentru exploatare.

– Ştim că sunt două tipuri de exploatări de balastiere: cele în terasă şi cele în albia minoră. Cele din albia minoră a râurilor depind de avizul dumneavoastră?

– Da.

– Şi cui plătesc redevenţele?

– Cea minieră la ANRM, iar la noi pe metru cub de balast excavat. Se mai plăteşte o taxă pentru suprafaţa de închiriere, din 2010, în funcţie de preţul stabilit la licitaţie.

– Şi cum se calculează volumul de balast extras, fiindcă în albia minoră balastul se regenerează, deci nu rămâne un volum pe care l-aţi putea măsura şi ulterior, spre deosebire de exploatările în terasă?

– Se fac nişte profile longitudinale şi transversale şi se obţine un volum… Ei obţin de la ANRM avizul de exploatare, ori dacă lucrează pe licenţă de exploatare atunci vin cu un preliminar de exploatare pe anul în curs. Noi acordăm autorizaţia pe perioada pentru care este eliberat permisul. Balastul din albia minoră este o resursă regenerabilă, într-adevăr. Dar cantitatea din permisul acordat corespunde cu cantitatea din autorizaţia noastră pentru exploatare. Aşa că în fiecare lună colegul meu merge la facturat.

– Am înţeles… Dar pentru cei care exploatează în terase…

– La noi nu se plăteşte nimic…

– Dar dacă străpung freaticul, susţinând că se va amenaja un bazin piscicol?

– Nici dacă… Deci amenajările piscicole…

– Deci n-aveţi nici o treabă cu ei?

– Ba, le dăm avizul…

– Din câte am înţeles eu, aceste amenajări piscicole le permite străpungerea freaticului, obţinând şi un balast de calitate mai bună decât în terase, iar pe de altă parte nici nu trebuie scos din circuitul agricol terenul respectiv.

– Ba da, trebuie să-l scoată din circuitul agricol. Iar nouă ne va plăti după ce se finalizează amenajarea de bazin piscicol!

– Adică, niciodată!

– Adică atunci când o să fie peştii în apă!, am primit răspunsul răspicat ca o ghilotină.

– Ei primesc un aviz care este valabil pe toată durata amenajării…

– Adică pe toată perioada exploatării balastierei, insist eu.

– Care nu are termen!, vine completarea colegului care merge la facturare.

– Aha.., mă dau eu c-am înţeles.

– Momentan nu are termen. S-ar putea să se schimbe. Ei preiau o suprafaţă, să zicem de un hectar, pe care o exploatează în adâncime, până când se termină.

– Bun, dar dacă firma respectivă îşi declară falimentul înainte de finalizarea bazinului piscicol?

– Aici e problema!, răspund într-un glas ambii mei interlocutori. Rămâne groapa! Şi la revedere!

– Acolo o bate Dumnezeu, nu?

– Este la Frumuşeni!, îmi spune senin colegul cu facturarea.

– Păi, am văzut-o, că de-aia am venit şi la dumneavoastră, după ce am mai fost pe la alte instituţii. Dar mai sunt şi altele, în zona Horia, Zimand…

– Acolo mai sunt staţii de sortare… Poate că o să vină un alt investitor…

– Cu acordul lor!, îl completează colega.

– Pentru materialul extras se plăteşte cuiva?

– Din amenajările în terasă şi din amenajările pentru bazine piscicole nouă nu ne dă nimic. Doar la ANRM. Noi încasăm numai din albie, din metru cub de agregat şi din metru pătrat de suprafaţă.

– Câte balastiere sunt în albia minoră a Mureşului?

– Avem în jur de 20 de perimetre care sunt închiriate. Plătesc chirie, dar nu exploatează momentan.

– Cui plătesc?

– Nouă. Noi le-am scos la licitaţie. Dar dintre astea nu sunt atâtea active. Mai trebuie să obţină actele necesare. În ultimii doi ani de zile au început să funcţioneze 6, până în 10 exploatări. Mai demult, colega mea a prins 45 de balastiere în exploatare. Toate în albie. S-au închis cele din albie şi au apărut cele în terasă. În albia minoră îi încurcă foarte mult cei de la Parcul Natural Lunca Mureşului! Că nu se mai primesc avize de exploatare.

– Şi totuşi se mai înfiinţează exploatări!, încercăm noi apa cu degetul.

– Staţi puţin! Exploatează doar balastierele funcţionale înainte de înfiinţarea Parcului Natural Lunca Mureşului.

– Iar am înţeles. Dar aş vrea să vă întreb: rolul acestor balastiere din albia minoră nu este şi acela de a draga, de a curăţa albia râului?

– Ba da, ăsta e scopul lor. Se formează plaje pe un mal, iar pe celălalt se înghit terenuri agricole. Ele, în timp, se vor forma la fel, fiind o resursă regenerabilă.

– Deci de dumneavoastră nu depind decât balastierele din albia minoră, nu?

– Noi verificăm şi balastierele în terasă şi amenajările piscicole.

– Păi, când le verificaţi, fiindcă mai-nainte am stabilit că nu vor fi niciodată bazine piscicole?

– Aşa-i. Verificăm avizul… dacă s-au început lucrările… Cât luciu de apă există…

– În principiu, completează colegul cu facturarea, fiecare balastieră are şi o staţie de sortare. Iar apa cu care sortează materialul extras o plăteşte la noi.

– Apa freatică o plăteşte la dumneavoastră?, fac eu pe prostul, ştiind că îmi stă bine.

– Nu, nici vorbă!, zice colega.

– Apa cu care spală balastul!, zice colegul cu facturarea.

– Stai puţin!, îl corectează colega. Apa din freatic o plăteşte când va deveni bazin piscicol.

– Deci, revenind, nimeni nu plăteşte nimic, deocamdată!, mai încerc eu încă o dată apa cu degetul.

– Cine are staţie de sortare plăteşte apa utilizată pentru sortare!, dă verdictul colega.

– Care apă?, întreb iarăşi.

– Apa din freatic!, vine răspunsul prompt. Au contor!

– Şi cum e contorizată apa din freatic?

– Au contoare la staţia de sortare. Pompele respective, care scot apa freatică au contoare. Iar dacă nu funcţionează contorul se calculează orele de funcţionarea a staţiei de sortare cu debitul pompei. Dar totul este pe declaraţia lor!, recunosc colegii. Azi lucrează 6 ore, mâine 8 ore… N-ai cum să ştii cât se lucrează.

– După ce finalizează lucrarea plătesc pentru apa de primenire, completează iar colegul cu facturarea. Plătesc în funcţie de suprafaţa luciului de apă. Dacă va fi un final al lucrărilor!

– Aha!, îmi pregătesc eu ultima întrebare. Din câte am înţeles eu de la alţi specialişti în foraje, în următorii 20-30 de ani, din cauza acestor străpungeri ale pânzei de apă freatică, ar exista pericolul ca municipiul Arad şi judeţul Arad să rămână fără apă, fiind secate toate punctele de colectare a acestei ape freatice. Este adevărat?

La această întrebare colega mi-a zâmbit şi mie şi telefonului care înregistra, cu un subînţeles din care mi s-a transmis că nu poate răspunde. Nu are voie. Nu fiindcă nu ar putea.

– Nu ştiu, a prins un curaj nebănuit colegul cu facturarea. Avem şi nişte rapoarte hidrologice şi am înţeles că în ultimii 10 ani nivelul freaticului a scăzut cu un metru! Dar, nu neapărat de la amenajările piscicole. Da, şi astea provoacă o evaporare, dar ţine şi de precipitaţii. Dacă nu plouă e normal să scadă pânza freatică.

Iarăşi ploaia?

Deci, dacă nu plouă nu avem merinde! Atunci de ce dracu or fi inventat sisteme de irigaţii, în acelaşi timp, acum mii de ani, şi aztecii, şi egiptenii, şi chinezii, şi romanii? Nu ploua, oare?

Dacă nu plouă nu avem apă! Din nou întreb, de ce dracu’ romanii construiau apeducte acum mii de ani, iar tot acum mii de ani kmerii construiau una dintre cele mai complexe reţele de alimentare cu apă. Nu ploua nici pe la ei, aşa-i?

Deci ploia divină e de vină. Noi, cu banii, pământeni.

Pentru explozie ne mai trebuie un pic de timp. Aveţi răbdare! Nici o bombă nu sare şi nu se destramă ca proasta în oraş. Oricum, bomba a fost amorsată. Numa’ te miri unde va ajunge vreun şrapnel!