joi, 28 martie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day: Cecil, by the way

    de E. Nola | 30 iulie 2015, 11:54 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Intenționam să continui săptămâna aceasta cu partea a doua despre mentalitatea pe care o atribuiam educației de tip securistic, clădită în noi pe nesimțite în deceniile care au urmat venirii la putere a lui Ceaușescu. Mă opresc pentru câteva observații colaterale, provocate de ultimele evenimente locale și nu numai, fără să părăsesc de tot terenul.

    Vorbeam săptămâna trecută de sindromul băieților deștepți. Nu șmecheri, deștepți! Insinuam că strămoșii lor au fost băieții cu ochii albaștri, atât de admirați și temuți în anii șaptezeci-optezeci ai secolului trecut. Am creionat în fugă și un portret al personajului, insistând asupra semidoctismului agresiv, lipsei de scrupule vesele în care își ambalează activitatea.

    Desigur, președintele arestat al Consiliului Județean nu este un exemplar tipic. Venind din lumea nediferențiată de la țară, Domnu’ Ioțcu nu avea ușurința alunecoasă a băiatului de la oraș, nici viclenia agresivă a șmecherului de cartier. Avea cel mult un simț peste medie al oportunismului, completat cu o înverșunare calmă cu care își urmărea scopurile. Fără cultură, fără rafinamentul pe care îl câștigi pe stradă sau în gașca de la oraș, părea condamnat la un rol de mâna a doua, instrumental în activitatea celor din frunte.

    Așa a și fost până acum doi-trei ani, un subaltern al primului politician al orașului, un lacheu bun la toate în învălmășeala fără prea multe principii ale politicii locale. Conferința de presă a primarului Falcă de marți n-a lăsat prea multe dubii în acest sens. Liderul și-a plâns servitorul pierdut, indicând cât se poate de clar: începutul sfârșitului pentru Ioțcu a fost momentul când s-a despărțit de el. Nu avea datele necesare pentru rolul de lider, puterea l-a orbit prea repede, și așa cum se întâmplă cu oamenii prea simpli, a fost trădat de cel în care avea cea mai mare încredere.

    Puterea și banii se presupun și se condiționează reciproc. Băieții deștepți înțeleg repede asta, elaborând scheme personale în achiziționarea rapidă a uneia sau alteia și fără să lase prea multe urme vizibile. Domnul Ioțcu a ajuns la putere fără să aibă deșteptăciunea necesară pentru transformarea ei în bani. A avut naivitatea să creadă în puterea delegată de la Falcă, să se încreadă în caracterul ei protector. Este singurul element din comportamentul său care dovedește apartenența sa la categoria băieților deștepți.

    Nu foarte deștept, însă. Dacă băieții deștepți exemplari pică în plasă din cauza orgoliului clădit pe credința în caracterul infailibil al deșteptăciunii de care se cred în stare, Domnul Ioțcu a picat de prost ce era, un corp străin în categoria în care a intrat pe ușa din dos. Cei care l-au văzut stând lângă Nicolae Manolescu la cele câteva întâlniri literare patronate de Consiliul Județean, înțeleg despre ce vorbesc.

    De beția puterii, de orgoliul exacerbat al potenței delegate, nu mulți se pot feri. Până și blândul și oarecum banalul președinte american a căzut în ea, dovedindu-și lipsa de stofă. Obama a declarat în aceste zile că el se consideră un președinte al naibii de bun, fiind convins că ar fi ales și pentru a treia oară. Noroc în legea americană care, după experimentul Roosevelt, a limitat mandatele președintelui la două.

    Sau dentistul din Twin Cities, Minnesota, killerul regelui-leu din Zimbabwe, alintat Cecil, by the way! Un produs perfect al ipocriziei americane, un individ care a devenit putred de bogat prin confecționarea protezelor care asigură acel zâmbet american legendar, ipostaza vulgară a zâmbetului hieratic antic.

    LION

    Puterea sa clădită pe banii câștigați din proteze – muncă cinstită, veți zice – i-a luat și puțina minte cu care l-a înzestrat natura, făcând din el un căutător de senzații tari cumpărate pe bani. Neavând imaginație, a devenit vânător de trofee, omorând în toată lumea animale cât mai spectaculoase. Plătea precum Ion Niculae zeci de mii pentru animal, era dus în perfectă siguranță până la pradă să-și exercite instictul de ucigaș cât mai comod. Un comic american i-a spus-o franc: probabil avea nevoie să ucidă animele pentru a obține o erecție completă.
    Poate vi se pare forțat să-l compar pe Domnul Ioțcu cu cei doi americani.

    Nici nu-l compar. Cel mult din perspectiva raportului cu puterea și banii, adevărata Viagra a deștepților lipsiți de fantezie.

    Lajos Notaros

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    3 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.