Enola Day: Arde Notre-Dame, satul digital țipă și nu bagă de seamă că adevărata tragedie pentru Europa este arestarea lui Assange

    de Lajos Notaros | 18 aprilie 2019, 7:50 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    5

    Este, probabil, cea mai cunoscută catedrală din lume.

    Una dintre cele mai vechi, oricum, ajunsă în imaginarul colectiv mai ales prin celebra poveste a cocoșatului din Notre-Dame. Prea puțini știu că povestea scrisă de Victor Hugo în 1831 și tradusă rapid în foarte multe limbi viza chiar reconstrucția catedralei aflate pe atunci în ruină după deceniile revoluționare care au început cu dărâmarea Bastiliei în 1789. Romanul și-a atins scopul, turiștii au început să vină, iar guvernul a decis reconstrucția catedralei, desfășurată sub conducerea lui Viollet-le-Duc, între 1844-1864, cel care atunci a adăugat imaginii clădirii turnul devenit emblematic între timp și care s-a prăbușit în incendiul de luni.

    Altfel spus, nu avem de-a face cu o catedrală de 800 de ani neschimbată – nu există așa ceva în toată Europa, clădirile se mai renovează, se mai modernizează -, ci cu o clădire-simbol care a suferit numeroase reconstrucții și renovări în urma vicisitudinilor prin care a trecut, acest incendiu de luni nefiind primul din lunga ei istorie. Și nu este vorba doar de un simbol al catolicismului, așa cum încearcă foarte multi să accentueze acum, ci de o atracție turistică înainte de toate, catedrala fiind vizitată anual de peste 13 milioane de turiști, fiind, alături de turnul Eiffel, obiectivul cel mai vizat de către cei care vor să se eternizeze într-o fotografie la Paris.

    Toate acestea însă par neimportante pentru lumea site-urilor de socializare ahtiată după scandal și scenarii, pulsând în ritmul psihologiei de turmă care trăiește banal, dar, în compensație, simte și gândește monstruos. Sindromul este general, prea puțini au puterea să scape de emfaza impusă: cei mai puțin rafinați sunt convinși că e vorba de o mână criminală, teroriști, islamici desigur, cei mai rafinați deplâng pierderea iremediabilă pentru creștinism sau subliniază valoarea simbolică a catastrofei. Alții se folosesc de ea în susținerea idiosincraziilor lor politice: iată, incendiul care a mistuit simbolul Europei ne arată fundătura în care am ajuns, este începutul sfârșitului pentru Macron și ceilalți de teapa lui, incendiul este pentru aceștia indicația evidentă că trebuie să vină alții, dacă se poate buni creștini și naționaliști, care să păstreze neîntinat tradițiile milenare.

    Realitatea este însă, ca de obicei, mult mai simplă: după toate cercetările de până acum, incendiul s-a produs accidental, posibil în urma unei neglijențe a echipei care și acum lucra la întreținerea și renovarea catedralei – la o astfel de clădire întreținerea și repararea este continuă -, pagubele sunt însemnate, dar nu de nerecuperat, a început deja procesul de strângere de fonduri iar Macron a anunțat că în cinci ani Notre-Dame-ul va arăta ca înainte, dacă nu și mai bine.

    Astfel de incidente s-au produs si se vor produce mereu, dacă n-ar fi așa nu am avea nevoie de pompieri și de alte instituții care au fost create pentru astfel de întâmplări, incendiul de la Notre-Dame este cât se poate de trist, dar nu înseamnă nimic dincolo de pagubele care s-au produs. Spiritul Europei și al creștinătății nu stă într-o clădire, acest spirit este amenințat de fapt de această isterie de sat digital care se declanșează la fiecare eveniment mai deosebit și care se manifestă prin lipsa spiritului critic – Descartes, săracu -, accentul fiind pus pe emoția brută și scandal în dauna rațiunii și al echilibrului emoțional.

    Pericolul este că, spre deosebire de satul tradițional unde bârfele și vorbele băbești de pe laviță rămâneau acolo, nu influențau nimic dincolo de hotarele satului, acum, de pe site-urile de socializare și presa care exploatează și creează senzaționalul, aceste vorbe de trei surcele influențează o lume întreagă, politicienii se iau după bârfe și țipături, bucurându-se chiar că astfel pot ascunde adevăratele probleme. Se nasc ideologii la colțul internetului, sisteme fără cap și coadă, fără minte, inimă și cultură.

    Acum, de exemplu, incendiul a venit la fix să acopere și să arunce în uitare cel mai crunt atac din ultimele decenii împotriva Europei și a lumii numite de o vreme cam eufemistic libere, adevărata amenințare împotriva spiritului bătrânului continent, dacă tot despre asta vorbim.

    (captură video, The Guardian / Youtube)

    Este vorba de arestarea lui Julian Assange, omul care prin Wikileaks a arătat unei lumi întregi unde este pericolul: în secretomania birocrațiilor moderne care gestionează puterea. Cea care, vezi Doamne, le este atribuită de popor, săracul de el. Adevărata amenințare nu este reprezentată nici de Islam, nici de catastrofele naturale sau economice, ci de apariția acestor birocrații de stat care fac tot ce pot pentru îngrădirea libertății de opinie și de exprimare, respectiv al spiritului modern a Europei.

    Ca om de presă consider că incendiul de la Notre-Dame va face chiar bine catedralei și Parisului, turismul de catastrofă din anii care vin înmulțind veniturile și așa însemnate ale administrației catedralei, nemaivorbind de cei care vor să vadă și faza arsă și cea în reconstrucție și cea finală.

    Însă arestarea lui Assange, neinteresantă pentru satul și statul degeaba digital în care trăim de o vreme, este un semn clar că opinia liberă a individului liber nu mai reprezintă priorități nici în bătrâna Europă.

    Iată, adevărata catastrofă!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. …cu “je suis Notre-Dame” nu e bai…scot cei de la Charlie Hebdo o noua caricatura cu Halep si romanii din satu’ paralel numit Romania se sucesc cum o fac de obicei :)))Sa vedeti atunci injuraturi si blesteme! Practic daca acest incendiu venea dupa “ferraille” …p’ai nostrii ii durea-n paispe :)))
      Cat despre Assange…este un subiect neinteresant pentru publicu’ roman in general! Nush daca ati observat da’ pe romani cel putin ii intere numa’ ceva langa ce sa faca poze…sa se laude apoi c-a fost p’acolo…si stimabilu’ Assange nu era din aceasta categorie. N-a permis selfieuri…a pierdut “turistii” romani…:)
      Asta e cu romanasii.
      …cat despre europeni ei fiind oleaca mai cititi ca noi…multora nu le prea pasa pen’ca wikileaks au “leakuit” numa-ntr-o parte…adica dark side is only the west side! The east side is good…they have cookies and everything! Only silence from the red side? C’Mon Now!
      Dureaza pana realizezi ca nu e chiar ok! Contrar la ce credem, europenii nu-s prosti si daca “bagam” acilea si gargara pe care mr Assange o facu in legatura cu independenta Cataluniei eu zic ca-si merita neinteresu’ ! Cica ruptura de Lenín Moreno vine taman de la acest subiect! Practic asta a deschis usile Scotland Yard-ului!

      Totusi din cate citesc p’afara, opinia liberă a individului liber mai reprezintă inca priorități în bătrâna Europă. Numa’ nu in tari “guralive” ca Italia,Ungaria etc. Aci putem da’ exemplu tavalugu’ creat de asasinarea lui Ján Kuciak! Cine s-ar fi gandit ca slovacii se pot intoarce in asa fel? Si pentru ce? Pentru libertatea unei tagme pe cale de disparitie? Deci? Parerea mea este ca interes exista si nu este totul pierdut.
      Din pacate pentru mine cel putin, m-am nascut intr-o tara in care e atat de greu sa ramai informat incat daca nu cunosti ceva limbi straine esti condamnat. La propriu!

      +4 voturi
      +1
      -1
    2. Sunt de acord cu f multe dintre afirmatii si opiniile din comentariu. Assange nu este un sfant, dar initiativa sa a fost una cruciala pentru vremurile noastre iar reactia statului global una care arata ca stiu si ei asta. In rest se poate discuta inclusiv treaba cu rusii, Assange fiind destul de inteligent si informat sa realizeze ca trebuie sa se foloseasca de crapatura din sistem. Din punctul sau de vedere nu rusii reprezinta pericolul, ci statul digital de tip occidental. Tiind sa cred ca are dreptate, Rusia, cu toste eforturile din ultimul secol, fiind in urma din acest punct de vedere.

      0 voturi
      +1
      -1
      • “Rusia, cu toate eforturile din ultimul secol, fiind in urma din acest punct de vedere.” Da, este… …da’ RED ZONE nu inseamna doar Rusia…if u know what I mean 🙂

        Totusi Assange nu a dezvăluit asa multe date care sa afecteze siguranta SUA , mai mult au fost dezvăluite fapte care incalca libertatile oamenilor , care constrang state si/sau manipuleaza institutii.De ce tac cetatenii lor? Ei erau printre primii vizati de aceste dezvaluiri… De ce “the free american spirit” nu se revolta in populatia SUA?

        Pe langa asta eu zic ca e important de vazut si cum se vor pronunta marile “puteri” mass-media din lumea occidentala avand in vedere ca prin publicarea dezvaluirilor lui Assange au facut o caruta de bani! Acum tre’ sa vedem daca au facut-o pt bani sau pentru libertatea de exprimare!

        Mari tresariri eu n-am citit pe editiile online(mai mari au fost cu Notre-Dame) si nici nu cred ca vor fi…pentru ca indiferent de motive Julian Assange si-a sacrificat libertatea. Cati dintre ziaristii de la marile puteri media au c…le atat de mari sa faca ce a facut el?
        Cine viseaza la alte Watergate e din alta lume.

        +2 voturi
        +1
        -1
        • I know what you mean, dar aici este o alta problema. Comunismul a reprezentat pentru “lumea liberă” un secol de spaime, acum acel red zone și-a schimbat tactica, vrând să-i înfrângă cu propriile arme, dar mai au multe de învățat. În schimb, lumea occidentala a învățat exact atâta din comunism cât îi convine și anume faptul ca prin spalarea creierelor, controlul devine mult mai eficient. Având la dispoziție tehnologia dezvoltată în occident, recte SUA, având si experiența publicității comerciale, acestea împletite cu modul ideologic de abordare – preluat de la comuniști si nazisti – pot produce daune iremediabile în conștiința occidentala tocmai prin iluzia ca libertatea tradiționala nu este îngrădită: poti face ce vrei, poti umbla liber, poți schimba câte locuri de munca vrei, să cumperi ce și cât poți și dorești daca gândești ca e bine așa cum este iar noi îți vrem binele. Este modelul Big Brother în varianta soft, comerciala, mult mai periculoasă fiindcă îl accepți nu datorită forței și a constrângerii, ci fiind convins ca asta este solutia. Aici e marele pericol sesizat de Assange si colaboratorii iar modul în care este ostracizat si “prelucrat” dovedește, dacă mai era cazul, ca a pus punctul pe I.
          Cu jurnalistii este o altă problemă. Ei sunt, mai mult sau mai putin, slujbașii ordinii existente în toate condițiile. Assange nu este jurnalist si are oroare de jurnalismul actual, considerând ca fara eliberarea creierelor, jurnalismul dintotdeauna nu-si poate depasi condiția de sluga si trompeta celor puternic i si cu bani.

          +3 voturi
          +1
          -1
    3. “Este modelul Big Brother în varianta soft, comerciala, mult mai periculoasă fiindcă îl accepți nu datorită forței și a constrângerii, ci fiind convins ca asta este solutia. ”

      Corect!Tocmai aci a gresit Putin! Daca veneai cu zaharelu’…recucereai toata fosta U.R.S.S. plus Romania sigur!

      Cat despre occidentali…am o groaza de colegi italieni care dupa ce au fost in Shanghai ca turist isi doresc un still de viata ca-n China implementat si-n orasele de unde provin! Hbar n-au dobitocii ca “piblicitatea” aia faina se termina unde termina si Shanghaiu’

      scuze pt postarea dubla 🙂

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    7 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.