Dezacordurile gramaticale ale noului ministru al Educației ar fi cea mai mică problemă.

Nici măcar costumele de nuntă provincială ale primei românce prim-ministru n-ar fi un capăt de țară.

Dantura de jos înnegrită a lui Dragnea treacă de la noi, în fond pentru moștenirea sa genetică nimeni nu poate fi tras la răspundere, plus că, în cazul Domniei sale ar putea urma o perioadă de relaxare în care s-ar putea ocupa pe îndelete și de punerea la punct a dinților.

Meleșcanu la Externe e chiar bun, e acolo într-un fel sau altul de pe vremea când jumătate a populației țării nici nu se născuse încă, omul a văzut multe, faptul că mai nou, odată cu înaintarea în vârstă, vede și aude din ce în ce mai puțin este chiar de salutat.

Oricum, problemele nu la Externe sunt, ci la Justiție!

Numai că treaba nu este atât de simplă: pentru ca Justiția să funcționeze în direcția nedorită de dinții lui Dragnea trebuie să-și aducă obolul și să-și dea aportul toate celelalte ministere.

Cu Vasilica-Viorica în frunte, cu Rovana după ea, urmate de toate celelalte, indiferent că se numesc Grațiana sau Grațiela, Ana, Carmen, Lia-Olguța, Sorina, Ioana sau Natalia.

Lia-Olguța Vasilescu, Rovana Plumb, Carmen Dan, Ana Birchall

În rest, nu prea contează, oricum eficiența administrativă nu a fost, nu este și nu va fi în viitorul previzibil o prioritate românească.

ANAF-ul a demonstrat cu vârf și îndesat nu demult acest adevăr strămoșesc.

Atunci când a emis o măsură care nu putea fi realizată nici dacă funcționarilor le-ar fi crescut peste noapte încă două mâini, două picioare și, eventual, încă un cap pe urmăr.

Nimic nou în asta, birocrația este o invenție seculară tocmai pentru a masca faptul că statul de tip Dragnea-Vasilica sucombă de regulă tocmai pentru faptul că nu este în stare nici măcar să strângă banii de care are nevoie să nu-i sară lumea în cap. Și treaba asta n-are a face cu informatica sau tehnica de calcul.

Natalia Intotero

Secretarele nației oricum folosesc calculatoarele doar pentru a intra pe Facebook, pentru a-și controla horoscopul, greutatea și noile trenduri în machiaj și coafură. Actele zac în continuare în dosare prăfuite, uitate și să nu-mi spuneți că evidența și întreținerea lor ar fi treaba secretarelor și nu a proprietarilor – știți, formula aia celebră: mai trebuiesc niște hârtii! – de dosare, că nu vă cred.

Românul s-a obisnuit de mult să ocolească legea nu pentru că ar fi în firea lui, ci pentru că a învățat de secole că este mult mai ușor s-o ocolești decât să o aplici. Și nu este vorba de legile care trasează cadrele conviețuirii, ci alea mărunte care stabilesc regulile de funcționare.

Să înființezi un SRL, să-ți declari venitul, să scoti o dovadă-adeverință de la o instituție este o corvoadă pe care n-o dorești nici celui mai crunt dușman de al tău. Nu există nimic mai umilitor decât să-ți spună secretara instituției sau firmei la care lucrezi că nu este treaba ei, nu știe și oricum este ocupată, descurcă-te sau revino când are ea chef.

Este realitatea care ne explică de ce gândește corect Dragnea atunci când umple guvernul cu doamne cu aere de secretare de școală gimnazială comunală, respectiv domni cu numele diminutivat precum Tudorel și Dănuț.

Calitatea lor nu este aceea că nu pricep și nu sunt pregătiți, toate astea nu ar ajunge dacă ar avea dorința să priceapă și să facă ceva util. Norocu pentru Liviu e că nu le au. Mentalitatea lor de subalterni puși pe avansare executând fără crâcnire ordinele venite de sus, indiferent cât de aberante ar fi – oricum, majoritatea sunt aiurea! –, această mentalitate de servitori profitori ai patronului corupt este cheia succesului.

Guvernul lui Dragnea, care este, este primul guvern postdecembrist asamblat exclusiv pentru salvarea de la pușcărie a unui singur om, neavând nicio treabă cu țara, cu economia, cu grijile omului obișnuit, cu Uniunea Europeană sau cu Soros.

Grațiela-Leocadia Gavrilescu

Este un guvern cu un singur scop, iar pentru asta trebuie să tragă toți, indiferent că se numesc Lia-Olguța, Vasilica-Viorica sau Tudorel, respectiv Dănuț.

Comic, mai exact tragi-comic este că toate astea s-au născut tot datorită unei femei, a unei femei pe care o țară întreagă o pomenește pe numele ei de alint, mai precis împotriva a ceea ce a ajuns ea să reprezinte în anii din urmă pentru o parte a românilor, mai ales pentru acea jumătate care s-a născut deja după ce Domnul Meleșcanu a început periplul său ce pare etern dintre Ministerul de Interne și cel de Externe.

Nu e așadar o întâmplare că Liviu Dragnea, acest viclean băiat de casă, acest Cătălin de provincie pripășit la curtea unde din când în când, mai demult, mai cobora și Luceafărul Huilei, a ajuns la concluzia că împotriva unei femei doar o altă femeie sau chiar mai multe femei pot lupta cu șanse reale de succes.

Urmează așadar o bătălie a Amazoanelor sau a Valkirielor, ca să fim în ton cu ultimele filme de top, dirijată din umbră de un Odin mai marginal, cu o mustață á la Errol Flynn, și cam speriat de ce i s-ar putea întâmpla dacă va trebui să părăsească norișorul pe care stă alene deasupra Pădurii Nebune sau Cumane (Teleorman).

Având în vedere toate astea, este cât se poate de clar că nu prea avem ce face, în fond când secretarele încep să se certe, să se ia de păr, cel mai bine e să stai de-o parte până le trece.

Sau până când Codruța, sătulă de cearta acestor vrăjitoare din amintita pădure, le pune la dispoziție niște mături cu care să se ducă acolo unde se simt ele cel mai bine.

Ei, și Dumneavoastră, unde…

În fața oglinzii, unde altundeva?