Mâine, pe 20 mai, se împlinesc 31 de ani de la primele alegeri libere. Parțial libere, așa și cum televiziunea care le-a manipulat emitea parțial color. Era, desigur, TVR, pentru că SOTI, prima televiziune națională independentă, a fost înființată abia după 20 mai, undeva prin august, de emis a emis în 1991, iar printre primele „voci” care au debutat la SOTI se numără și Andreea Esca. Dar asta este o altă poveste…

Eu, în 1990, împlineam 18 ani, dar abia la o lună după alegeri. Dar, pentru că era democrație, Legea electorală de atunci permitea prezența la vot inclusiv a tuturor celor care împlineau 18 ani în 1990, chiar și cei născuți în decembrie. Și, ca participant la Revoluție, îmi doream să-mi manifest și prin vot opțiunea pentru libertate… Și mi-am manifestat-o: am votat Ion Iliescu!

În fond, dacă tot am „dantelat” despre Televiziunea Română (doar botezată) Liberă după Revoluție, trebuie să subliniez că influența acesteia asupra alegerilor a fost enormă. Pentru a păstra o pojghiță de echidistanță, TVR a organizat în 17 mai o dezbatere publică, cu Ion Rațiu, Radu Câmpeanu și Ion Iliescu, cei trei candidați la prezidențiale. O dezbatere tardivă, deoarece cu toată prestanța celor doi candidați ai Opoziției (mai ales a lui Ion Rațiu, pe care aveam să-l cunosc personal, peste ani)… opinia românilor era deja cristalizată, iar numele învingătorului era clar. Les jeux son faits! Iar la acest „jeux”, orchestrat de „crupierul” Iliescu și de „moștenitorii” regimului comunist, principalul artizan a fost Televiziunea Română. Românii, în marea lor majoritate încă închistați de teroarea comunistă, de frica de a deschide gura, nu aveau exercițiul comunicării, al informării. Mai erau ziare „deschise”, gen Revista 22 sau Zig-zag, dar era prea puțin pentru a schimba orientarea politică a românilor, puternic influențată (cum tot mă repet) de TVR, o TVR care avea avantajul de a fi, pe de o parte, singură pe piață, iar pe de altă parte pentru că reprezenta încă simbolul revoluției! Așa că, faptul că am votat și eu cu Ion Iliescu (și că e singurul vot pe care-l regret, din multele mele prezențe la urne), nu mă miră nici măcar acum, după atâția ani.

20 mai 1990 a căzut într-o duminică, iar pe plan religios se sărbătorește Duminica Orbului. De atunci a apărut sintagma că în Duminica Orbului am votat orbește. Eu cred că, mai degrabă, am votat tocmai că am avut vederea ațintită doar asupra TVR, prea unilateral pentru a putea lua o decizie obiectivă. Și, pentru că suntem supuși greșelii, a repetării greșelilor, și acum, după 31 de ani, încă suntem manipulați. Mai subtil, cu o paletă mai largă a instrumentelor de manipulare, mai precauți și totuși creduli. Ne ducem după „fentă” tocmai mimând că ne alegem sursele de informare, când de fapt sursele ne aleg pe noi, inclusiv pe baza profilului nostru „aruncat” peste tot pe internet, inclusiv sau mai ales pe rețelele de socializare.

Revenind, aveam 18 ani, eram plin de ambiții, încrezător, aveam o ștampilă în mână și aveam iluzia că voi răsturna lumea. Acum, văd lumea răsturnată, dar nu cum aș fi vrut eu.

P.S. Dacă tot făceam referire la televiziuni independente post-decembriste, primul studio de televiziune apărut după 1990 a fost TV Arad.