Dosarul „Mită la primari”. Balint de la Covăsânț făcea calcule economice pentru a negocia șpaga: „No, cu cât am mers, cu 10…” (STENOGRAME)





Comisionul de zece la sută pe care-l cer reprezentanții autorităților locale, comision care se traduce exact în cuvântul „MITĂ”, căpușează bugetele locale de ani de zile și putem spune că este achitat din buzunarul nostru. Este foarte clar (având în vedere câți edili au fost prinși până acum) că practica este generalizată și că foarte puțini fac administrație pentru binele cetățeanului. Pe cale de consecință, dacă statul român nu acționează rapid pentru a opri aceste practici, răul nu va putea fi eradicat. Ultimii trei primari arădeni prinși de DNA cu mâna în „sacul” public cu bani, primarul Șiculei, Aurel Radița, primarul Covăsânțului, Traian Balint și cel al Almașului, Teodor Avram, confirmă -practic- corupția generalizată. Chiar dacă, cum spuneam, mai există și excepții – dar foarte puține!
În fața judecătorilor, pentru a nu fi arestat pentru 30 de zile, Traian Balint, primarul comunei Covăsînț, aproape că a plâns. Și nu numai atât… A promis judecătorilor că nu va mai candida, că s-a săturat de politică… Ei bine, a mințit și a candidat, iar alegătorii i-au mai „servit” un mandat de primar, probabil pentru că nu și-a umplut destul buzunarele sau, cine știe, poate a făcut promisiuni că împarte șpaga cu toți concetățenii.
Mai jos, despre Traian Balint e vorba și despre cum își negocia șpaga….
Al doilea primar ridicat de DNA în cursul lunii mai, pentru mită (recunoscută de altfel de edil), Balint Traian-Gheorghe – Covăsînț, pe parcursul executării și plății unui contract de lucrări încheiat cu o societate comercială în calitate de executant, (obiectul contractului fiind modernizarea unor străzi din comuna Covăsînț), contract în valoare de 468.341,18 lei inclusiv TVA, a pretins de la denunțător, administrator al unei firme, în iunie 2015, suma de 18.000 lei, reprezentând un procent de 10% din valoarea a două facturi emise în cadrul contractului (fără TVA-ul aferent și fără cota de impozit ce trebuia plătită bugetului de stat), din care şi a primit efectiv suma de 3.000 lei.
Pe parcursul derulării contractului, Gheorghe Balint s-a prezentat la biroul denunțătorului, pentru a discuta unele aspecte privind plăţile deja efectuate. Cu acea ocazie, martorul i-a solicitat inculpatului Balint Traian Gheorghe să îi spună ce pretenţii mai are şi să discute deschis: „No bun! Chiar de aia haideţi să avem o discuţie deschisă să îmi spuneţi exact ce şi cum, să ştim cum merem. Mie aşa îmi place să discut … să fie bine pentru toată lumea, acuma … de aia, io ce discut cu dumneavoastră, rămâne între noi doi … nici un altul nu are nicio treabă, că vreau să avem dis… mai bine să avem discuţia asta acum decât în viitor.” Inculpatul Balint i-a spus atunci martorului că rămâne valabilă înţelegerea anterioară în sensul că suma pretinsă de el rămâne tot 10% din valoarea facturată: „No, păi cu cât am mers, cu 10 …No, dacă-i bine aşa … sau cât zici şi tu.”
„Așa-i… așa-i corect!”
Martorul i-a explicat atunci inculpatului că nu poate aplica procentul de 10% la întreaga valoare a facturii de 269.000 lei întrucât din aceasta trebuie scăzute taxele aferente, TVA şi impozitul pe profit, rezultând suma de 18.000 lei care să fie dată inculpatului drept mită: „No bun, da’ eu mai vreau să vă explic nişte chestii …ăăă …da’ 10, 10 la sută vă referiţi … ideea îi in felul următor că eu, de exemplu, am suma asta totală de 269.000, care îi cu tot cu TVA … fără TVA mai am 217.000 lei … întrebarea mea îi, din ăştia 217.000, 10 la sută? Sau din … io am din ăştia 216, 17, io plătesc 16% … impozit pe venit mai scad şi ăştia 16 … no bun! Şi atunci vine 180 … şi nu ştiu cât.” Inculpatul Balint Traian Gheorghe a fost de acord cu rezultatul acelor calcule spunându-i martorului: „Aşa-i … aşa-i corect!”
După stabilirea cuantumului sumei pretinse de inculpat, martorul XXXi-a relatat acestuia că nu are momentan întreaga sumă asupra sa şi că îi poate remite în acel moment doar 3.000 lei din cei 18.000, restul urmând a-i remite ulterior, în măsura încasărilor: „No bun! Atunci facem în felul următor. Tăt n-am acuma. Tăt n-am acuma. O să fie …acum aş avea undeva la 3.000 lei. Îi bine? Îi OK?” … şi mai rămâne 15, 15.000 … atunci dacă săptămâna viitoare mi-i daţi ăştia, numa’ bine mai pot … o parte” Inculpatul Balint Traian Gheorghe a acceptat suma de 3000 lei, pe care a şi primit-o în acel moment de la administratorul S.C. YYY S.R.L. fiind de acord ca restul să fie plătit ulterior: „Bine! O să mai vedem noi … atunci, după ce mai vine şi aia, ne mai … Sau dacă mai poţi aşa …”
Ulterior martorul a mai fost contactat telefonic de inculpatul Balint Traian Gheorghe, însă nu a răspuns apelului acestuia.
Citiți și Unul dintre primarii corupți ai Aradului, în fața judecătorilor: „Nu mai fac politică!” S-a sucit…
Comentariile portalului
Bună ziua. Nu vreți să vă spun eu?, că prea sunteți insistent. În apel, dr. Uzum a pierdut. Se așteaptă motivarea. Instanței. Pe de altă parye, (...)
Se stie bine; pe meleagurile mioritice are trecere cine striga mai tare. Mesajul rational prinde mai greu. Nasol va fi cand vor trebui gasite solutii la problemele care ne intereseaza (...)
Îmcep prin a vă spune că m-a bucurat comentariul dvs. Am avut, la un moment dat, tentația de a preciza că nu tuturor celor din diaspora le-am adresat aceste (...)