„Omul, cât trăiește, învață” – e o zicală după care, probabil, ar trebui să ne ghidăm cu toții, pe parcursul întregii vieți. Iar nouă ne place să credem că facem asta. Ne place să învățăm în permanență, avem datoria de a învăța permanent, iar faptul că aflăm și „înmagazinăm” mai mereu informații noi, că suntem într-o postură în care lucrăm permanent cu alte aspecte ale societății în care trăim, ne ajută să ne perfecționăm în ceea ce facem. Suntem siguri că aceste lucruri nu sunt valabile doar în cazul nostru, al jurnaliștilor, ci al tuturor.

Dar să revenim la noi și la ce așteptări au cititorii noștri de la noi. Credem că putem admite, fără a sta pe gânduri, că cele mai apreciate materiale sunt cele de investigație. Cumva, chiar și satisfacția noastră, ca jurnaliști, e mai mare atunci când finalizăm un material de investigație. În fond, să fii jurnalist presupune, în primul rând, să fii curios și să îți dorești să spui întotdeauna lucrurilor pe nume, adică adevărul, chiar dacă, de cele mai multe ori, acesta este unul dureros. Însă uneori este destul de greu să ajungi la acesta, iar asta necesită de multe ori o cercetare laborioasă și pe „drum” poți întâmpina – și chiar așa se întâmplă! – destule dificultăți.

Așadar, suntem dispuși să învățăm lucruri noi, respectiv metode noi și cât mai complexe cu ajutorul cărora să încercăm să „păzim democrația”, căci, la urma urmei, chiar Constituția României (presa fiind singura meserie pe care o regăsim în ea) ne obligă.

În acest context, săptămâna trecută am avut privilegiul și onoarea de a participa la un workshop organizat de colegii noștri de la RISE Project, sub umbrela OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project). Un seminar axat pe tema jurnalismului de investigație, intitulat sugestiv „Follow the money”, expresie rămasă în istorie după celebrul scandal Watergate, o investigație a jurnaliștilor de la Washington Post care a dus până la demisia lui Richard Nixon din funcția de președinte al Statelor Unite.

Ei bine, acest seminar a fost unul destul de restrâns, cu participarea câtorva jurnaliști de investigație din țară, lucru care este măgulitor și onorant pentru noi, Special Arad fiind singura publicație din Arad prezentă. Și credeți-ne că, deși nu suntem tocmai novici în acest domeniu și am publicat, în cei cinci ani de la apariția pe piața media din Arad a „Specialului”, mai multe investigații jurnalistice de amploare în Arad, am avut destule de învățat, atât de la colegii de la RISE Project sau de la cei de la OCCRP, cât și de la colegii jurnaliști din alte județe ale țării, așa cum, la rândul nostru, am reușit să transmitem altora din experiențele noastre. Iar asta fiindcă fenomenul corupției se regăsește la tot pasul prin România, „mânăriile” și „șmenurile” există în toate județe, doar cu autori diferiți, sau uneori chiar aceiași.

Ne-am întors astfel la Arad cu o mulțime de noi tehnici de aflare a adevărului, cu metode noi de descoperire a neregulilor săvârșite cu sau fără voie de cei care administrează banul public, dar și cu bucuria de a fi cunoscut câțiva jurnaliști onești care, cel puțin la prima vedere, se ghidează după aceleași valori ca și noi.

Rămâne astfel doar să punem în aplicare lucrurile noi învățate, în coroborare cu cele pe care le știam deja, pentru a reuși să punem pe tapet adevărurile pe care unii încearcă să le ascundă de ochiul cetățeanului. De altfel, în acești cinci ani asta am încercat să facem, pentru că asta e menirea și țelul Special Arad.