Şi eu, ca un ziarist bătrân şi prost informat, la fel ca şi mulţi dintre dumneavoastră, am aflat abia după două zile că Aradul a fost vizitat de 27 de ambasadori din tot atâtea ţări care au reprezentare în România. De obicei, dacă vine un singur ambasador într-o localitate e un eveniment, darămite 27!

Ascult Radio România Actualităţi şi când dau cu sapa în grădină, astfel încât şi mâţele mele fug de radioul meu de mărimea unui şoarece. Urmăresc ştirile de pe toate posturile, inclusiv cele maghiare, ca să nu-mi fure cineva Ardealul în vreme ce eu dorm. Nimic despre vizita celor 27 de ambasadori la Arad în ziua respectivă, adică sâmbăta care a trecut. După o zi era plin netul. Mi s-a spus că e o proastă colaborare la noi în redacţie, că s-ar fi trimis un comunicat la doar o oră după ce acei 27 de ambasadori erau deja în Arad.

Sunt obişnuit să fiu făcut prost şi deja chiar îmi place acest statut, fiindcă dacă tac şi mă uit la lumea inteligentă din jurul meu încep să o şi înţeleg.

Prin urmare am adresat şi eu o rugăminte de a mi se explica ce s-a întâmplat pe parcursul acestei vizite-eveniment în judeţul Arad, solicitând un interviu de la cea mai importantă autoritate a judeţului Arad, reprezentantul Instituţiei Prefectului, doamna prefect Florentina Horgea.

Discuţia cu doamna prefect a început foarte amical, însă eu eram curios ce au mâncat cei 27 de ambasadori în oraşul în care m-am născut.

– Unde i-aţi dus să mănânce, în Arad, pe cei 27 de ambasadori?

-În Arad nu i-am dus la masă. Au fost primiţi în sala Ferdinand de domnul primar, de mine şi de domnul vicepreşedinte al Consiliului judeţean. Am făcut o mică descriere a oraşului şi a judeţului, din punct de vedere cultural, turistic, economic, ca să le facem cunoscute valorile locale. După care am vizitat Filarmonica de Stat, unde a avut loc un concert foarte frumos. Acolo, domnul primar a oferit un brunch, cu cafea, sucuri, mici aperitive.  După care s-au depus coroane de flori la monumentul marelui nostru corifeu al Marii Uniri, Vasile Goldiş.

– Unde am înţeles că nu au apucat să îşi facă nişte fotografii, din cauză că erau grăbiţi de program.

– Nu-i adevărat. Coroane au depus doar şeful Corpului Diplomatic şi doamna secretar de stat. Au fost câţiva ambasadori care au făcut poze.

– Cu cine s-au mai întâlnit în Arad? Vă întreb fiindcă, după părerea mea, dacă vine un ambasador al unei ţări străine într-o localitate este un eveniment. Dacă vin 27 de ambasadori…, ar fi trebuit să fie un eveniment mult mai important. Or, această vizită a părut că nu a băgat-o nimeni în seamă.

– A fost chiar un eveniment deosebit pentru noi! Lucruri dintr-astea nu se întâmplă zi de zi. Evenimentul a fost creat de Ministerul Afacerilor Externe, pentru a marca Anul Centenar. Au fost invitaţi să viziteze patru judeţe. Noi ne-am bucurat că am fost unul dintre cele patru judeţe. Au fost la Cluj, la Oradea, iar de la Arad au plecat la Timişoara.

– Ce-au înţeles ambasadorii din Arad?

– Să ştiţi că au fost foarte plăcut impresionaţi de Arad.

– Adică?

– În primul rând de economia pe care o avem aici…

– S-au întâlnit cu oameni de afaceri?

– La Filarmonica de Stat l-am invitat pe domnul Seculici, preşedintele Camerei de Comerţ Arad, care a venit cu câţiva oameni de afaceri, care se puteau întâlni cu reprezentanţi ai ţărilor interesate de afacerile din Arad.

– Adică…

– Nu ştiu să vă spun ce firme au participat.

– Dar, câţi au fost? Cinci, zece?

– Au fost vreo zece persoane.

– Cu alţi reprezentanţi din alte domenii de activitate s-au mai întâlnit?

– Deci nu a fost strict o vizită pentru a se întâlni cu agenţi economici. Scopul a fost mai mult pentru o prezentare a judeţului Arad. Mulţi dintre ambasadorii prezenţi şi-au manifestat interesul să revină în Arad, în vizite speciale, tocmai pentru a dezvolta relaţii interstatale. De exemplu, ambasadorul Nigeriei a fost interesat de fabrica de tramvaie şi de cea de vagoane.

– Şi altceva, ce s-a mai întâmplat?

– Şi din punct de vedere turistic au fost interesaţi.

– Ce anume? Ce li s-a prezentat din punct de vedere turistic din Arad?

– Din Arad am mers spre Miniş, unde au fost primiţi de domnul primar de la Ghioroc. La o colnă, care a fost construită la mijlocul secolului al XVIII-lea.

– La Geza Tudos?

– Nu ştiu. E la intrarea în Miniş. O casă foarte veche.

– Acolo i-am dus şi pe Kusturica şi pe Kevin Costner.

– Da? E foarte frumos, face parte din tradiţiile noastre. Chiar vorbeam cu primarii de la Ghioroc şi Lipova că trebuie să ne promovăm tradiţiile noastre. Am vorbit foarte mult şi despre Centenar. Ambasadorii au făcut vizita şi cu tema Centenarului. S-a povestit şi de Marea Unire. Aradul a fost inima Marii Uniri.

– Creierul…

– Exact! Acolo au fost întâmpinaţi de un ansamblu folcloric care a interpretat două dansuri populare. Au fost atâta de încântaţi de copiii care au dansat… Toată lumea şi-a făcut poze. S-a vizitat casa, foarte frumos… Au discutat între ei…, cu oamenii… cu primarul care le-a prezentat localitatea. Au fost foarte curioşi de ce avem noi aici. Apoi ne-am dus la domnul Balla Geza, care le-a făcut o masă şi o degustare de vinuri. Chiar s-a discutat despre o posibilă colaborare a firmei domnului Balla cu state care ar fi interesate de produsele sale. După care am plecat la Mănăstirea Radna. Acolo au fost primiţi iarăşi foarte bine, cu pâine şi sare, cu copilaşi îmbrăcaţi în port naţional. Până sus la Mănăstire erau copii zâmbitori pe trepte, se opreau la fiecare coplilaş să facă poze cu el. Li s-a prezentat un concert la orgă, au fost foarte încântaţi, iar după aceea li s-a prezentat Mănăstirea.

– Cu alte cuvinte, 27 de ambasadori au petrecut circa şapte ore în judeţul Arad.

– Da, exact. Într-adevăr!

– Deci, cam ăsta ar fi potenţialul turistic al judeţului Arad? Cât o după-amiază?

– Nu, nu, nu, să nu-nţelegem greşit. Au venit să aibă întâlniri cu oameni de afaceri. Au venit să viziteze judeţul, să vadă potenţialul de dezvoltare, obiectivul vizitei fiind pe specificul naţional. Ca în viitorul foarte apropiat ei să facă vizite individuale în judeţul nostru pentru a le prezenta diferite oportunităţi culturale, să încheiem parteneriate cu universităţi…

– Asta era o altă întrebare: am înţeles că ar fi trebuit să fie organizate întâlniri şi cu universităţile din Arad.

– Reprezentaţii universităţilor arădene au participat la Filarmonică. Chiar au relaţionat cu ambasadorii. Au făcut schimb de cărţi de vizită. Cred că se va concretiza în ceva într-un viitor foarte apropiat.

– Şi atunci cum de a fost atâta linişte în jurul acestei vizite?

– De ce vi s-a părut că a fost linişte?

– Aşa mi s-a părut mie, ca ziarist. Cu excepţia unor articole „de casă”, nu s-a văzut nimic. Mai ales în presa centrală. Or, vizita a 27 de ambasadori e o ştire.

– Aici aveţi cumva dreptate. La eveniment a fost invitată presa locală. Şi noi am rămas un pic surprinşi, fiindcă după ce am terminat vizita la Filarmonică am făcut un comunicat de presă. A fost preluat de o singură publicaţie.

– Tocmai de-aia zic.

– Da, a fost o dezamăgire. Noi am pus şi pe site-ul nostru.

– Sintetizând, 27 de ambasadori au petrecut şapte ore în judeţul Arad.

– Da.

– Ce au vizitat legat de Centenar?

– A fost o vizită de lucru.

– Muzeul l-au vizitat? Casa lui Cicio Pop?

– În viitor vor avea vizite individuale. Pentru a dezvolta relaţii economice, culturale… N-am stat lângă fiecare ambasador ca să ştiu cu cine şi ce a discutat.

– E firesc, dar la un astfel de eveniment se face un rezumat. Care sunt concluziile acestei vizite?

– Nu vreţi să mă-nţelegeţi. Nu a fost o vizită istorică. A fost doar o vizită care precede alte vizite viitoare. Unde a stabilit Ministerul de Externe acolo am fost cu ei.

– Cât au stat cei 27 de ambasadori în Oradea?

– În toate celelalte trei judeţe au stat o zi şi au rămas până a doua zi.

– În afară de Arad?

– În afară de Arad.

Doamna prefect m-a condus până la ieşirea din biroul în care mă mai întâlnisem cu alţi mulţi prefecţi şi m-a rugat să nu scriu urât despre vizita celor 27 de ambasadori. Nu puteam să scriu nimic rău fiindcă nu am fost prezent. Din această cauză am rugat-o să îmi acorde acest interviu.