Disputa sexelor la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”. Un „Big Brother” cu virgine umede și flăcăi în flăcări

    de [email protected] | 30 aprilie 2018, 9:40 PM | Cultură

    0

    O dublă premieră – la București și la Arad. Un fel de Adam și Eva – dublați și manipulați ca niște șoareci de laborator ca să prindă gustul mărului interzis. Un experiment. Un bazin. Pubertate, puțină nuditate… și o libertate, dar controlată. Potrivit regizorului, Vlad Massaci, piesa nu s-a mai montat niciodată în România (triplă premieră, așadar). După ce spectacolul s-a jucat în premieră în capitală, duminică seara a venit rândul publicului arădean să vadă coproducția Teatrului Nottara din București și a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad. A fost un succes răsunător, chiar dacă teatralitatea exagerată și limbajul greoi, supranumit chiar după autor „marivaudage”, par să fie pe cale de extincție. Se pare că nu.

    Când „Disputa”, comedia lui Pierre de Marivaux, s-a pus în scenă pentru prima oară în anul 1744, în Franța, a fost un eșec total. Totuși, alături de Voltaire, Marivaux era cel mai jucat dramaturg din vremea sa. Enciclopediștii îl desconsiderau (cu excepția lui d’Alembert și a lui Helvetius), iar publicul prefera comediile mai lacrimogene ale lui La Chaussée. Aprecierea negativă adusă de numeroșii săi adversari a însoțit creațiile lui Marivaux vreme de un secol și jumătate, termenul de „marivaudage” păstrând mult timp o conotație peiorativă și fiind asociat nu numai cu un limbaj alambicat, dar și cu excesul de analiză psihologică, după cum aflăm de pe Wikipedia.

    Exact această obsesie psihologică, axată pe infidelitate și sexualitate, ghidează și piesa „Disputa”. Povestea implică patru orfani (două fete și doi băieți, Cecilia Lucanu-Donat, Cristina Juncu, Alex Mărgineanu și Răzvan Bănică), care au fost izolați complet încă de la naștere unii de alții și de lumea înconjurătoare, și care au fost crescuți de aceeași dădacă (Anca Bejenaru) și soțul acesteia (Călin Stanciu). Experimentul gândit și pus în aplicare de un cuplu de aristocrați (Zoltan Lovas și Isabela Neamțu) își atinge punctul culminant în momentul în care cele două fete și cei doi băieți ajung la pubertate, fiind lăsați – sub o supraveghere secretă – să scape într-o copie a Grădinei Eden ca să descopere sexul opus și, mai ales, ca să dea un răspuns la „legile fără răspuns ale naturii relației”. Mai exact: care dintre „ființe” este predispusă să înșele.

    Trebuie să recunoaștem, ideea e de o genialitate sinistră, care îl face pe inventatorul show-ului „Big Brother” un copilaș cu puța-n praf. Dar hai să ne concentrăm pe spectacolul regizat de Vlad Massaci, cu o distribuție arădeano-bucureșteană: Zoltan Lovas, Călin Stanciu, Cecilia Lucanu-Donat și Alex Mărgineanu din Arad și Isabela Neamțu, Anca Bejenaru, Cristina Juncu și Răzvan Bănică (La mulți ani! Ieri și-a sărbătorit totodată ziua de naștere) din București.

    Din toate punctele de vedere, jocul actorilor este admirabil, exact așa cum cerea textul și (mai mult ca sigur) regizorul, chiar dacă subsemnatul nu prea digeră acest stil de teatru excesiv de clasic, care amintește de dinpăcatenuprearăposata Commedia dell’arte. Tocmai din acest motiv, am să încerc să nu fiu subiectiv și am să analizez spectacolul la rece, dacă se poate chiar mai rece decât temperatura apei din acel bazin de pe scenă.

    De altfel, acolo, în bazin a început totul, ca o „supă cosmică a creației”, doar că aici, punctul de plecare în călătoria psihologică a personajelor tinere a fost conștiința (și admirația) de sine. Bazinul de apă este un fel de epicentru ludic în „Disputa”, dar care nu are rolul de a spăla păcatele, ci din contră, face ca tinerele virgine să se aplece și să lase astfel la vedere caracteristicile bombastice ale feminității și, nu în ultimul rând, apa din bazin „cheamă” la un soi de mântuire inversă, la umezirea abundentă a hainelor și la incitarea sexuală a celor patru tineri, care nu numai că nu pricep sentimentul atracției fizice, dar nu cunosc nici modul de funcționare a sexului opus.

    Al doilea element esențial este sfera, ceea ce pe scenă se găsește, tot în abundență, sub forma unor mingi imense și transparente, simbolizând joaca și globulele fertilității deopotrivă.

    Deosebit de sugestivi sunt și stâlpii transparenți din stânga și din dreapta scenei de la începutul spectacolului, în care stau seminud și nemișcați o fată și un băiat, Cecilia Lucanu-Donat și Răzvan Bănică dacă nu mă-nșel, simbolistica extrem de simplă dar incitantă fiind aici separarea și experimentul.

    Toate acestea reprezintă ingeniozitatea excentrică a scenografei Iuliana Vîlsan și a asistentei scenograf Gabriella Spiridon, care au combinat eficient aceste elemente de design contemporan cu arta clasică și anume cu două tablouri în stil Baroc, podeaua fiind decorată cu „The Feast of Venus” al lui Peter Paul Rubens, iar peretele din fundal cu „Pastoral Landscape: The Roman Campagna” al lui Claude Lorrain (mulțumiri artistului Laurian Popa pentru identificarea lor!)

    Coregrafia… și în mod concret acel dans haotic cu multe îmbrățișări, sincer (și oricât de obiectiv cu putință vreau) să fiu, este cam juvenilă și fără sens, o euforie de „te iubesc – te vreau – nu te vreau – nu te iubesc – ba pe-a mă-tii” neconvingătoare, care dispare la fel cum apare. Din fericire, repede.

    Dar ca s-o închei pe un ton pozitiv, regizorul Vlad Massaci a spus că „este extraordinar de interesant să vezi cum colaborează și se armonizează niște actori din școli diferite care, geografic vorbind, se află la cea mai mare distanță posibilă. Mă aștept ca proiectul să mai demonstreze un lucru simplu, acela că nu există actori de provincie și că nu înseamnă neapărat că dacă ești actor de București ești și cel mai bun”.

    Și avea dreptate.

    Disputa

    de Pierre de Marivaux
    Traducerea – Doru Mareș

    Cu: Zoltan Lovas, Isabela Neamțu, Anca Bejenaru, Călin Stanciu, Cecilia Lucanu-Donat, Cristina Juncu, Alex Mărgineanu, Răzvan Bănică
    Regia – Vlad Massaci
    Scenografia – Iuliana Vîlsan
    Asistent scenograf – Gabriella Spiridon
    Coregrafia – Florin Fieroiu
    Compoziția muzicală – Vlaicu Golcea

    Foto: Laurian Popa

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    0 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.