În anul Centenar căruia tocmai i-am zis bye-bye s-au acordat, la diferite evenimente oficiale și (mai ales) oficioase, mai multe diplome aiurea și de umplutură cât în ultimul deceniu luat laolaltă și per ansamblu, astfel că nu se poate, dom’le, să terminăm gloriosul an 2018 fără bine-cunoscutele Dimplome! … Și uite că s-a putut, am ajuns în 2019 fără ele, dar nu vă impacientați, dragi cititori fideli, ocazionali, accidentali și uneori chiar occidentali! Dimplomele Special Arad pentru anul 2018 se apropie, întârzie doar cu premeditare!

Ce, Oscarurile, Globurile de Haur sau Premiile Pulitzer pentru anul care este sau a fost nu tot cândva prin februarie-martie sau chiar aprilie se dau de regulă?! Ăia-s întârziații de mare valuare, nu noi!

Faza e că știm cum e: începând cu Black Fraierday până la Crăciun, apoi trecând peste Revelion și prima zi din Anul Nou, nu prea-i mai arde nimănui de texte lungi, îndelung pregătite și premii miștocărești cu mare drag acordate celor care merită cu vârf și îndesat, nici măcar la finalul unui An Centenar, în care am rămas cu amintirea gunoiului lăsat de izbeliște în pubele și pe străzi de către o firmă din orașul vecin, cu stadionul UTA, căruia i-a expirat din nou termenul de finalizare, cu un referendum pentru familia tradițională, cu revocarea Laurei Codruța Kövesi, cu pesta porcină, cu vizita lui Falcă în viitor și, nu în ultimul rând, cu un eșec monumental numit Monumentul Marii Uniri – care n-a mai ajuns în vecii vecilor amin la Arad, dar în urma căruia ne-am ales cu un mini-cvasi-monument confecționat din fier vechi, care ÎNCĂ n-a fost valorificat pe piața neagră de către omuleți cu mustăți și pălării negre.

Este timp, deci, să ne reamintim și să ne mai minunăm de aceste realizări mărețe (și alte cele) de care nu vom uita niciodată ori am și uitat deja cu mare plăcare.

Pregătiți-vă, așadar, la sfârșitul acestei săptămâni, pentru Dimplomele Special Arad – CINCINALUL Marii Uimiri!