Cum ne așternem, așa… scriem!

    de Teofil Grădinaru | 16 decembrie 2020, 12:35 PM | Blogul Special Arad | Recomandările editorilor

    1

    Comunicarea online face parte, incontestabil, din modul de viață al fiecăruia dintre noi. Mă rog, al majorității, deși mai există puțină lume, în arealul nostru Carpato-danubiano-pontic, care să nu folosească cel puțin telefonul mobil, chiar și pe vârf de munte. Ghiță Ciobanul, cel teleportat cu tot cu stână, este cea mai concretă mărturie. Scrisul online a devenit parte din noi, iar această „deschidere” a adus cu sine și lacunele gramaticale ale multora. Și, dacă în mesajele telefonice sau în convorbirile private aceste greșeli sunt trecute cu vederea, în cazul postărilor publice avem o problemă destul de mare. Dar, atenție!, una mai veche decât pandemia și decât școala online.

    Am abordat acest subiect (legat și de fotografia atașată, una „furată” tot de pe FB) pentru că avem impresia că trecerea la cursurile online este cauza acestor derapaje gramaticale. Într-adevăr, școala online, mai ales la nivelul claselor I-IV, unde se pun bazele scrisului corect, poate să adâncească această „cangrenă” a scrisului, dar cauzele trebuie să le căutăm undeva mai adânc, acum câteva zeci de ani. Pe de o parte pentru că valoarea școlii românești a scăzut foarte mult, accentul punându-se pe „vârfuri” nu pe marea masă a elevilor, aici putând adăuga și un dezinteres al cadrelor didactice, majoritatea prost plătite. A mai contribuit și apariția scrisului digitalizat – prin mesaje telefonice și messenger – ce a dus la o superficialitate a scrisului, pe principiului „las k prikepe ce vreau să spun”.

    Fenomenul a apărut acum vreo 20-25 de ani, odată cu înmulțirea telefoanelor mobile și cu posibilitatea dialogului electronic. În vremea aceea, mă străduiam să scriu corect inclusiv pe sus-amintitul messenger, să folosesc diacriticele, pentru că riscam ca în ziar să-mi scape un t în loc de ț sau un i în loc de î.

    Poate că această consecvență mă face să nu prea greșesc atunci când scriu, chiar dacă deseori o fac din prima, fără să mai citesc o dată textul înainte de a-l expune. Și, de asemenea, cred că mulți din generația mea fac greșeala de a fi superficiali, bazându-se prea mult pe mijloacele electronice decât pe posibilitățile proprii și, implicit, sunt supuși greșelii, chiar dacă dețin noțiunile de gramatică.

    Nu cred în ideea că avem generații întregi de analfabeți funcționali (de altfel, detest acest termen), nu cred nici în ideea că școala online produce daune iremediabile în rândul copiilor, dar sunt convins că dacă vom continua să înlocuim școala și mintea cu telefonul și autocorrectul atunci vom ajunge să fim tot mai agramați, să uităm ce-am acumulat la școală și – mai rău – să ne complăcem în acest agramatism cronicizat. Cum ne așternem, așa vom scrie!
    Închei cu zâmbetul pe buze, amintindu-mi de cum se făcea școală la țară, pe vremuri. Învățătoarea, în fața clasei: Copii, mâine am să vă explic cum și-a dat seama Columb că pământul e rotund. Ca să înțelegeți mai bine, mâine aduceți fiecare cu voi câte un ou. Care n-aveți ouă, nu-i nimic, aduceți brânză, slănină, ce găsiți pe-acasă…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    Scrie un comentariu

    4 + 9 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.