Common Heritage – moștenirea comună a unui patrimoniu neprețuit de clădiri-bijuterii, care pe lângă frumusețea arhitecturală au însemnat și adevărate punți între oamenii din diferite colțuri geografice ale continentului. Secession a fost curentul care s-a răspândit cel mai rapid în Europa, izvorând într-o perioadă de maximă dezvoltare, grație revoluției industriale de la finalul secolului XIX-lea și începutul secolului XX. O epocă a frumosului, parcă idilică, denumită nu degeaba „La Belle Epoque”, de care omenirea își amintește cu nostalgie.

Nu degeaba se depun eforturi considerabile pentru conservarea tuturor creațiilor care au supraviețuit testul timpului din acele vremuri. Un astfel de efort îl reprezintă și proiectul Asociației „Prin Banat” care, printr-o muncă asiduă și mii de kilometri străbătuți, a adunat – acum într-un prim catalog – toate motivele comune regăsite în clădirile emblematice ale orașelor din euroregiunea DKMT.

Abrevierea DKMT vine de la inițialele celor trei regiuni care fac parte din această euroregiune transfrontalieră: Dél-Alföld (Ungaria) – în română: „Câmpia de Sud”, K – Körös–Criș–Mureș–Tisa (Ungaria) – o regiune formată din bazinele acestor râuri, M – Mureș (România) și T – Timiș (România și Serbia).

O amplă inventariere a clădirilor din aceste zone, care aparțin stilului secession, de sub marea umbrelă „Art Nouveau”, însumează un total de 6000 de fotografii și face parte din proiectul demarat de Asociația „Prin Banat” din Timișoara, care coordonează și proiectul „Timișoara Heritage”, menit să valorifice patrimoniul arhitectural din cartierele orașului de pe Bega.

Paradisul floral și vegetal, reunit într-un prim catalog Common Heritage, în care este inclus și Aradul

O primă selecție de imagini a fost făcută pe criteriul elementelor fitomorfe de pe fațade (flori, copaci etc.), reunite într-un catalog explicativ, lansat în data de 15 aprilie, la Arad, în Palatul Administrativ. Următorul catalog este în pregătire, fiind dedicat elementelor zoomorfe, și va ilustra pe copertă un păun de pe fațada unei clădiri arădene.

„Este un proiect la care lucrăm de câțiva ani, care a pornit în Timișoara, după care am abordat întreaga regiune DKMT, în care orașele noastre se află, iar tot timpul Aradul a fost orașul de lângă unde nu reușeam să ajungem, deși este foarte prezent în paginile publicației. Avem clădiri din Arad, avem detalii arhitecturale, iar astăzi am reușit să lansăm aici catalogul, iar dacă tot am ajuns, am adus și expoziția Common Heritage – a tale of four cities, care prezintă similitudinile din decorul arhitectural dintre Timișoara, Szeged (HU), Subotica (SB) și Odesa (UA)”, a explicat Mihai Claudiu Moldovan, autorul catalogului, considerat unul dintre cei mai mari specialiști ai domeniului din vestul României.

El face parte și din echipa „Ambulanța pentru Monumente”, asociație premiată la nivel național pentru demersurile de conservare a patrimoniului arhitectural din România.

„Stilul Art Nouveau poartă foarte multe denumiri, în Belgia și Franța înseamnă «artă nouă», în Spania se numește Modernism, în Germania Jugendstil, după revista Jugend – adică «tânăr», iar în Austria și Ungaria Secession / Szecesszió, care provine din limba latină: «retragerea plebeilor», atunci când s-a retras plebea din Roma cu scopul de a influența patricienii, o încercare politică. În schimb, ce își propunea stilul arhitectural și artistic este retragerea din direcția academică, sau eclectică, ce domina acea perioadă, din anul 1880, în arta și arhitectura europeană… Chiar dacă Secession-ul nu dispune de un limbaj morfologic uniform, așa cum se observă în catalog, sunt foarte multe motive și idei care sunt identice – cum ar fi o veveriță, o floare etc. –  însă execuția lor, modul lor de realizare este destul de diferit”, a spus Imelga Földi, istoric de artă.

„Avem o moștenire deosebită la Arad și vă mulțumesc că puneți în valoare orașul nostru. Mă bucur că poate și prin acest demers al dumneavoastră – cu atât mai lăudabil că nu este subiectiv, din interior – aducem în atenția arădenilor moștenirea pe care o au și, poate, care nu întotdeauna au avut pornirea să aibă grijă. Pentru cei care nu știu, cam tot ce este construit, nu doar Secession, în orașul Arad, este de după 1850, mai exact după Revoluția 1948-49 (…), cu atât mai mult de la momentul 1867, de când s-a constituit noul stat austro-ungar, și s-a cumulat cu o dezvoltare economică din acea perioadă, care a durat până la 1900. S-au construit multe: Primăria (1875), Palatul Cultural (la început de 1900) și multe alte palate, care își păstrează farmecul până în ziua de astăzi. Suntem încântați că se promovează aceste lucruri, să le scoatem la suprafață pentru a le aduce în atenția tuturor”, a spus Călin Bibarț, primarul municipiului Arad, la începutul lansării catalogului.

Secession în Odesa: Ecourile unor vremuri mai bune, printre bombe

Deși situată la o distanță mai mare față de celelalte trei orașe, și Odesa a fost influențată în urmă cu mai bine de o sută de ani de curentul secession, abundând în clădiri ale stilului. Pentru cercetarea din acest oraș, care în mod tragic este acum zonă de conflict în războiul pornit de Rusia asupra Ucrainei, s-a apelat la Alyona Kaletynska, o expertă din domeniu, care a găsit refugiu în capitala României.

„Ne-a ajutat cu recompunerea poveștilor din punct de vedere istoric. Cu ocazia vernisării de la Timișoara, în timpul prezentării dumneaei, ea sublinia: «clădirea a fost bombardată ieri», sau «asta se mai păstrează în parte». Bineînțeles, criza patrimoniului nu ar trebui să fie, dar este o realitate în Europa de Est mai ales.

Criza conservării patrimoniului exista în Odesa și înainte de izbucnirea conflictului, însă unele clădiri erau în stare de conservare, sau degradare lentă. Acum sunt pierdute în timp ce noi ne desfășurăm proiectul. Dar ce aș transmite mai departe, e că noi vorbim despre pietre, dar ce e important este viața oamenilor! Și în cazul arhitecturii, fiecare frunzuliță și veveriță până la urmă însemnau o decizie umană și un dialog intelectual.

Asta trebuie să vedem și despre Secession, care se regăsește în multe alte orașe din bazinul Mării Negre și care este primul curent care a ajuns într-o săptămână în toată lumea, cum este gluma, mulțumită sistemului de căi ferate care s-a dezvoltat la începutul lui 1900, când a explodat producția de obiecte Secession. Mi-ar plăcea să zic că a fost și primul curent paneuropean și cu spirit european, pentru că este conștiința aceasta a manifestării culturale la nivel continental. Asta mi-a plăcut să prezentăm în aducerea Odesei în discuție”, a spus arhitecta Anca Majaru.

Istoria și morfologia arhitecturală a curentului a fost explicată în detaliu de Mihai Claudiu Moldovan, iar Imelga Földi a explicat particularitățile creațiilor arhitecturale ale lui Milan Tabacovici și Jósef Steiner, arhitecți care au contribuit la peisajului Secession din Arad, municipiu care, la începutul secolului XX, se afla în strânsă competiție din punct de vedere al dezvoltării economice și arhitecturale cu orașe precum Szeged și Subotica.

Renovări superficiale versus restaurări ca la carte

„Dacă vă plimbați prin Arad, ridicați privirea și admirați detaliile, cât mai avem ce admira. Și să sperăm că vom mai avea ce admira și că se vor restaura așa cum trebuie restaurate aceste edificii”, a spus Imelga Földi, care în prezentarea sa a atras atenția asupra mai multor situații în care părți considerabile din ornamentele originale au fost înlăturate, la momentul renovării fațadelor.

(Palatul Porcia din Arad / arh. Jósef Steiner, care și-a pierdut multe elemente secession în urma renovării, inclusiv turnul original)

Este un fenomen asupra căruia trebuie atras atenția. Deși tot mai multe clădiri din Arad sunt „revopsite”, ele nu sunt supuse unei restaurări profesioniste, astfel că, treptat, există riscul ca toate elementele decorative specifice stilului să se piardă. Aici intervine și rolul practic al acestui proiect al Asociației „Prin Banat”, care prin aceste cataloage nu doar că indexează ci, în același timp, și conservă fiecare detaliu. Astfel, în situația în care nu mai au la dispoziție schițele originale ale unei clădiri istorice, restauratorii se pot îndrepta către catalog, analizând modelele specifice, în vederea realizării unor mulaje-replică.

Expertiza profesională din România începe să fie de nivel european

Totuși, tonul este unul optimist în ceea ce privește restaurarea clădirilor din România, la o analiză a ultimului deceniu.

„Sunt fericită că vin tineri interesați. Dacă această cunoaștere ar rămâne un focus constant, ar putea să fie o sursă de informație. În ceea ce privește acțiunile factorilor care sunt implicați să conserve – bine, rău – aceste elemente arhitecturale…. cred că s-a schimbat puțin perspectiva: în primul rând, au început să existe bani pentru acest lucru. Când mi-am început cariera, în urmă cu 15 ani, nu erau bani, nu erau specialiști, nu era perspectivă și era o abordare proastă în societate pe acest subiect. Acum sunt bani, există instituții care împreună cu cetățenii sunt dispuse să pună umărul la acest efort. Pe de altă parte, și proprietarii înțeleg ce au ca valoare, sau ca risc public, sunt determinați cumva să-și țină ornamentele pe fațade. Și ultima perspectivă, v-o spun ca membru recent a comisiei de monumente istorice, dar ce am apucat să văd, inclusiv din orașul Arad și din județ, sunt persoane cu calitate profesională și simt că și corpul profesional de proiectanți și tot ce înseamnă expertiza profesională începe să fie de nivel european. Este un început”, a spus arhitecta Anca Majaru.

„The Tale of Four Cities”

După discuțiile pe tema catalogului Common Heritage, evenimentul s-a mutat în foaierul Palatului Cultural, acolo unde s-a vernisat expoziția de artă (pictură și grafică) „The Tale of Four Cities”, poveste a motivelor comune arhitecturale din Timișoara, Szeged, Subotica și Odesa, pe care o puteți descoperi în următorul video:

Citește și:

Sprijin zero pentru salvarea clădirilor istorice, dar măcar avem liste de priorități actualizate