„Cea mai frumoasă poveste nespusă” – un căpitan își plânge Regele

    de Mihai Todoca | 10 mai 2016, 2:43 PM | Film

    0

    „Eu plecasem voluntar cu vecinu d-aicia, cu Ion Bălăceanu, care ăsta a rămas pe front în Cotul Donului. Cum spusei, acolo când am venit în retragere, pe noi ne-a prins în bombardament. Și-acolo dacă ne-a prins bombardamentul ăla, noi am făcut un fel de instalație ca să luăm o poziție, să ne apărăm și ne-am împrăștiat tunurile. Patru tunuri  în patru părți. Vecinul meu, Ion Bălăceanu s-a apucat să sape amplasamentele de tunuri, să fie camuflat. Între timp, cum i-a observat de sus din avion, a lansat bomba în mijlocul lor acolo unde erau amplasamentele. I-au aruncat în aer pe toți… cu tun cu tot. În ’45  când am venit dă pă front, ai mei erau la seceră-n câmp și când am venit acasă… parcă ziceai că zboară, așa veneau de la câmp cînd au aflat că am venit eu acasă”, acestea sunt cuvintele bunicului unui artist de la SDST, piesa se intitulează Scrisoare de pe front. Acest om a reușit să se întoarcă acasă datorită unui alt om care, prin implicarea lui în al Doilea Război Mondial, a scurtat războiul pe teritoriul României cu 200 de zile, după cum spun și mulți istorici. Acest om este Regele Mihai.

    Data de 10 mai marchează 3 evenimente majore în istoria României: începutul domniei lui Carol I (rege cu cea mai îndelungată domnie), independența de stat (independența României față de Imperiul Otoman obținută de Carol I) și încoronarea primului rege (același Carol I).

    Cu această ocazie, John Florescu ne va prezenta azi, la ora 23:15, pe ProTv, „Războiul Regelui” – un documentar despre Regele Mihai I al României. Un rege hulit, un rege expulzat dar unul pentru care s-a și plâns. Un Rege căruia nu i-a mai fost permisă întorcerea în țară iar cetățenia i-a fost înapoiată abia după 50 de ani!

    „Au mobilizat un rând de ofițeri, cu spatele întors  la noi. Unul singur, un căpitan, de la finalul rândului, s-a întors puțin ca să se uite la mine. Plângea…”

    Durerea unui rege, împletită cu lacrima unui căpitan au dat României ultimele clipe de libertate: „la mort dans l’âme”, tradus în film ca fiind „moarte în sufletul meu”. 

    Libertate care și în ziua de azi ne chinuim să o recucerim.

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    9 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.