Ce-i mai nasol decât să fii caz social? Să fii caz social la Pleșcuța…
…sau la Brazii… sau pe-acolo.
Dacă la oraș mai ai varianta să umbli prin birouri și astfel să-ți petreci timpul amăgindu-te că „mâine-poimâine se rezolvă”… îți mai dă unu un corn de milă… un cinci lei… te lasă gratis cu tramvaiul… pe casa scărilor te mai întâlnești cu un vecin proaspăt numit director sau cu un interlop venit din Spania, cu un contemporan mai răsfățat de soartă… ce mama supărării faci când ești caz social la Pleșcuța?!
N-ai mai luat banii pentru copilul cu handicap psihic de luni de zile… suma aia mediocră… 500-600 de lei n-ai mai luat-o… și la tine-n sat majoritatea o duc ca și tine… doar că unii nu au copii cu handicap… în rest, aceeași viață… același calvar… aceleași venituri. La Primărie, primarul și „aia de la ajutor social” îți spun, invariabil, că „nu s-au alocat… n-au venit de la București”… iar mai sus, la Prefectură, primarul se justifică, pe aproape bună dreptate, că „nu avem nicio sursă extrabugetară… nicio investiție… nimic”. Tu, caz social de Pleșcuța te duci la Arad (pe banii tăi, ăia pe care nu-i ai, să ne-nțelegem…), să te plângi. Faci antecameră de te ia bengu acolo, cu problema ta cu tot… iar când apuci, în sfârșit, să-i explici la domnul ce te doare, primești un răspuns care te încuie definitiv: „inclusiv Finanțele publice au făcut adrese la Minister, dar n-au primit niciun răspuns anul ăsta!”
Explică-i, na, copilului tău cu handicap chestia respectivă… zi-i că nici măcar Finanțele publice și nici Ministerul n-au bani să-i dea lui de pită și de o haină și de nimic… Explică-i și după aia du-te de-i votează tot pe ăia care… știi ce?… hai să ți-o spunpe scurt și pe șleau și semnul exclamării: ți-au distrus viața!
Comentariile portalului
Mulțumim pentru sugestie. Dar mai sles, pentru informație.
S-a corectat, mulțumim pentru observație!
eu zic sa intrebati despre raportul acela. incepeti din propria redactie, iar dacă ma înșel (ceea ce nu cred), continuați în exterior. el cert există, îl are destulă (...)