Că suntem noi urâcioși – am mai auzit-o, că suntem al naibii de suspicioși – am auzit-o și pe asta. Dar suntem jurnaliști…

Urmare apariției articolului „În secolul XXI, în Arad, Grădinița de la „German” este închisă din cauza lipsei de căldură, iar elevii învață în „Ghiba” îmbrăcați cu șubele părinților” am primit o reclamație de la un părinte care semnala aceeași problemă la Şcoala Generală Mihai Eminescu, unde copiii din clasa pregătitoare A au trecut la începutul acestei luni prin aceleași condiții de frig, fiind nevoiți ulterior să se mute în laboratorul de informatică. Din nou… problema căldurii într-o școală nu este rezolvată și se pare că nu sunt doar câteva cazuri.

Zis și făcut. Am sunat la secretariat, ne-am prezentat, iar la capătul firului o secretară, la prima convorbire, a dorit să ne arate cât poate fi de acră într-o lună în care bucuria și zâmbetul trebuie să fie pe buzele tuturor: „Nu știu… sunați după ora 14:00”, după care ne-a închis telefonul în nas lăsându-ne cu salutul nostru de „la  revedere” undeva pe semnalul către satelitul de telecomunicații. Bineînțeles că am sunat înapoi convinși fiind că cererea noastră de a vorbi cu doamna directoare va rămâne pierdută, astfel că am lăsat un număr de telefon la care putem fi contactați. De data aceasta am avut mai mult succes la a întreține o convorbire normală și civilizată și am așteptat cuminți.

După trei sferturi de oră, am sunat din nou la secretariat. Secretara ne-a spus că că doamna directoare este în ședință (doamne dar câte ședințe pot avea directorii!) și că dacă dorim putem intra în audiență. Nu am dorit să intrăm în audiență pentru o simplă convorbire telefonică care ar fi durat maxim două minute. Chiar dacă la Liceul German nu am dat de domnul director, secretara de-acolo a fost o persoană cât se poate de normală și ne-a ajutat cu informațiile dorite. La fel și la Colegiul Național Elena Ghiba Birta, deși cu o mică întârziere, nu am întâmpinat probleme. La Școala Generală Mihai Eminescu lucrurile stau altfel, secretara spunându-ne că a anunțat-o pe doamna directoare cu privire la apelul nostru, iar de aici conversația a degenerat în întrebări inutile și răspunsuri puerile: Dar de ce vreți să vorbiți cu ea? Dar de ce doriți aia, dar de ce doriți aialaltă? De fapt eu nu mă bag, veniți în audiență…”

P.S. La ora redactării acestei știri așteptăm în continuare ca secretara Școlii Mihai Eminescu să revină la calitatea sa, de funcționar subordonat, și să îi transmită directoarei că niște „trepăduși” de la presă au nevoie de o informație pentru a nu spune că școala e „scăldată” în frig, lucru care-i interesează foarte tare pe unii dintre cititorii Special Arad.

Așadar, doamna secretară, vă rugăm, din aburii cafelei pe care o beți probabil și acum dimineața, să formulați o interpelare cu privire la întrebarea noastră, să intrați în audiență la doamna directoare și să îi mai spuneți că niște părinți sunt îngrijorați și ne-au sunat pe noi. Nu de alta, dar dacă sunau la școală, erau nevoiți să se înscrie în audiență și s-ar fi format o coadă că doamna director n-ar mai fi apucat Crăciunul.

Ne dăm cuvântul că n-am avut curaj să o întrebăm pe secretară cum o cheamă… Așa că am rămas cu cel universal și probabil cel mai adecvat: o banală secretară…