Căsătoriile de lângă veceu și de vizavi de „Decese”

    Am fost zilele astea la o căsătorie. Și am avut o epifanie. Măsura disprețului unei administrații locale față de cetățeni nu este dată doar de cuantumul tot mai mare al impozitelor sau de stabilirea unor zone periferice ale orașului ca fiind zone urbane de tip A, încât un cetățean care locuiește în ultimul bloc din Micălaca sau Alfa este nevoit să plătească taxe identice cu unul care locuiește lângă Primărie, fără nicio deosebire. Nu. Municipalitatea urinează cu jet pe cetățeni mai ales când le distruge acestora amintirile. AMINTIRILE. Când le calcă oamenilor în picioare demnitatea. Când batjocorește cea mai importantă zi din viața oricărei viitoare familii de pe pământul acesta și anume ZIUA CĂSĂTORIEI.  Când decide, fără nicio noimă, logică și semn de respect, să desființeze o sală de căsătorii optimă, ca aceea care a funcționat veșnic în Palatul Cenad, din buricul Aradului, mutând-o într-un birou anost, tern și hâd (ferestrele acestuia încep acolo unde se termină capul celui mai înalt individ din încăpere), de la parterul unui bloc obscur de locuințe de pe Bulevardul Dragalina. Mirii de astăzi sunt nevoiți să spună „DA” în fața ofițerului stării civile într-o încăpere lugubră de trei optzeci pe doi șaizeci, unde mirii și martorii cu greu au loc unii lângă alții, spațiul fiind nu doar impropriu pentru un astfel de eveniment, ci inestetic prin el însuși. Oferta municipalității pentru viitoarele familii din Arad este o magherniță în care nici măcar nouă persoane, câte pot participa la un eveniment în vremea covidului, n-au aer. O găoace în care mireasa trebuie să-și înghesuie crinolinele printr-o ușă de optzeci de centimetri lățime, la care poate ajunge doar după ce face slalom printre niște stâlpi din beton amplasați în mijlocul unui coridor diform și întunecat inclusiv la orele amiezii. Nicio solemnitate nu marchează momentul căsătoriei civile, cum o făcea, odinioară, în Palatul Cenad, Marșul Nupțial al lui Wagner. Nimic nu mai este maiestuos și special la căsătoriile civile oferite astăzi de administratorii bietului Arad. Mare noroc au mirii că nu intră, în vâltoarea momentului, în veceul Serviciului Stării Civile, aflat la nici doi metri de ușa de acces la „Căsătorii” și având o intrare identică cu aceea a „biroului” în care se desfășoară evenimentul. Cu puțin noroc, în momentul rostirii „DA”- ului comun al mirilor, un angajat oarecare ar putea trage apa alături, spre a sublinia exact sentimentul cu care edilii locali au girat un asemenea gunoi de încăpere, ca loc de desfășurare a căsătoriilor. Iar pentru ca spectacolul grotesc să nu se termine aici, pe ușa de vizavi de biroul de căsătorii (fiindcă sală nu e, prin sală înțelegându-se și anumite nuanțe referitoare la un spațiu generos, de pildă) scrie, cu litere de-o șchioapă, „DECESE”. Poate, pentru a le reaminti proaspeților soți de alegoria moarte-nuntă din balada pastorală „Miorița”, singura deosebire fiind însă că în baladă a fost inspirată de obiceiul popular conform căruia tinerii care mor „nelumiți” (necăsătoriți) să fie îngropați în costum de mire (mireasă).

    La Arad însă, tinerii sunt luați, poartă costum de mire și mireasă, dar dau, cumva, cu nasul de „Decese”. Trist aranjament, cretină decizie! Cu atâtea săli decente pe care le are Aradul (dar pentru care ar trebui să plătești bani buni să le folosești, fiindcă nimănui nu-i pasă de ziua căsătoriei tale și de faptul că, în calitate de contribuabil, ai merita măcar în această zi puțină atenție în plus), s-a ajuns la cea mai netrebnică soluție, aceea de a se oficia căsătorii într-o văgăună impersonală, respingătoare, ucigătoare de amintiri. Incredibil ce minte deșănțată a avut cel care a hotărât ca în fosta sală de căsătorii din Palatul Cenad, demnă și cu vedere la promenada de pe splaiul Mureșului, să funcționeze un birou celular de relații cu publicul. Un birou care ar putea foarte bine să funcționeze oriunde, fără vreo cerință specială decât aceea de a avea intrare facilă din stradă.

    Este redundantă deja perpetua comparație cu municipiile vecine. Din păcate însă, Aradul pălește definitiv în fața lor inclusiv din punctul de vedere al oferirii unui loc demn de momentul care pune piatra de temelie a unei viitoarei familii. La Oradea, sala este încăpătoare, cu scaune pentru invitați, cu tot ce presupune RESPECT față de cetățenii orașului. La Timișoara, la fel. Inclusiv în comunele și orașele din județul nostru edilii au gândit săli speciale pentru acest eveniment. În municipiul Arad însă, inclusiv din acest punct de vedere, oamenii sunt ignorați, sfidați și umiliți. Arătându-le cât de puțin contează pentru ei cea mai importantă zi din viața unei viitoare familii, administratorii orașului ne arată, de fapt, ce cantitate neglijabilă însemnăm pentru ei fiecare în parte și toți laolaltă, în fiecare zi, cu excepția zilei în care se gudură grețos pe la picioarele noastre, să le oferim voturile.

    P.S. Din cauză de blog personal în adormire și imposibilitate de resuscitare, am ales, pentru eseistică în caz de nevoie, „Blogul Special Arad”. Care altul, dacă e să ne exprimăm special, nu?

     

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Cei mai vinovați de această situație sunt cetățeni Aradului care au perpetuat prostia atâți ani in aceasta urbe pentru niste borduri in fata casei și niscai mici și sarmale date de marele și impunătorul lor scump și drag falcă nici nu merita un f mare . Plus că de o perioada nici nu mai contează votul nostru că au ei grije să iasă bine așa că uni mai avem o circumstanță atenuantă.

      +12 voturi
      +1
      -1
    2. Da, Vioh, ai dreptate. Mendelsohn Bartholdy este autorul Marșului Nupțial. În varianta inițială a textului mai scrisesem vreo trei fraze despre melodii solemne și evenimente grandioase, apoi le-am șters. În economia textului nu mai conta nicio precizare în plus. :) După Marșul Nupțial trebuia să urmeze punct.

      +6 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    7 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.