Masca, semaforul și bicicliștii. Cu respect

    de Teofil Grădinaru | 26 august 2020, 9:17 AM | Blogul Special Arad

    7

    De când lumea, avem tendința, chiar plăcerea, de a încălca regulile. Uneori grosolan, dar cel mai des micile reguli, banale încălcări ale legii, care nu au consecințe, dar tot încălcări sunt. Chestii de genul: „las’ că eu îs mai șmecher”. În fapt, totul ține de respect față de legi, dar mai ales față de ceilalți.

    Exemple? Sunt cu duiumul. Aș începe cu purtatul măștii în aceste vremuri de restriște. Unii dintre noi, mai cu respect față de reguli, o purtăm, deși e clar că ne incomodează. Eu, personal, am sinuzită, bașca un pui de rinită și, uneori, după o oră sau două de purtat mască, fac ca un pui de focă ieșit să respire la copcă. Dar… mă supun regulilor, din respect pentru ele, din respect pentru concitadinii mei. Șmecherii o poartă ca să nu ia amendă, dar protestează că li se încalcă drepturile, dau vina pe politic, pe ocultă, pe Billy Porți (am tradus cu goagălu’), dar nu țin seama de respectul față de aproapele nostru, mai ales când aproapele e chiar aproape, pe la supermarketuri sau în piețe.

    La semafor, altă șmecherie. Eu, pieton consacrat fiind, în majoritatea timpului am de-a face direct și nemijlocit cu regulile de circulație doar în ceea ce privește traversarea străzii. Foarte rar, în calitate de biciclist, mă intersectez cu traficul rutier. Ca o formă de autocontrol, de răbdare, dar și de respect față de reguli, dacă semaforul indică roșu nu traversez, indiferent că vine sau nu vreo mașină, vreun biciclist tractor, trotinetă sau gondolă. Și nu de teama de a nu fi văzut de vreun polițist, ci din respect pentru mine, pentru reguli, pentru participanții la viața urbei. Pe lângă mine trec grăbiți și, oarecum, satisfăcuți mulți. Unii, oameni în toată firea, împinși de viață spre senectute, care ar trebui să fie exemple pentru copii mai ales. Dar care trec cu nonșalanță, ba mai se și uită mirați la mine, cu o mimică pe care numai la Dorel Vișan am mai văzut-o, în „Cel mai iubit dintre pământeni”, când explica deținuților cum e cu partea fer-oasă și cu cea lemn-oasă.

    Bicicliștii reprezintă o altă categorie prezentă activ în trafic. Eu, tot pieton! Pe trotuar, loc rezervat celor ca mine, care iau la pas distanțele. Și mă trezesc cu câte un bizon pe două roți, care mă atenționează cu diferite zgomote șuierătoare, onomatopee sau apelative. Că vine! Și că tre’ să-i fac loc. Că doar acum la modă „e” bicicliștii, trebuie salvată planeta, nu mai trebuie să poluăm. Sunt de acord, dar hai să nu poluăm pe piste, pe carosabil sau pe jos, nu pe trotuar, pufăind de indignare că noi, muritorii per pedes, nu facem pârtie. Practic, tot legat de respectul reciproc, dar și de respectul față de reguli, fără de care nu ne putem numi civilizați, ci mici anarhiști. Regulile sunt mai importante sau mai puțin importante, nerespectarea lor așijderea, dar respectul reciproc e constant. Sau ar trebui să fie!

    Închei cu o glumă, puțintel mai veche: un individ, nițel mai nervos, îl întreabă pe medicul psihiatru: „Domn’ doctor, ce-aveți pentru paranoia?” „Tot respectul, domnul, tot respectul”. No, păi doar așa se poate cu respectu’?

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Foarte bună pledoaria … pe Marte!
      De ce pe Marte?
      Păi legile sunt făcute pe Marte și cum marțienii vin pe pământ și la noi în țară odată la 70 de ani, avem, vrem nu vrem, un set de legi depășite și între două veniri ale marțienilor, nu păutem, deși vrem, să modeificăm nimic.
      Pentru aceste motive obiective ce țin de imposibilitatea adaptării legislației la realitățile cotidiene, în funcție valorile sociale, de situațiile în schimbare, de anumite aspecte care nu au fost cunoscute sau anticipate la momentul legiferării (acum 70 de ani) noi nu reușim să avem un cadru legal cu respect pentru cetățeni ci, de regulă, unul complet cretin, abuziv, anormal, imbecil, torționar, imposibil de explicat etc.
      Așa am aflat la școală, că actele normative care sunt percepute ca inutile, incorecte, ineficiente, care sunt aplicate sporadic și care sunt obligatorii doar pentru unii mai fraieri devin neaplicabile. Respectul cetățeanului pentru un simulacru de ordine scade drastic. Simpla neînțelegere a unui normativ sau doar percepția că prin reglementare se urmărește un interes ascuns pentru o minoritate coruptă aflată la butoane, conduce la neconformare.
      În cheia asta, aș vrea să știu, în ce măsură crede autorul (un exemplu de conformare și încedere în legiuitor – acea turmă de penali care compune parlamentul) mai crede că există argumente logice, raționale, că s-au depus eforturi de informare și conștientizare, că s-a asigurat posibilitatea implicării în procesle decizionale – transparența decizinală este dată de monopolul și secretomania caracteristice grupului de manipulare strategică compus din niște indivizi fără nicio autoritate democratică și care cam fac politică galben-portocalie?
      Așa cum există oameni conformiști tot așa există și nonconformiști. Oare vrea autorul să ne spună că nonconformiștii nu au dreptul să gândească cu peropriul cap și că și aceștia trebuie să gândească tot cu capul politrucilor – însă doar atunci când au culoare galben-portocalie?

      --2 voturi
      +1
      -1
    2. Dincolo de obsesia cromatică privind politica, trebuie să avem respect pentru lege. Nonconformismul poate fi acceptat, chiar încurajat, doar dacă se încadrează în legalitate. Sunt de acord că avem legi proaste, multe chiar, dar nu încălcarea acestora este soluția. Legile bune trebuie menținute și respectate. Legile proaste trebuie schimbate, dar până la schimbarea lor tot trebuie respectate.
      Pentru amuzament, vă atașez un link: https://legestart.ro/cele-mai-ciudate-legi-vigoare-din-statele-unite-ale-americii/
      Sunt convins că până și aceste legi sunt respectate.
      P.S. Și, ca să vă scot din obsesia galben-portocalie, am observat o fractură de logică în expunerea dvs.: limitați vina pentru unele legi neaplicabile doar la culorile galben și/sau orange. Dar, ne trimiteți în istorie, cu 70 de ani în urmă. Vă asigur că în această perioadă destul de mare predominantă a fost culoarea roșie. Și nu mă refer, neapărat, la cea post-decembristă, ci la cea bolșevică.

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Referirea la galben=portocaliu nu avea alt rost decât pe acela de a sublinia criticile aduse de partidul galben-portocaliu în perioada de reglementare a PSD, conform cărora legile nu mai trebuiau respectate și așa ajungem în perioada băsesciană de maximă coloratură portocalie în care legile sunt bune sau proaste în funcție de cine le dă și de cui convin și în conformitate cu imbecilitatea dusă la rang de strategie politică: cine nu e cu noi este împotriva noastră și punem dosarele în presă (are și rimă – hă, hă, hă, ce-mi plac glumele mele!).
        Păi să vină pedeleul să susțină respectarea legii în condițiile în care se știe că la Arad este un partid de fațadă organizat după toate tipicurile organizațiilor mafiote:
        – toți angajații sunt pilele cuiva – trafic de influență;
        – listele de partid s-au făcut de Falcă fără nicio consultare – conducere abuzivă, nedemocratică, arogantă și fără nicio legătură cu normalitatea. Singurul criteriu l-a reprezentat interesul personal în defavoarea intereselor partidului sau a membrilor;
        – atribuirea către clientela de partid a banilor publici;
        – lipsa totală a transparenței decizionale – contrar L.52/2003 (care nu mai trebuie respectată);
        – aruncarea pe apa sâmbetei a banilor publici: pistele de biciclete, podul păcii către parcul din fața cotețelor de bazine la care proștii îi mai spun încă ștrand, Stadionul UTA;
        – neputința pe bani mulți, tot publici (că nu a venit niciun pedelist sau alt politruc din alt partid să ducă bani de acasă – doar să ia un comision): pasajele peste calea ferată;
        – prosteala cruntă prin care se detunează banii pe L.350/2005 și L.350/2006 exclusiv pe criterii de oportunism electoral;
        – inventarea de taxe locale fără niciun serviciu oferit cetățeanului: taxa de orar, taxa de alimentație, taxele de urgență etc.
        Ar fi minunat ca după ce furi ca-n codru și când nu furi, doar îți bați joc, să te abții și să nu vii cu teme de respectare a legii.
        În realitate subiectul respectului pentru lege face parte din altceva, respectiv din rostogolirea clișeelor privind minunata, sublima dar total proasta și cretina guvernare impostoro-furăcioasă liberală. Este o referire la purtarea măștii, grija guvernerului meu pentru populimea afectată de parșiva pandemie și în opoziție cu rușii, rusofilii, KGB-iștii, negaționiștii, PSD-iștii antikoveșistii, antiColdea și antiprotocoale între SRI și parchete …

        0 voturi
        +1
        -1
        • Văd că aceste puncte care ascund identitatea mai ascund şi maaari frustrări. Scopul articolului nu a fost o radiografie politică, ci o conştientizare asupra unor mici reguli, pe care din aroganţă nu le respectăm. Asta pentru ca, mai apoi, să căutăm argumente. De obicei, firul logic merge invers: emitem o judecată de valoare DUPĂ ce avem argumente. Aveţi, în plus, un pui de sindrom compulsiv obsesiv, faţă de politic, în primul rând, faţă de un anumit partid, ca subsidiar şi, mai ales, faţă de teama de a nu vă fura cineva viaţa privată. Staţi liniştit şi căutaţi repere civice şi morale dincolo de politic.

          +1 voturi
          +1
          -1
    3. paranoia este definita ca forma de comportament in care crezi ca ai dreptate intotdeauna, deci…….de ce pietonul ar avea intotdeauna dreptate??? . daca un militian a zis ca trebuie amestecata circulatia cu 10 km/ ora cu cei cu 70 km /ora e destept si trebuie respectat, oare nu e mai destept sa circule cei cu 5km/ora impreuna cu cei cu 10km/ora, ca in Japonia. binenteles cu respect reciproc. oare legea spune ca pietonul nu poate alerga pe totuar sau se poate culca, dormi sau poate sa se adune sa ocupe tot trotuarul sau sa-si citeasca mailurile pe trotuar sau la trecerea de pietoni, sau sa ia masa pe trotuar sau pe carosabil? regulile acestea nu trebuie respectate.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Cred că deviem un pic. Categoric, pietonul nu are întotdeauna dreptate! Dacă citiţi cu atenţie observaţi că am acuzat inclusiv pietonii care trec pe roşu, atunci când nu e trafic. Pot enumera câteva abateri ale pietonilor, dar îmi rezerv plăcerea de a-mi alege eu însumi temele. Dacă voi găsi de cuviinţă să abordez tema „pietonul vinovat”, fiţi sigur că o voi face. Dar, rămânând între noi doi, cititorii şi Kipling, acest „dacă” depinde de mine…

        0 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    0 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.