A trecut încă un an peste Festivalul de la Bulci, cel de-al XVI-lea, iar sufletul evenimentul nu s-a schimbat. A fost vorba, ca de fiecare dată, despre muzică bună, despre iubire și libertate, despre apreciere, despre „carpe diem”. Despre lucruri frumoase și despre oameni și mai frumoși. Ca în fiecare an, „doamna” de la Mocioni, clădirea conacului, păzește festivalul și participanții săi. O face din umbră, cu grijă să nu deranjeze, cu grijă să nu mai iasă în evidență, cum o făcea în vremurile în care Regele Mihai își bea cafeaua pe terasa sa.

Din nefericire, La Bulci singurul lucru care îți lasă o amintire tristă după serile de festival este starea deplorabilă în care se află conacul Mocioni, o amintire care zgârie sufletul. Iar gheara care-ți despică sufletul este o administrație, guvernare, cum doriți să-i spuneți, care de atâta timp este incapabilă  să schimbe „zdrențele” în care se îmbracă acum această doamnă nobilă.

Înainte de a începe Bulci Fest, Centrul de Turism Arad, de altfel un centru care pare să-și facă bine treaba, a invitat oamenii la festival. Dar nu oricum, ci punând poze înfățișând conacul așa cum era el în 2015. E drept, arăta mai bine, nu era încă îngropat în vegetație. Pe pagina de facebook a Centrului cu hashtag-ul „postarea de vineri” (deși considerăm că era mai potrivit „prosteala de vineri”), toate pozele urcate sunt din 2015. Știm asta pentru că data e trecută chiar pe poze.

Mai jos puteti vedea diferențele… de realitate ale Castelului Mocioni

Este același loc, aceeași terasă, iar, în colajul de mai jos, în dreapta, e locul în urmă cu șase ani. Astfel, cei de la Centru puteau folosi liniștiți niște poze și de acum 70-80 de ani, totuna era.

Surse foto suplimentare: Didina Curea și monumenteuitate

Te încearcă un sentiment de tristețe, amestecat cu furie. Ce să mai faci? Ce să mai ceri? Cât credit să le mai dai oamenilor care ar trebui să se ocupe de treaba asta?

Dacă s-ar putea plămădui un monument din promisiunile făcute de politicieni și decidenți, fiecare sat, comună, localitate, ar avea unul care să troneze în mijlocul localității.

2 milioane de euro, calculate în anul 2001

L-am întrebat pe domnul primar Micurescu de la Bata dacă se mai poate face ceva pentru bijuteria asta turistică:

„Acuma este la Municipiul Arad, deocamdată nu poate fi trecut din public în privat. Au fost mulți potențiali cumpărători, un lucru care ar fi fost benefic pentru comunitatea noastră, însă nu s-a reușit și s-a degradat în fiecare an. A venit un specialist din Anglia (n.red. – prin 2001), care a făcut o evaluare și a spus că suma la care s-ar ridica lucrările de reabilitare ar fi de 2 milioane de euro. E păcat”,  a conchis acesta.

Într-adevăr, întreg domeniul Mocioni se află la Municipiu de vreo 30 de ani, autoritatea care încearcă să-l concesioneze de câțiva ani încoace. Problema este că destinația clădirii este de „unitate medicală” acum, așa că se fac demersuri la București pentru a o schimba, însă problemele au apărut și la cadastrare, zona nefiind delimitată cum trebuie.

Dincolo de aceste impedimente, greu de îndepărtat, se vede, ar exista o șansă ca acest simbol al județului Arad să nu se prăbușească  în uitare, asemeni Cetății Aradului. Dar Bucureștiul pare ocupat de cu totul și cu totul altceva, guvernând cu un ochi închis și unul pe bani.

Speranțele noastre de a-l vedea pe Regele Mihai zâmbindu-ne dintr-o poză pusă pe terasă, sau de a admira un automobil retro parcat în fața garajului, se împuținează pe an ce trece. Doar focurile de tabără și cântul artiștilor, o dată pe an, la început de august, îi mai mângâie bătrânețea doamnei nobile de la Bulci.

Citește și : Bulci Fest, cele două zile din an în care viața poate fi altfel