Castelul preferat al Regelui Mihai a ajuns astăzi în pericolul de a se prăbuși. Buruienile au înghițit complet terasa și o parte mare din pereți. Deși este la o distanță considerabilă de municipiu, Primăria Arad este cea care deține Castelul Mocioni din Bulci, dobândind dreptul de proprietate în 2005, în contextul în care pentru mult timp clădirea a găzduit un spital pentru bolnavii de tuberculoză.

Întregul domeniu cu castelul are înregistrate în total 10 edificii, plus parcul, însumând aproape 9 hectare, și a aparținut familiei Mocsonyi, o familie de negustori maghiari, înnobilată de Împăratul Francisc I pentru merite militare. Castelul de la Bulci a fost construit în 1860, iar ultimul dintre moștenitorii direcți a fost Antoniu Mocsonyi, care a devenit proprietar în anii 1930, iar apoi în 1945 imobilul a fost transmis ca moștenire lui Ion de Mocsonyi-Styrcea, care era fiul adoptiv. În această perioadă, castelul a fost vizitat adesea de Familia Regală a României, care aveau amenajate camere speciale, Regele Carol al II-lea venind aici la vânătoare (înainte să dețină Castelul de la Săvârșin). Se spune că era castelul preferat al Regelui Mihai.

Instaurarea comunismului a naționalizat însă clădirea (1954), care a devenit mai apoi Spital TBC.

Spitalul a continuat să funcționeze și pe parcursul anilor 1990, însă după 2000 a fost închis, apoi proprietatea transferată în 2005 Primăriei Arad. De atunci, s-a așternut uitarea.

Nu s-a mai făcut niciun plan de utilizare… Se așterne uitarea peste Castelul Mocioni

Au trecut astfel ani și ani, în care nimeni nu a mai călcat pe acolo în afară de unii curioși care participau la festivalul de la Bulci.

Ultimele intervenții de la Castelul Mocioni au fost în 2020, atunci când sera castelului a fost pusă în siguranță de voluntarii Ambulanței pentru Monumente Arad. De atunci, buruienile au pus însă din nou stăpânire pe domeniu, iar Primăria nu are la ora actuală niciun plan să investească în reabilitarea castelului.

„Acuma este la Municipiul Arad, deocamdată nu poate fi trecut din public în privat. Au fost mulți potențiali cumpărători, un lucru care ar fi fost benefic pentru comunitatea noastră, însă nu s-a reușit și s-a degradat în fiecare an. A venit un specialist din Anglia (n.red. – prin 2001), care a făcut o evaluare și a spus că suma la care s-ar ridica lucrările de reabilitare ar fi de 2 milioane de euro. E păcat”, declara anul trecut primarul comunei Bata, Ioan Micurescu, pentru Special Arad, în contextul în care apăruse pe atunci informații pe social media cum că cineva din mediul politic cumpărase castelul. Vestea se dovedise falsă.

Probleme suplimentare sunt și legate de faptul că imobilul este înregistrat în continuare ca „unitate medicală” și că măsurătorile cadastrale nu au fost efectuate corect (după cum ne-a spus primarul), deci două aspecte în plus care trebuie rezolvate ca cineva să poată investi în castel.

Totuși, există exemple de castele din țară care pentru o lungă perioadă de timp au fost în completă paragină și ulterior s-a găsit un investitor, fie autorități publice locale (de exemplu, cazul Cetății Ineu, care este reabilitată de primăria comunei, cazul Castelului Kalnoki din comuna Micloșoara, județul Covasna, care a fost reabilitat cu finanțare din Islanda, Norvegia și Lichtenstein, în care s-a făcut Muzeul Vieții Transilvănene, ori cazul Castelului Daniel din comuna Vârghiș, tot din Covasna, care a fost cumpărat și reabilitat de Consiliul Local Esztergom, din Ungaria).

Mai sunt și situații în care astfel de castele au fost cumpărate și puse în valoare de privați, precum este cazul Castelului Bethlen-Haller, din Cetatea de Baltă, județul Alba, care acum aparține Cramei Jidvei, sau a Conacului Daniel din comuna Tălișoara, județul Covasna, care a fost cumpărat de o familie care l-a transformat în hotel.

Petiția „Salvați de la prăbușire Castelul Mocioni din Bulci!”

Aceeași dorință de a determina pe cineva să salveze Castelul Mocioni din Bulci o are și un domn care, deși acum locuiește în altă parte a țării, este de origine din Săvârșin. El s-a ambiționat să „facă gălăgie”, în sensul să atragă atenția prin mai multe mijloace online asupra ruinei care a ajuns să fie Castelul din Bulci și să încerce astfel să determine autoritățile locale să intervină.

Deși petiția este adresată Consiliului Județean și Primăriei Bata (comună de care aparține satul Bulci), după cum am arătat mai sus castelul se află în proprietatea Primăriei Arad, acest lucru nu exclude însă o colaborare interinstituțională pentru a găsi soluțiile optime pentru salvarea unei clădiri de patrimoniu, care dacă ar fi exploatată așa cum trebuie, ar fi un as valoros în mânecă pentru turism. Odată rezolvată problema cadastrală, se pot identifica programe de finanțare nerambursabilă pentru intervenție.

„Vă scriu pentru a atrage atenția asupra unei probleme grave ce amenință Castelul din Bulci, un obiectiv istoric de importanță națională, aflat într-o stare avansată de degradare. Deși acest castel este un simbol al patrimoniului cultural, pericolele de prăbușire sunt tot mai evidente, iar măsurile de conservare nu au fost suficiente pentru a preveni deteriorarea sa rapidă.

Printre cauzele principale ale degradării se numără [detalii specifice, cum ar fi deteriorarea fundațiilor, infiltrațiile de apă sau lipsa unei restaurări adecvate]. Aceste probleme pot duce la colapsul parțial sau chiar total al clădirii într-un interval de timp destul de scurt(…).

Ne îndreptăm spre un viitor în care, dacă nu salvăm acum acest castel, vom privi în urmă cu regrete, știind că am pierdut o parte din sufletul nostru. Este o durere pe care nu o putem îndura: gândul că vom lăsa în urmă o comoară culturală, o mărturie a trecutului nostru, fără să facem nimic pentru a o proteja. Cum am putea trăi cu gândul că am lăsat să se sfârșească o poveste care a început cu sute de ani în urmă?

(Castelul de la Bulci, foto 2024 versus 2015)

Pierderea acestui castel nu este doar o pierdere materială, ci o lovitură dureroasă asupra identității noastre. Este un semn al neputinței noastre, al incapacității de a prețui și proteja ceea ce ne face unici, ca națiune, ca oameni. Dacă nu facem nimic, ce va rămâne în urma noastră? Ce vom lăsa pentru copiii noștri, pentru urmașii noștri? O lume de înlocuitori ieftini, fără istorie, fără memorie.

Este o durere grea, o povară care nu dispare și care nu va face decât să ne macine, în timp ce vedem cum tot ce a fost frumos și valoros se risipește. Dacă nu reacționăm acum, nu vom mai avea nimic în urmă. Vom privi doar niște ruine, și nimic mai mult.

Avem o ultimă șansă. Acum este momentul. Fără ajutorul nostru, fără vocea noastră, acest castel va dispărea pentru totdeauna. Și noi, ca națiune, vom rămâne doar cu amintirea unui trecut pe care nu l-am apărat.

Haideți să nu lăsăm ca această durere să ne urmeze o viață întreagă. Fiecare clipă de tăcere ne apropie mai mult de sfârșitul acestui loc de neprețuit.

Vă implor să vă alăturați acestei lupte. Dacă nu o facem acum, vom plânge toată viața pentru ceea ce am lăsat să se piardă”, notează inițiatorul petiției online.

Vezi petiția AICI.

Citește și:

„Vino să mă scrii și-apoi am să mor”. Doamna nobilă care și-a dat ultima răsuflare în fața mea