Hotărât lucru, Bibarț are probleme cu adevărat grave, pe lângă care nominalizarea pentru o nouă candidatură este mizilic. De altfel, toată agitația asta pentru nominalizare – în condițiile în care nu are cu adevărat contracandidați nici în PNL, nici în celelalte partide – susține temerea sinceră că omul este în mare dificultate. O dificultate de extremă urgență, dat fiind că Bibarț este și, mai mult ca sigur, va fi primar, ceea ce înseamnă că problemele sale vor influența și soarta Aradului.

Nu știu ce demon (sau câți) îl bântuie și-i tulbură, periodic, liniștea obsesivelor și inutilelor ronduri. Cert este că tot mai des este bântuit, iar atunci, omul acela, popular, cum îi place lui să fie (și uneori chiar este), se încrâncenează să pornească la luptă cu tot felul de grozăvii pe care doar el le vede. El și, desigur, cei cu care s-a înconjurat și care-i cântă-n strună. Mai grav este că aceste momente îi scot în evidență serioasele probleme comportamentale și manageriale pe care, altfel, în situații să le zicem normale, a învățat să și le mascheze.

Bibarț a început să conducă Aradul cu aerul unui autocrat încăpățânat, dominat de certitudini și măcinat de convingerea că este singurul deținător al adevărului absolut. De aceea, nu mai are îndoieli, nu-și mai pune întrebări, nu acceptă și nici nu-l interesează alte păreri (decât ale celor din camarilă, care-i cântă în strună).

În urmă cu nouă ani, Aradul a fost zguduit de o adevărată dramă. În timpul unei furtuni puternice, un copac s-a prăbușit peste mașina condusă de cunoscutul medic veterinar Gheorghe Ban, fost director al DSVSA. Primăria, prin Serviciul Edilitar, nu și-a asumat nicio vină, pe motiv că locuitorii din zonă nu au solicitat tăierea copacului. În plus, copacul fusese verificat chiar de firma care se ocupa de îngrijirea spațiului verde și nu avea semne vizibile că ar reprezenta pericol.

Citiți amănunte aici: Tragedie pe Augustin Doinaș! Doctorul Ghiță Ban a fost strivit de un copac care i-a căzut pe mașină

Cu șase ani înainte, o furtună a doborât un plop din curtea ștrandului Bidi și a omorât un om. Cu ceva mai mult de o săptămână înaintea acestei tragedii, conducerea ștrandului refuzase propunerea primăriei de a permite alpiniștilor utilitari să scurteze plopii (așa cum s-a procedat în Cimitirul Eternitatea).

Acestea sunt doar două cazuri care ar putea justifica, oarecum, tăierea celui mai bătrân stejar din Arad (150 de ani). Da, oarecum.

Citiți amănunte aici: La moartea unui stejar. Primăria Arad, cu drujba în legi și în Parcul Eminescu

Evident, oricând se poate întâmpla o tragedie în timpul unei furtuni, iar măsurile preventive – cum ar fi tăierea copacilor susceptibili de prăbușire – sunt binevenite. Doar că în acest caz, cu tot respectul pentru grija față de cetățeni, transmisă ulterior de primar, este vorba de o acțiune pripită, dispusă de Bibarț, o acțiune ce seamănă mai degrabă cu marcarea unui copac din pădure, decât cu îngrijirea unui parc. Poate primarul nostru nu înțelege care-i diferența dintre un stejar secular dintr-un parc central al municipiului și un copac din pădure, care se poate marca pentru a fi tăiat.

Sigur, n-o să-l învățăm noi că una este să alegi, dintre sute de copaci, pe aceia care pot fi tăiați pentru valorificare economică și alta este să „faci curățenie” în parcuri, parcă pentru a face vânzare unor pepiniere.

Și-apoi, de ce atâta grabă? Să fi fost acel stejar secular pericolul numărul unu din parcurile Aradului? Evident, nu. Poate, însă, primarul nu a dorit ca stejarul să fie inventariat și notat în Registrul național, conform nou adoptatei Legi de protecție a arborilor remarcabili, fapt ce-ar fi făcut aproape imposibilă tăierea. Oricum, suspectă graba cu care au intrat în acțiune drujbele lui Bibarț. Mai ales că erau prin parcuri alți arbori suspect de scorburoși șu de șubrezi, dar mult mai puțin valoroși, așa cum se poate vedea în imaginea de mai jos.

Acel stejar trebuia salvat! Trebuiau chemați specialiști (nu pădurari cu marca la cingătoare!), eventual făcute tratamente și doar în ultimă instanță, dacă nu se mai putea face nimic, să fie tăiat. Dar înainte de toate, arădenii meritau o informare. Înainte, nu după tăiere. Și nu pe ton răstit, de birtaș al satului prins cu vin îndoit.

Vestea bună pentru Bibi este că se poate trata frica de lilieci… Este o fobie ca oricare alta, chiar dacă un pic mai rară.

Citiți aici: https://www.la-psiholog.ro/info/chiroptofobia-frica-de-lilieci

Acesta este a doua „operațiune specială” declanșată de Bibarț în acest an împotriva naturii. Prima, cea din martie, a avut ca dușmani castorii și vegetația de pe malul Mureșului. Și, după felul în care a vorbit despre specialiștii care i-au contestat decizia, dușman i-a fost și bunul simț.

Citiți amănunte aici: Călin Bibarț: „N-am ajuns să fim o țară de nebuni în care, mai nou, în oraș, ciorile și porumbeii au numai drepturi, văd că acuma castorii, rățuștele și eu mai știu cine”

Poate vă mai amintiți, totuși, că prima astfel de „operațiune specială” din mandat i-a vizat pe cerșetori. Atunci a făcut și o Hotărâre de CLM prin care a „redefinit” cerșetoria, deși legea nu-i permitea. Când i s-a spus că nu prea-i legală Hotărârea, s-a supărat nevoie mare.

Citiți amănunte aici: Primarul Bibarț calcă peste legi în războaiele lui cu nimeni și oricine, cu toți pentru nimic

Ce s-a ales de toate aceste operațiuni? Nimic. Hotărârea privind reinventarea ilegală a cerșetoriei nu se mai aplică. Tacit, pentru că domnul inițiator Bibarț nu a avut tăria de caracter să-și recunoască greșeala și să propună CLM s-o revoce. Iar consilierii municipali, care au votat-o ca niște roboței, n-au curaj să-și reprezinte electoratul.

Câțiva, e drept, au participat la „prohodul stejarului”, doar că politizarea protestului i-a îndepărtat pe cei mai mulți dintre arădenii supărați pentru acțiunea drujbistă a primarului. Pentru că, dacă timp de aproape un mandat nu le-a păsat de cetățenii care i-au ales, acum cetățenii nu prea mai vor să fie asociați cu distinșii consilieri.

Apropo, unul dintre acești consilieri a depus o interpelare în problema dispecerului Poliției locale prins dormind în post. E drept, primarul, morocănos ca de obicei când nu-i convine ceva, a promis că va analiza și va comunica rezultatul cercetării disciplinare. O fi făcut-o în vreun cerc restrâns, că arădenilor nu li s-a comunicat nimic. Mă rog, și minciuna-i vorbă, nu-i așa? Dar nici consilierul municipal, foarte activ acum pe rețelele sociale, nu s-a întrebat de ce nu primește răspuns la interpelare.

Tipic pentru primarul nostru. Nu are nicio strategie, nu își gândește acțiunile, se apucă impulsiv de câte-o „operațiune” pornită din cine știe ce nălucă ivită-n imaginarul său, apoi, când i se arată că a greșit, plăsmuiește explicații cu castori și lilieci care atentează la siguranța arădenilor.

E mai bine așa: în locul castorilor, PET-uri, că or fi mai puțin periculoase

Locul dintre Podul Decebal și noua pasarelă peste Mureș, unde s-a filmat „drama” arădenilor care nu sunt lăsați de castori să se plimbe pe malul Mureșului, fiind nevoit el, salvatorul Bibarț, să intervină cu drujbele, arată exect ca un loc părăsit, neîngrijit și imposibil de parcurs de arădeni. Este dovada clară că primarul Bibarț nu doar că nu își gândește acțiunile, dar le și abandonează după ce se luptă cu oricine îl critică sau îi pun la îndoială „operațiunile speciale”.

Sigur, există locuri în care nu ar trebui să se intervină pentru „curățarea” naturii, iar unul dintre acestea ar fi malul Mureșului. Ar fi suficient dacă s-ar aduna gunoaiele. Dar, dacă totuși se decide că zona destinată plimbărilor să fie extinsă până la apă, atunci să fie întreținută vegetația. Nu să tăiem când avem noi, primar, chef, apoi să lăsăm zona de izbeliște, s-o abandonăm. Dar nu putem avea pretenții de strategie și de corectitudine de la un om care nu-i capabil de așa ceva.

Acest abandon este, totodată, o formă de recunoaștere a greșelilor. Fiind însă incapabil să-și asume vreo responsabilitate, se ascunde în spatele abandonării oprațiunilor. „Războiul” cu cerșetorii s-a oprit, curățenia malului Mureșului nu s-a mai făcut și, probabil nu se va mai face în acest an. Posibil ca și tăierile copacilor din parcuri se va opri cândva.

Cum operațiunile lui Bibarț sunt tot mai dese pe măsură ce se apropie alegerile, suntem curioși ce va urma. Sigur nu va cere ajutorul specialistilor în fobii sau vreo altă „extremă urgență”, iar nivelul de respect pentru demnitatea de primar al Aradul este atât de redus încât oamenii cu adevărat valoroși se feresc să candideze.

Totuși, oare ce blestem o fi pe Arad și pe arădeni de aleg numai demolatori ca primari? Că și drujbistul ăsta tot un fel de demolator este. De piețe, copaci, cuiburi și colonii de animale.