UTA a început foarte slab mini-campionatul care dă promovatele în Liga 1 și echipa care va fi prezentă la barajul de promovare/retrogradare. Echipa lui Balint nu a profitat de terenul propriu, singurul teren sintetic în play-off, și a obținut doar un punct din șase posibile.

Știm punctele vulnerabile pe care le-a arătat „Bătrâna Doamnă” în cele două meciuri, știm și că jucătorii nu au arătat nici tonus și nici ritm de competiție, mai știm și că echipa a căzut fizic în finalul partidei cu Petrolul în care jucătorii arădeni jucau pentru a conserva rezultatul de egalitate care era scris pe tabela de marcaj. S-a scris și s-a vorbit mult despre aceste aspecte negative.

Tot ca un „minus” observat în cele două partide este lupta de la centrul terenului, acolo unde UTA a fost subordonată și în meciul cu Turris și în meciul cu Petrolul. Jucători lenți, dar cu experiență, cum sunt Cioinac de la Turris și Mezza Colli de la Petrolul, au fost suverani la centrul terenului, zonă în care Gyuszi Balint a ales de fiecare dată să joace fără un „închizător” de meserie. Isac pare prea fragil și s-a arătat depășit în ambele jocuri de sarcinile care i-au fost trasate, în timp ce Romario Moise este responsabil mai mult cu faza de construcție și își consumă energia mai mult atunci când UTA este în posesia balonului.

Dar chiar și așa, UTA are un atuu important în acest play-off. Este singura echipă dintre cele șase care a marcat în fiecare meci în care a evoluat. Trei goluri cu Turris și alte trei-patru ocazii uriașe, și un gol cu Petrolul după un meci în care arădenii au mai avut o singură altă mare ocazie. Dacă ne uităm pe desfășurarea de până acum a play-off-ului, singurele meciuri în care s-a înscris au fost cele în care a evoluat UTA.

UTA și-a pierdut în această perioadă de după pandemie exact punctul forte: organizarea defensivă, dar golul nu îi lipsește.

Cu un avans de patru puncte față de locul al 3-lea, cel care duce la baraj, UTA stă încă la adăpostul punctelor avans cu care a pornit campionatul, profitând și de faptul că celelalte combatante au remizat între ele la fiecare meci. Asta în condițiile în care meciul FC Argeș – CS Mioveni nu s-a jucat. Din acest punct de vedere, UTA și-ar mai permite chiar să piardă unul dintre cele trei meciuri care au rămas de disputat.

Ceea ce neliniștește este evoluția echipei. Tot la capitolul plusuri aș adăuga faptul că deși UTA a jucat mai slab cu Petrolul decât în înfrângerea cu Turris, echipa lui Balint a arătat o organizare defensivă incomparabil mai bună decât în primul meci, cu excepția a două faze, cea în care a marcat deac și cea în care Blănaru a fost blocat în ultimul moment de Bustea. În partida cu Turris, defensiva condusă de Melinte și Florin Ilie a fost depășită de minim opt ori…

Nu vreau să influențez deciziile pe care le ia antrenorul Gyuszi Balint, nici nu am cum, dar la Mioveni se poate chiar câștiga dacă se îndeplinesc trei condiții: apărarea să funcționeze bine spre foarte bine; să se înceapă meciul cu un mijlocaș defensiv de meserie pentru a exista un echilibru la mijlocul terenului; și să profităm de cei doi jucători care au arătat o formă bună până în acest moment, Romario Moise și Buhăcianu, fotbaliști care au creat majoritatea acțiunilor ofensive încheiate cu gol în primele două meciuri. Bineînțeles, toate acestea în condițiile în care jucătorii să arate un tonus și un ritm mai bun decât la meciul cu Petrolul.

Dacă aceste condiții vor fi îndeplinite, ne putem aștepta la evoluții mai bune și din partea jucătorilor care au rămas datori în primele partide: juniorii Miculescu și Oroian, dar mai ales atacanții Cipri Rus și Ioniță.

Cu o victorie la Mioveni, șansele de promovare ale arădenilor ar crește extrem de mult, în timp ce o înfrângere ar complica într-atât lucrurile încât UTA nu ar mai fi – cum se spune – la mâna ei în următoarele jocuri.