Am căutat toată săptămâna ceva real, adevărat, asumat, cald, mai ales cald. În ultimele zile cu înverşunare. Am găsit realul, asumatul, caldul doar la finele săptămânii. La teatru. La CELĂLALT.teatru.

Am găsit-o pe Carmen Vlaga Bogdan acolo, în ochii căreia nu te puteai uita prea lung şi sigur nu până la capătul showului. Pentru că te duceau direct în sufletul ei şi al tău, doar ca să te izbească mai apoi de pereţii negri ai sălii de spectacol și să râdă, spre final, cu tine, de tine și de ea, asemeni celor mai bune prietene.

L-am întâlnit pe Alex Popa cântând „cele şase piese”, singurele pe care – a ţinut neapărat să spună – le ştie, asumat câteodată, în șoaptă uneori, în forță alteori, printre altfel de „nirvane” ale protagonistei. Carmen Vlaga JUCÂND aşa cât să-ţi tai venele pe lung, printre râsete, Alex cântând, aşa cum nu ai fi crezut că ştie sau poate.

(Înainte de spectacol, pe holul teatrului)

A fost, din nou, sold-out în spaţiul mic şi cald de la CELĂLALT.teatru, pentru a doua oară într-o lună. A curs teatrul prin venele tuturor celor prezenţi acolo, s-a revărsat pe stradă mai apoi, la ţigara de după (nu cea de după sex, deşi s-a vorbit mult de sex acolo, cu naturalețe și asumare, în sfârşit), ci cea de după un eveniment reuşit.

A fost cald la teatru şi pe Lucian Blaga în orele acelea, cald în interacțiunile din sală și în cele de dincolo de ea, caldul acela care te face să crezi că nu toate sunt sterpe, blazate, banale, pe aici. Că undeva, aici și în noi, o iederă crește spectaculos, pe spatele unui oraș aproape abandonat, măcar atât cât să-ți fure privirea. Pentru un timp.

(Carmen Vlaga, cucerind spectatorii)

Cald, răspicat, violent: „Iedera pierdută”

A fost o FEMEIE pe scenă, o chitară care i-a ţinut loc de partener de dialog, o „Iederă pierdută”, un one-woman show despre viață, cu tot ce are ea: râs, dor, muzică și tăceri.

„Un spectacol-confesiune despre copilărie, teatru, iubire și pierdere, despre cum crești chiar și atunci când nu mai ai unde”. A fost despre lucruri spuse răspicat, în forţă, lucruri pe care alţii nu sunt în stare să le spună nici în şoaptă, nici măcar lor.

Au fost multe povești în care cei prezenți s-au regăsit, întâmplări de care Carmen Vlaga nu te-a lăsat să te ascunzi. A fost mult mai real decât crezi că poate să fie o poveste de la teatru despre un tată violent, o mamă îngăduitoare în fața violenței și o fiică care caută să se răzbune pe toți, începând cu ea.

În prezentare, lucrurile erau descrise așa: „O femeie își deschide sufletul, invitând publicul într-o călătorie sinceră prin amintiri: copilăria dulce-amară, nopțile din teatru, iubirile care au ars intens și pierderile care au lăsat urme adânci. Sunetul de chitară îi acompaniază confesiunile, punctând emoțiile fiecărui moment.

Ea se joacă cu propriile amintiri, le prinde între degete ca pe niște fire de ață colorată, le deșiră și le rescrie în fața spectatorilor. Este fragilă și curajoasă, precum iedera care crește pe o casă părăsită, găsind mereu un drum, indiferent de obstacole”.

Și a fost atât de real aseară precum a fost descris: „un spectacol despre fragilitate și curaj, despre cum creștem, chiar dacă lumea din jurul nostru se prăbușește”.

Un spectacol de și cu Carmen Vlaga Bogdan, cu muzică live de Alex Popa și cu spectatori cucerind mai apoi Lucian Blaga, o stradă până de curând pusă să se culce pe când se lasă întunericul.

(Alex Popa, în dialog cu spectatorii, înainte de spectacol)

A fost o idee tare bună să vii la CELĂLALT.teatru vineri seara și să fii asasinat cu consimţământul tău de Carmen Vlaga, pe muzica cântată de Alex Popa, doar ca să poţi apoi să vorbeşti cald şi fericit cu celelalte victime, cu călăul și cu partenerul său.

Despre februarie la CELĂLALT.teatru

Nu ştiu sigur când se va mai umple zona aceea de stradă din vecinătatea clădirii cu numărul 4 de pe Lucian Blaga, dar în aerul de aseară plutea promisiunea lui „în curând, tot aici, cu același vibe”. Nu ştiu cât va mai pluti aerul acesta cald prin zonă, pentru că nimic nu-i atât de apetisant ca începuturile și ele se termină repede, dar suntem încă la început aici și asta e bine. Aşa că intraţi din când în când pe contul de facebook CELĂLALT.teatru, acolo unde se spune că va fi postat programul lunii februarie.

(Sala de spectacol de pe Lucian Blaga nr.4)

CELĂLALT.teatru și-a deschis porțile la început de decembrie 2024, cu emoție și recunoștință pentru că visul de a veni în Arad cu un spațiu independent de cultură s-a împlinit. Unii au redirecționat impozitul pe venit sau profit către asociație, spun responsabilii de aici, alții au adus materiale, alții au pus mâna pe unelte, au bătut cuie, au vopsit pereți, au creat materiale de promovare. Luna decembrie a venit cu 5 spectacole, o expoziție și un atelier. Luna ianuarie cu alte cinci spectacole. Unele sold-out.

Citește și: 

Cinci spectacole, în luna ianuarie, la CELĂLALT.teatru

„Make love, not war. Make theatre, not politics” – CELĂLALT.teatru și-a deschis porțile în Arad | Video