vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Arthur, scos din pădurea legii și băgat în lumea lui Caragiale

    de Valer Mărginean | 15 mai 2021, 4:19 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    0

    Mărmureanu-Biro Leonard, un Caragiale al vânătorii covăsnene(foto: https://vadaszlap.hu/2015/10/09/egyuttes-erovel-jobban-tudnak-hatni-a-torvenyhozokra/marmureanu1/)

    Eram sigur că scandalul iscat de împușcarea ursului Arthur va fi uitat repede. Mult mai repede decât ar fi meritat o asemenea faptă, dar am acumulat destulă experiență încât să știu cum „merg treburile” în România: cineva află despre o mânărie, informația se rostogolește în spațiul public, autoritățile (responsabile de mânăria în cauză) neagă timid sau vehement, uneori chiar în bășcălie, apoi totul este lăsat „la dospit” până intervine uitarea. Grija principală a autorităților este, imediat ce se află despre mânărie, să acopere urmele, să ascundă eventualele dovezi. Apoi, să nu răspundă la întrebări, să nu ofere nici măcar indicii despre cele întâmplate în realitate. Iar dacă, cumva, presa nu se lasă, până la urmă vin cu niște firimituri prin care nu urmăresc altceva decât să tragă un pic de spuză pe turta lor. Adică, să se lege de vreun amănunt care ar putea induce ideea că autoritățile au procedat legal și doar fatalitatea a făcut să nu se termine bine.

    De data asta m-am înșelat. Scandalul nu a fost dat uitării, ba chiar s-a amplificat.

    Filmul uciderii lui Arthur este, foarte pe scurt, următorul:

    • 8 ianuarie 2021 – un cetățean din Ojdula, județul Covasna sesizează AVPS „Botoș” din aceeași localitate că o ursoaică (cu pui) i-a produs pagube (șapte oi și cinci capre), precizând că încercările sale de a o alunga prin mijloace pașnice au eșuat. Curios este că, așa cum s-a aflat după izbucnirea scandalului, pagubele i-au fost produce în luna iulie a anului 2020, când au avut loc și atacurile, evident. De ce o fi așteptat păgubitul șase luni ca să depună sesizarea?
    • 22 ianuarie 20121 – Asociația „Botoș” a trimis solicitare de derogare (ursul brun este ocrotit de lege și nu poate fi împușcat decât prin derogare eliberată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Ordin);
    • 17 februarie 2021 – MMAP emite Ordinul. Curiozitate 2: Ordinul permite împușcarea unui exemplar de urs brun, nu a ursoaicei pârâte de cetățeanul din Ojdula. Greșeală? Prostie? Interes? Dar, ce o fi cerut, la urma urmei, AVPS „Botoș”, ursoaică sau urs?
    • 18 februarie 2021 – APM Covasna eliberează autorizația (valabilă până în 19 aprilie) pentru împușcarea „unui exemplar de urs brun”. E drept, nici MMAP, nici APM Covasna nu precizează dacă ursul are nume. Putea fi, deci, Arthur sau Aniko…
    • 19 februarie 2021 – vânătorii din AVPS „Botoș” încep căutarea ursului/ursoaicei care terorizează Ojdula în vederea lichidării stării de pericol. Aiurea!!!! Vânătorii nu fac nimic. Localinicii din Ojdula mai pot aștepta până va apărea un erou dornic să împuște „pârăta” ursoaică. Sau „exemplarul de urs brun”. Nepârât. Curiozitate 3: de ce nu au purces de îndată vânătorii la eliminarea pericolului?
    • 12 martie 2021 – apare eroul, în persoana prințului, de meserie medic. În regim de urgență obține autorizație individuală de vânătoare și trece la treabă în aceeași zi în care a sosit. În prima zi, nimic. A doua zi, ghinion pentru Arthur. Zi de 13… Prințul pleacă grăbit, ca să evite carantina în Austria, și lasă trofeul la prelucrat în România. Curiozitate 3 bis: ce au așteptat vânătorii din Covasna? Și de ce au așteptat aproape o lună?
    • 5 mai 2021 – Asociația „Agent Green” declanșează scandalul cu dezvăluirile privind împușcarea lui Arthur. Curiozitate 4: de ce așa de târziu? Și, mai ales, de ce nu a spus Gabriel Păun premierului Cîțu povestea, înainte de a o face publică? Nu de alta, dar președintele „Agent Green”, G. Păun este „împăunat” cu titlul de consilier onorific al premierului, încă  din februarie 2021.

    Cam asta este, pe scurt, povestea împușcării lui Arthur. Pe larg o puteți citi, sub semnătura lui Ion Cristoiu. Apoi, puteți reveni aici ca să vedeți cum ajungem la Caragiale.

    Imediat ce presa internațională a preluat și comentat isprava prințului vânător, acesta a refuzat să răspundă întrebărilor. Cel puțin la fel de arogant ca un fost prim-vânător al României, prințul s-a limitat să spună că nu comentează. Autoritățile noastre au încercat să ducă povestea în derizoriu, cu bășcălii ieftine, pe care nu le așteptam de la ministrul Mediului, Apelor și Pădurii, Tánczos Barna.

    Doar că, presa (inclusiv cea americană!) a continuat comentariile, așa că prințul a catadicsit să trimită o scrisoare „lămuritoare”, unui ziaar austriac, în care spune că a vrut să ajute comunitatea din Ojdula, deci a împușcat ursoaica cea pericoloasă în vara anului trecut… Deci, ursoaică, nu Arthur, zice prințul vânător, iar noi ar trebui să-l credem pe cuvânt. Nu știu care o fi regula printre cei de „os domnesc”, dar printre noi, ăștia cu oase normale, regula este ca atunci când ești nevinovat de o faptă care îți este imputată public, păi o spui din prima. Nu ne fandosim cu „no comment”, nu așteptăm până ne sunt înmuiate domneștile oase de etichete ca aceea de „criminali de mediu”. Cel puțin acesta este unul dintre  motivele pentru care nu cred o iotă din „apărarea” princiară. Mai ales că, la două zile după publicarea scrisorii, iese la rampă Asociația care a organizat vânătoarea, AVPS „Târnava Mare” din Odorheiu-Seciuesc. Aceasta sesizează CNA și cere sancționarea tuturor posturilor de televiziune, radio, a „presei libere și on-line” (ce să înțelegem din formularea asta, că presa on-line nu este liberă?) pentru fapta de a fi transmis în toate mediile în care activează că a fost împușcat „cel mai mare urs din Românie și Europa”. Bine, în sesizare nu se spune că nu a fost împușcat Arthur, nici că acesta nu ar fi fost împușcat de prinț, doar că Arthur nu a fost cel mai mare… Este o dovadă clară că sesizarea nu a fost redactată de vreun prinț ci chiar de cel care o semnează, președintele Asociației „Târnava Mare”. Este, totodată și o recunoaștere indirectă a minciunii princiare.

    Hazliu este că, în indignarea sa, autorul sesizării ține să precizeze că „funcția de activist de mediu nu se regăsește în Clasificarea funcțiilor din România”. Sigur, precizarea se dorește a fi o dovadă „zdrobitoare” că mărimea lui Arthur, susținută de activistul-consilier onorific Păun nu are bază științifică. Curat Caragiale. Una întrebăm noi, alături de presa din lume, alta ni se răspunde.

    Întrebăm de ce a fost împușcat Arthur, ni se răspunde că a era o ursoaică.

    Vrem să aflăm cine a aprobat împușcarea lui Arthur, dar ni se răspunde cu o amenințare, pe motiv că Arthur nu a fost cel mai mare…

    Poate Arthur nu a fost cel mai mare urs brun din România și Europa. Poate a fost doar unul mare. Sau, poate, doar măricel. Dar, dacă a fost împușcat cu nesocotirea legii care îl proteja, atunci avem o problemă. Sau ar trebui să avem. Una mare, chiar mai mare decât Arthur. Și așteptăm, totuși, o reacție a instituțiilor de cercetare penală care între timp (la DNA ne referim) s-au sesizat din oficiu.

    Da, avem Căldură mare, pentru că Nenea Iancu este în continuare prezent printre noi.

    „- La cât vine domnul Costică seara la masă?

    – Pe stăpânul meu nu-l cheamă domnul Costică, e propitar…”.

    „ – Ce stradă e aici?

    – Numărul 11 bis”.

     

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    0 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.