Ca să poată ocupa funcția de decan al Facultății de Teologie a Universității „Aurel Vlaicu”, preot Ioan Tulcan a trebuit, în conformitate cu legislația în vigoare, să dea o declarație olografă și ștampilată, pe propria răspundere, conform căreia nu a făcut parte din „aparatura” Securitățiii lui Ceaușescu. A dat-o pe 12.03.2012 – o puteți citi în facsimil / foto după original:

Fost ocupant al demnității de preot-paroh la Catedrala veche, Ioan Tulcan este, acum, „doar” slujitor al respectivei parohii – situată la un colț distanță de biroul său de decan, pentru care a mărturisit strâmb. Dacă decupăm din CV-ul public al preotului arădean perioada în care ar fi putut colabora cu securitatea, citim:
– Studii liceale: – 1970 – 1975: Seminarul Teologic Caransebeş
– Studii universitare – 1976 – 1980: Institutul Teologic Universitar din Sibiu
– Studii postuniversitare – 1980 – 1982: cursuri de doctorat -Institutul Teologic Universitar Bucureşti; 1982-1986:  studii de specializare la Universităţile din Erlangen şi Heidelberg (Germania); 1986: titlul de Doctor în Teologie al Universităţii din Heidelberg (echivalat în 1995, la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureşti)
Între 1987 – 1988, Ioan Tulcan a fost arhivist la Centrul eparhial Arad, iar din  1988 până în prezent este preot la Parohia Ortodoxă Română  Arad – Centru (Catedrala Ortodoxă veche).
Ei bine, tocmai cea mai onorantă și încununată de succese perioadă din viața sa – respectiv studiile în Germania încununate de un doctorat dublu-echivalat par a fi problema care i-a aruncat cariera în derizoriu profesorului-teolog. Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – inatacabilă – pe care o puteți lectura în continuare, se arată clar că partea declarantă Tulcan Ioan a fost colaborator al fostei securități:

Președintele Consiliului Academic al Universității „Aurel Vlaicu”, prof. univ. dr. Lizica Mihuț, a declarat pentru Special Arad că problema preotului Tulcan cu respingerea recursului la ICCJ a fost analizată în Senatul Universității. „Dânsul a declarat, atât verbal, în fața Senatului, cât și scris, că ceea ce magistrații au hotărât a fi colaborare cu securitatea a fost doar «o colaborare de formă, nu și de fond», în perioada în care a studiat în Germania. După cum se știe, fiecare masterand sau doctorand român era nevoit să semneze un angajament de colaborare cu serviciile secrete ale statului dacă voia să studieze dincolo, așa încât cazul preotului decan Tulcan este unul deloc singular. Ne-a asigurat că nu există nicio declarație a sa împotriva vreunui aproape…”