Oriunde te-ai duce, te-ai întoarce, în ultimele zile dai peste tot de Nicușor Dan. De la baza militară se duce la Catedrala Neamului, unde le povestește tinerilor despre naționalismul sănătos, pe urmă se întâlnește cu tot felul de grupuri care doar asta așteaptă.

S-a întâlnit până și cu Angela Merkel, aflată la București pentru lansarea memoriilor sale în limba română. E drept, cu Angela nu s-a expus pe FB ca în celelalte cazuri, a comentat în engleză pe X, să se știe acolo departe că se pot baza pe el. Cu atât mai mult cu cât și Angela la bază e om de știință – chimie cuantică, doctorat, chestii -, în timp ce Donald e mult mai puțin dotat din acest punct de vedere.

Problema cea mare a lui Nicușor Dan este că viața nu poate fi gândită matematic. Numai că el nu poate gândi altfel.

Faptul că, după olimpiade câștigate și un doctorat în Franța, s-a lăsat de matematică și s-a apucat de politică, spune multe despre absurdul în care a intrat și ne zbatem și noi de când l-am ales președinte al țării. Lumea, mai ales cei care l-au ales, este complet dezorientată. Nu la asta se așteptau din partea lui. Presa, site-urile sociale sunt pline de încercări de a înțelege, de a explica ce se întâmplă cu Nicușor Dan, președintele României. Normal, explicațiile și interpretările sunt cum sunt. Cum pot fi în presă și pe internet. În loc de înțelegere, revoltă. Și mișto.

Pe când treaba cu Nicușor Dan este cât se poate de simplă. Chiar dacă prezintă umflături.

Dincolo de capacitățile sale intelectuale deosebite, Nicușor Dan nu are calități care pot face dintr-un om un politician cât de cât acceptabil. În loc să fie deschis și gata de înțelegere și acțiune, este un introvertit la marginea autismului. Norocul lui e că, din nefericire, lumea românească a zilelor noastre nu prea cunoaște foarte mulți politicieni adevărați, talentați și gata să facă ceea ce trebuie să facă orice politician adevărat: să se ocupe de ceilalți, de cei care formează comunitatea și, în ultima instanță, țara care i-a ales, i-a pus acolo să facă tocmai asta.

Dincolo de bunele intenții, calitățile care definesc un politician bun se referă la capacitatea de a înțelege rapid și adecvat și de a acționa în consecință. E vorba înainte de toate de empatie, având în vedere faptul că munca politicianului are ca obiect omul, oamenii care așteaptă de la el înțelegere și soluții. Toate acestea, bineînțeles, într-o societate normală, democratică și deschisă, așa cum ne credem și noi de o vreme.

Politicianul bun și adevărat, într-o societate liberă, este un îngrijitor. Se ocupă de grijile oamenilor, iar prin asta seamănă cu toți oamenii care fac asta, fie că sunt doctori, cadre didactice sau lucrează în alte domenii în care grija față de ceilalți este fundamentală. Numai că aici găsim și problema cea mare a societății noastre aflate în copilăria democrației: aceste meserii – ajunge să ne gândim la cadrele didactice – sunt cele mai neglijate, considerate mai puțin importante în societate și în politică. Asta se vede la salarii și pensii – ia comparați pensia de 7000 de euro a lui Pahonțu cu pensia unei învățătoare care a lucrat cincizeci de ani cu copiii noștri – dar și la modul aproape ilegal în care cei care se dau politicieni pe aici obțin diplome și posturi simbolice în învățământul superior.

Așa că nu este o întâmplare că „deșteptul” de Nicușor Dan a renunțat la cariera universitară și a ales politica. Sunt destui ca el, chiar dacă nu atât de dotați la matematică. Problema cu el este tocmai asta: în rest, nimic. Fără sensibilitate socială, fără rafinamentul economistului autentic, Nicușor Dan a pornit de la o idee generală printre matematicienii de performanță: dacă ești bun la mate, ești bun la toate.
Aici este greșeala fundamentală cu el, ideea din care a urmat marea dezamăgire.

Nu, din fericire viața nu este o ecuație matematică. Necunoscutele sale nu pot fi identificate prin formule și algoritmi. Este imprevizibilă, iar rezultatul de cele mai multe ori este surprinzător, nu cel prevăzut de matematicianul cel deștept. Iar politica adevărată cere cunoaștere, inteligență și simț practic cu totul deosebite de cele ale matematicianului. Iar comunicarea se face prin cuvinte, nu prin formule, cuvinte care, în funcție de context, își pot schimba înțelesul.

Doar ca exemplu, spre deosebire de matematicianul care gândește în formule, politicianul adevărat, onest și talentat, știe că viața nu poate fi prinsă în formule. Fiind unică și irepetabilă, cere prezență continuă și adecvarea pe moment a gestului, a soluției și a… cuvintelor. Nicușor Dan nu este în stare de așa ceva. Ajunge să te uiți la modul în care se mișcă și vorbește, gesticulează și tace. Este felul de a fi al omului care nu le are cu ceilalți și cu celelalte.

După toate astea nu trebuie să te miri că pentru el există și naționalism sănătos. Pentru el naționalismul nu este o boală socială care poate fi tratată, ci o stare neurologică înnăscută, la fel ca propriul său autism, de care nu ai cum să scapi.

Citește și: Biserica Adventistă va face un campus educațional de peste 3,4 hectare în Micălaca · Special Arad