Desigur, știu și eu, că doară nu sunt scribălău extremist de azi de ieri, că textele care prind nu se ocupă de lucruri profunde și serioase. Se știe asta de când îi lumea. Și presa.

Dacă vrei audiență, dai scandal și tămbălău, accidente și morți, cât mai mulți dacă se poate. Textele de analiză serioasă sunt bune în cărți, dar cărți nu mai citește de o vreme nimeni, eventual câțiva speriați acolo, ceilalți n-au timp și chef să coboare de pe online.

Iar acolo ce găsești? Exact scandal și tămbălău, accidente și morți. Chiar dacă nici jumătate dintre ele nu sunt reale, ci inventate pentru audiență.

Așa că, având toate acestea și încă multe altele în vedere, cei vicleni, fie că fac politică sau doar afaceri, eventual le amestecă pe cele două, vin cu texte „grele”, texte cu pretenții, în dorința lor de a se da mai deosebiți, intelectuali și deștepți, chiar înțelepți, dacă nu e cu bănat. Strecurate așa, pe nesimțite, între postările fără importanță și fără sfârșit.

E un fenomen general de când îi lumea, nu mă puneam eu acum să reiau idei uitate dacă nu observam de o vreme că omul politic numărul unu al Aradului este fan Trump, iar mai nou, în spiritul maestrului, ne subliniază pericolul extremei stângi politice. O face pe contul său de FB, imediat după ce Trump a anunțat că va declara Antifa organizație de extremă stângă, pericolul cel mare pentru SUA.

De aici pornește și Gheorghe Falcă, recunoscând însă, ce să facă, realitatea e vie, că la noi de fapt nu există extremă stângă, ci doar dreaptă, da, de AUR e vorba, că doară, chiar dacă sunt susținuți din Rusia postsovietică, tot naționaliști de extremă dreaptă sunt. Fiindcă, altfel, spune șeful PNL Arad – rețineți, liberal –, Rusia susține extrema stângă din cele mai vechi timpuri, nu degeaba au fost ei prima putere comunistă în lume vreme de peste șaptezeci de ani.

Din nefericire, asemenea idei sunt caracteristice celor care se orientează doar de pe FB sau Tik-Tok – fără să mai vorbim de X – în frunte cu primul om al Americii zilelor noastre. Nu e un secret pentru nimeni, Trump nu a citit o carte în viața lui, cunoștințele sale de istorie sunt la curul broaștei, aiurelile cu care a reușit să amețească o parte bună a americanilor fiind la nivelul discuțiilor dintre băieții veseli la o bere. Sau mai multe.

Asta în timp ce pericolul cel mare la ora actuală, la nivel mondial, este tocmai renașterea ideologiilor extremiste de dreapta, cele care au în centru națiunea și interesele naționale, gândite din perspectiva intereselor unui grup de putere care n-are nicio treabă cu națiunea reală, interese opuse intereselor generale și reale ale comunităților umane, indiferent de națiune sau țară.

Fasciste sau naziste la bază, inventate de lideri autoritari precum Mussolini sau Hitler, în zilele noastre aceste idei nerumegate și neînțelese la modul autentic împânzesc realitatea concretă și cu atât mai abitir pe cea virtuală.

Ajunge doar să realizăm că Antifa – de la antifascist – nu este o organizație reală, ci termenul general folosit în America pentru diferite grupuri care se manifestă puternic și nu neapărat pașnic împotriva cursului de acum din SUA. Altfel spus, împotriva lui Trump și ai celor care, interesați strict material, îi cântă în strună. Iar Donald Trump e atât de lipsit de minimă educație istorică încât nu realizează că antifascismul, ca idee, pe care dorește să o interzică în SUA, este ceva absolut firesc și normal într-o țară liberă și democratică, așa cum a fost America până nu demult.

Că sunt de stânga, este posibil, în fond fascismul este extrema dreptei, este însă exclus să reprezinte un pericol pentru democrația americană. Pericolul este pentru Trump, pentru cel care suspendă emisiuni TV și, în general, introduce mecanisme străine în politica americană. Dar familiare politicilor autoritare, bazate pe cultul personalităților dominatoare. Indiferent că se numesc Stalin, Mussolini, Hitler, Ceaușescu sau Kim Jong-un.

Altfel spus, trebuie să îl liniștim pe Gheorghe Falcă: nu, la ora actuală nu există pericol de stânga în lume, ci dimpotrivă, asistăm la o proliferare a extremismului de dreapta, extremism care încearcă să ascundă antecedentele sale fasciste și naziste.

Cu o observație în românește. Fiindcă trăim în România și asta ne consumă tot timpul. Regimul Ceaușescu, pentru cei care chiuleau de la ora de istorie, este un exemplu clasic pentru cum se poate trece de pe stânga pe dreapta, de la comunism la naționalism. Există și un termen inventat pentru ceaușism: național-comunism. Exemplul clasic al trecerii de pe stângă șubredă și impusă de dinafară – se numea Uniunea Sovietică, dar tot Rusia era – pe dreapta locală și iubită.

Așa se explică, de fapt, proliferarea de după 1989 a naționalismelor născute în comunism – vezi Funar și Vadim Tudor – și așa se explică acum și AUR, un partid fără personalitate și personalități, dar care se mândrește cu susținerea din partea unor personalități autoritare, în frunte cu Putin.

Asta ca să nu-l mai pomenim aici și pe Trump, cel care tocmai în ultimele zile se arată tot mai nemulțumit și dezamăgit de cel pe care l-a primit pe covor roșu în Alaska.