Chiar dacă Turnul de Apă din Arad nu are prea multă treabă cu cel din Timișoara, mai precis cu cel din cartierul Iosefin de acolo, a revenit în atenție datorită acelui turn.

Cum se întâmplă frecvent pe aici, în ciuda sau poate tocmai unei rivalități demne de scenetele Monty Python sau alte comedii cu tradiții istorice. Cert este că turnul din Timișoara a fost renovat, primarul Fritz fiind foarte încântat de posibilitățile astfel create pentru turism și cultură.

Foto: Primăria Municipiului Timișoara

Mai nou totul fiind pe Facebook, a apărut imediat un comentariu arădean care se întreba retoric: dar cu turnul din Arad ce se mai aude? Un jurnalist arădean cu vechi state de serviciu, dar care de o vreme lucrează pentru presa centrală, a sesizat posibilitatea și a comis un articol care a făcut vâlvă chiar la nivel național, reîntorcându-se la Arad prin impactul în câteva publicații locale.

Turnul de Apă din Arad a fost construit în ultimul deceniu al secolului XIX, imitând donjonul unui castel medieval. Cel din Timișoara, chiar dacă are elemente arhitecturale caracteristice epocii – a fost construit mai târziu, în preajma primului război mondial –, nu se ridică la valoarea arhitecturală a celui din Arad. Nemaivorbind de faptul că cel din Timișoara a zăcut în paragină până acum, în timp ce al nostru – ca să ne aliniem curentului local-patriotic – este folosit în scopuri culturale de peste două decenii. Chiar dacă acum, având în vedere vârsta și starea proprietarilor, este închis pentru vizitatori.

Foto: Primăria Municipiului Timișoara

De fapt, aici e problema. Așa cum puteți vedea în articolul din Special Arad, semnat de avocatul Bogdan Ionescu, Turnul de Apă din Arad, dezafectat de peste jumătate de secol, a fost cumpărat în 1990 de două persoane particulare. E vorba de două persoane care știau cu ce au de a face, având în vedere preocupările lor culturale și artistice încă de dinainte de 1989. Ce a urmat se cam știe: turnul a fost transformat într-un punct cultural, galerii, expoziții, chiar și spectacole. A mers cât a mers, cei doi, îmbătrânind și marginalizându-se, au lăsat-o mai moale, iar de un an-doi, turnul stă închis și posomorât.

Foto: Galeriile „Turnul de Apă” Arad, Facebook

Ideea tocmai asta este: ce se poate face în această situație? Cei doi nemafiind capabili să mențină activitatea culturală acolo, se gândesc să-l vândă. La o adică și celui de la care l-au cumpărat: primăriei arădene. Iar aici, normal, apar adevăratele probleme.

Dacă urmărim cu atenție analiza juridică din Special a avocatului Bogdan Ionescu, realizăm că ar putea fi probleme până și cu legalitatea tranzacției din 1990. Dar dincolo de asta, în completare, cel care vă scrie aceste rânduri vă poate spune cu cât au cumpărat, la modul real, cei doi turnul. 110.000 mii de lei în mai 1990. Ca să fim de acord cu titlul: cât „făcea” de fapt atunci turnul?

Ei, e simplu mai nou: ajunge să urmărești cursurile valutare. Oficial, 110.000 de lei făceau în mai 1990 cam cinci mii de dolari. Da, ați auzit bine, eram încă înainte de liberalizarea cursurilor valutare, exista un troc de stat. Numai că pe bune, la cursul liber, adică, suma trecea cu un pic de o mie de dolari. Vorbim de dolari, fiindcă euro nu exista pe vremea aceea.

Treaba devine semnificativă dacă realizăm prețul cerut pentru vânzare acum de către cei doi proprietari: 400.000 de euro. Nu dolari, rețineți, ceea ce ar însemna că în treizeci de ani Turnul de Apă și-a crescut valoarea de o sută de ori. Nimic deosebit, piața imobiliarelor cunoaște astfel de minuni. Deosebit e că a fost o tranzacție de la stat la particulari, iar acum se vizionează inversarea situației: de la particulari la stat.

Ideea este simplă: cei doi nu mai au capacitatea să ducă mai departe o afacere de altfel valoroasă pentru cultura Aradului. Sunt gata să vândă turnul, inclusiv primăriei arădene, cu patru sute de mii de euro. Ideea este că valoarea în sine poate fi chiar mai mare, dar pentru un turn cumpărat acum treizeci de ani și ceva cu un pic peste o mie de euro, e cam mult. Este evident că primăria lui Bibi stă și așteaptă – nimic rău în asta, dacă o face cu scop și interes –, este evident că turnul se integrează perfect concepției HUB mARTA, un centru cultural susținut de primărie și care are în vedere un muzeu al industriei arădene.

Foto: Galeriile „Turnul de Apă” Arad, Facebook

Rămâne de văzut ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Să nu ne facem iluzii, dar să nici nu dezarmăm. Mai sunt în oraș oameni și chiar grupuri care au trecut de mult și bine de ideologia de proastă amintire a diferențierii culturii în funcție de neam și interese. Aradul este și trebuie să fie al arădenilor, iar Turnul de Apă este o valoare arădeană care trebuie păstrată și revalorificată.

Cu atât mai mult, cu cât este evident peste turnul timișorenilor. Chiar dacă nu vor recunoaște asta niciodată…