Spectacol de gală, miercuri, în jurul prânzului, în fața Galeriei de Artă Delta. Nu, nu a fost vernisaj, nici inaugurarea vreunei opere monumentale. A fost expus, cu generozitate față de publicul larg, un Ferrari Purosangue – înmatriculat în Arad (cum altfel?!) – așezat strategic pe trotuar, astfel încât toți contribuabilii harnici ai orașului – plătitori de taxe, impozite și alte obligații necesare pentru susținerea fericirii colective – să poată admira minunăția.

Și trebuie să recunoaștem: nu vezi în fiecare zi un Ferrari Purosangue în Arad. Sau, mai exact, nu vezi în fiecare zi un Ferrari Purosangue expus cu atâta naturalețe pe trotuar, de parcă spațiul public ar fi fost inclus în pachetul de opționale la achiziție.

Ca să nu fim acuzați de invidie socială, resentimente automobilistice sau alte păcate moderne, vă oferim și câteva detalii tehnice demne de admirație. Vorbim despre un motor V12 aspirat natural de 6,5 litri, care dezvoltă 725 de cai putere și un cuplu de 716 Nm. Accelerația de la 0 la 100 km/h se face în doar 3,3 secunde, suficient de rapid cât să ajungi de la bun-simț la aroganță înainte să apuci să clipești.

Iar dacă vă întrebați cât costă privilegiul de a transforma trotuarul în salon auto personal, prețurile pentru Ferrari Purosangue – primul SUV din istoria constructorului italian – variază între 450.000 și 650.000 de euro, fie că vorbim despre exemplare noi sau rulate recent.

Dincolo însă de fascinația tehnologică și de inevitabila ironie, există o problemă mult mai simplă. Trotuarul nu este parcare. Nici pentru Ferrari. Nici pentru Lamborghini. Nici pentru orice altă mașină care costă cât un bloc de apartamente.

E adevărat, orașul nu oferă suficiente locuri de parcare. Dar undeva ar trebui să existe o limită a bunului-simț. În acest caz, limita respectivă nu doar că a fost depășită; a fost călcată în picioare, făcută ghemotoc și aruncată direct la coșul de gunoi. Iar acesta nu este, sincer, comportamentul pe care l-ai asocia cu un adevărat posesor de Ferrari.

De altfel, ar fi interesant de văzut ce s-ar întâmpla dacă mâine am adopta cu toții aceeași filosofie urbanistică. Să ne parcăm fiecare mașina în fața Galeriei de Artă Delta. Un Hyundai Getz aici, o Dacia Logan dincolo, poate un Opel mai obosit lângă ele. Dacă trotuarul a devenit spațiu expozițional auto, atunci să beneficieze toată lumea de egalitate de șanse.

Partea cu adevărat impresionantă este însă alta. Mașina a rămas suficient de mult timp pe trotuar încât să fie observată de echipajele de poliție care au trecut prin zonă. Sau, mai bine spus, suficient de mult timp încât să poată fi observată.

De aici apare inevitabil întrebarea: câtă pasivitate încape în niște cadre ale Poliției arădene, care au tocmai rolul de a observa astfel de situații? Se pare că destulă cât să permită unui Ferrari de sute de mii de euro să transforme trotuarul din centrul orașului în loc de staționare exclusivistă.

Poate data viitoare proprietarul ar putea încerca un experiment și mai îndrăzneț. Să parcheze în fața Primăriei Arad. Sau chiar la intrarea în Primărie. Cine știe, poate acolo automobilul ar deveni parte a patrimoniului local.

Iar dacă nici acolo nu este observat, rămâne varianta supremă: direct la intrarea în sediul IPJ Arad. Poate astfel, în sfârșit, cineva va remarca prezența discretă a unui Ferrari de 650.000 de euro așezat pe trotuar.

Cât despre finalul reprezentației, acesta a fost la înălțimea întregului spectacol. Cum a părăsit Ferrari-ul trotuarul pe care îl transformase, pentru câteva ore, în proprietate temporară? Simplu și eficient: traversând peste trecerea de pietoni de la intersecția cu strada Mihai Eminescu, după cum se poate observa și în imaginile video.

Trebuie menționat și faptul că fotografiile cu supermașina nu au provenit dintr-o singură sursă. Dimpotrivă. Ne-au fost trimise de mai multe persoane, semn că exponatul stradal s-a bucurat de un real succes în rândul publicului. Până la urmă, nu în fiecare zi ai ocazia să vezi un Ferrari Purosangue de până la 650.000 de euro folosit simultan ca obiect de admirație, reper urban și demonstrație practică despre flexibilitatea cu care pot fi reinterpretate regulile de circulație.

Citește și: Speciala zilei: Mondialul extins, mai mult balast sau doar prejudecăți europene?