Bibarț a lăsat mereu să se creadă că, la nașterea lui politică, a avut o singură ursitoare. Una mai specială, atotputernică și multiplă (de fapt, o adevărată constelație), capabilă să decidă destinul oricui. În bine sau în rău. O constelație care i-a ursit lui Bibișor un mare viitor. Așa că, oricât de tare ar fi luat-o pe arătură pruncul Bibi (și a luat-o de multe ori în mandatul ăsta), constelația ursitoare l-a ajutat să crească, să tot crească (în sondaje).

Cel puțin asta-i convingerea multora, că orice-ar face pruncul Bibișor și oricum s-ar vota, rezultatu-i cel ursit de cele înstelate ursitoare. Atât de puternică era convingerea asta încât, crezând mai mult în ursitoare decât în forța partidului, a fost aproape de-o evadare, direct în poala prietenului Fifor.

Când vorbim de forța partidului, nu avem în vedere chiar orice partid, ci doar pe cel din Palatul Cenad. Pentru că – asta nu pricep adversarii politici înghesuiți în micuțul colț al opoziției locale (mai ales Fifor) -, PNL este singurul partid din Arad care știe să câștige alegeri. Restul au învățat doar să piardă și se simt bine așa. AUR? Să vedem.

Intrat, așadar, în politica mare cu șuturi în fund ursite pentru avansare pe repede înainte, Bibarț pare că n-a prea fost interesat de alte semne. Pământești, nu astrale. Și s-a concentrat pe alte zone de interes pentru electorat, cum ar fi rondurile, emisiunile tv și sondajele interne. Și micile inutilități, plătite cu bani grei. Bani publici, normal.

Cu mai bine de jumătate de an înainte de alegeri, primarul în exercițiu se poate lăuda cu un sondaj intern și oarecum confidențial (de vreme ce n-a fost făcut public decât în ziarul de casă al primarului), conform căruia conduce detașat în intențiile de vot ale arădenilor, la 20 de procente peste următorul clasat. Mare victorie a strategilor lui Bibarț.

Doar că, în interiorul PNL circulă și o informație care nu-l prea avantajează: cu cele 38% intenție de vot, Bibarț este cel mai slab primar în exercițiu al PNL din țară. Ceea ce ar putea însemna că, totuși, prestația sa în fruntea administrației arădene nu este prea apreciată.

Oricum, mai sunt și alte semne care ar putea să-i mai taie din entuziasm. Și nu-i vorba de semne astrale, ci cât se poate de pământești.

Ursitoare ce-ai ursit, ai uitat istoria

Se pare că și-o ursitoare, oricât de înstelată ar fi, poate uita istoria. 2004 este anul în care un alt primar în exercitiu, răposatul Dorel Popa, a decis, înainte de alegeri, să schimbe asfaltul trotuarului dintre „30 Decembrie” și Primărie cu pavele. Lucrare mai scumpă, normal, și nu neapărat necesară, dar nu conta, chiar dacă arădenii cam murmurau. Nu contau nici banii, pentru că primarul Dorel Popa era sigur că va câștiga un nou mandat iar criticile se vor calma iar banii vor veni.

Avea în spate un partid puternic pe-atunci, PDSR, în vreme ce PNL era destul de firav iar PD părea și mai firav, deși mulți îl vedeau ca fiind tânărul lup al politicii românești.

Conform sondajelor, Dorel Popa, avea „în buzunar”, înaintea campaniei electorale, 60-65% din intenția de vot a arădenilor (nu 38% cât se laudă Bibarț că are acum) și, deloc de neglijat, ca pastor la Maranata, avea susținerea majoritatii baptiștilor arădeni (care pe-atunci erau mult mai puternici decât penticostalii). În plus,spre deosebire Bibarț, un ortodox rătăcitor printre credințe, dispus să mimeze orgasmul religios, cu ochii dați fotogenic peste cap, prin diferite case de rugăciuni neoprotestante, Dorel Popa era un baptist autentic, convins și credibil.

Unde mai pui că avea și cea mai bine cotată echipă de campanie, în frunte cu Andrei Ando, același care, consecvent în convingeri politice, a trecut de la PSD, direct în barca PNL-Cionca. Dacă va fi consecvent și în realizări, va suna puternic alarma la PNL Arad.

Și uite-așa au apărut primele pavelele pe centru, lucrare mult laudată în campanie de Ando, în contul răposatului Dorel Popa – care, de altfel, ca și Bibarț, nu avea prea multe alte realizări cu care să se laude în campanie. Doar că era un povestitor mai bun.

Acu’, ce să zicem? E bine că are Bibi bani pentru alte pavele, din granit, mult mai scumpe decât cele din 2004. Aduse din China, țară celebră pentru calitatea granitului ei, ca de altfel, a tuturor produselor cu care a inundat piețele lumii.

Despre trăinicia lucrării doar atât:无言 (Wú yán) – „fără cuvinte”

E bine că nu a reparat trotuarul ăla, cum zic meseriasii ca s-ar fi putut face, mult, mult mai ieftin, cu „câteva roabe de nisip și-o mână de meseriași pricepuți” și cu drept de vot. A făcut bine pentru că, în vreme de criză așa face un bun gospodar, aruncă banii pe prostii inutile (repet ideea: se putea repara trotuarul cu mult mai puțini bani, iar diferența o putea folosi, de exemplu, pentru iluminatul trecerilor de pietoni).

Față de Rodica 1, 2 și 3, Parktronic era zero

Tot răposatul Dorel Popa a fost artizanul unui contract de administrare a parcărilor din municipiu, încheitat cu firma de tristă amintire, Parktronic. Ăia nu ridicau mașinile, cum se procedează acum, sub administrația Bibarț, doar le blocau roțile cu „gheara”. Și, desigur, îi puneau la plată pe șoferi pentru deblocare, că bietul Dorel Popa nu avea o jucărie ca Poliția locală care să aplice amenzi sau să dispună ridicarea mașinilor.

Citiți aici amănunte: Parktronic- – parcare cu plata cu iz de creditare mascata 

Și să nu credeti că n-au fost explicații pentru „agresivitatea sistemului Parktronic” de parcare sau că n-a fost invocată grja față de cetățeni, traficul rutier disciplinat etc. Au fost – v-am spus că Dorel Popa era pastor, avea vorbele la el și nu făcea dezacorduri, spre deosebire de… altii.

Doar scuze nu a putut transmite arădenilor Dorel Popa. Ca și Bibarț, era prea plin de el, prea arogant și sigur de realegere pentru a coborî la nivelul aradenilor…

Ce să zicem, noi, acum? Poate e bine că Bibi tocmai se laudă că a mai cumparat o mașină de ridicat vehicule. Botezată de el, într-un fel de glumă, tot Rodica. Cu siguranță arădenii se distrează de aceste glume de șanț despre „Rodica a III-a. De fapt, se laudă cu un sistem de gestionare a parcărilor în municipiu, mai agresiv decât Parktronic. Incomparabil mai agresiv, aproape inuman. Și nu-i vorba doar despre bani.

Citiți amănunte aici: Realizările Aradului: o nouă „Rodica” – mașina de ridicat autoturisme, și nicio parcare în plus!

Interesant este că, la fel ca Bibarț, Dorel Popa avea „în portofoliu” ziarul local (ce se numea pe-atunci, Adevărul) și televiziunea locală, care nu scoteau un cuvânt deontologic despre alte „schelete” din dulapul primarului, cum ar fi „afacerea Casarom”, despre care puteți citi amănunte aici:

• Afacerea sau Tunul Casarom. Partea I: Judecătorul 
• Afacerea sau Tunul Casarom. Partea a doua: Zeci de milioane de euro în „buzunarul” prietenilor europarlamentarului Falcă 

Este adevărat că situatiile nu sunt absolut identice. Iar cea mai importantă diferență este sistemul de vot într-un singur tur. Ceea ce-i asigură primarului în exercițiu un avantaj enorm, chiar pentru unul ca Bibarț.

Totuși, cam multe semne că acele ursitoare cu multe și mari stele nu s-au aventurat cu ursitul dincolo de primul mandat. Și ce semnal sunt asemănările scadente după 20 de ani pentru alegătorii care au ajuns să nu mai creadă în puterea votului lor.

Ei, uite că se poate. Greșeala n-a fost în urmă cu 20 de ani, ci după aceea.