Cazul Dumitru Șerban sau cum e când ipocrizia aneantizează rațiunea





După doi ani de la acordare, Consiliul Local al Muncipiului Arad retrage lui Dumitru Șerban titlul de Cetățean de Onoare al Aradului.
Aceasta este știrea.
Să vedem despre cine e vorba: sculptorul Șerban, la 75 de ani, este o personalitate a Aradului. Nu are rost să începem cu lista meritelor sale, ajunge să spunem că are lucrări monumentale în Ungaria și Germania și Franța, asta ca să nu mai pomenim de țări din Orientul Apropiat. Președinte al filialei locale, a fost mai mulți ani și președinte al UAP pe țară, profesor universitar la Timișoara, rămânând în tot acest timp un artist legat profund de Arad.
Trecem la circumstanțe: probabil, toate acestea și încă multe altele au fost luate în considerare atunci când, în 2021, consilierii arădeni au votat acordarea titlului de Cetățean de Onoare. Nu a fost luat în considerare însă un fapt prea puțin știut atunci și anume că pe numele lui Dumitru Șerban există o hotărâre definitivă din 2014 care îl face colaborator al Securității.
Cum, necum, în noiembrie anul trecut, jurnalistul specializat pe cultură de la aradon descoperă hotărârea din 2014 și o face publică. Opoziția de la Arad, reprezentată de USR, intră automat în alertă și cere de atunci retragerea titlului de cetățean de onoare. Până la urmă consiliul se întrunește în 31 ianuarie și, spre surpriza inițiatorilor, votează retragerea. Surpriză, pentru că asta înseamnă că cel puțin patru liberali au votat pentru, în timp ce USR-ul se aștepta ca liberalii să-l susțină până în pânzele albe pe „omul” lor, Dumitru Șerban.
Să vedem despre ce este vorba, în fapt: într-adevăr, Dumitru Șerban, născut în Ialomița, în 1948, a început să fie căutat la „trecut” în primii ani ai noului mileniu, tocmai atunci când ocupa funcții de conducere, inclusiv președinte, cum am spus, la nivel național în Uniunea Artiștilor Plastici. În 2014 a ieșit hotărârea care a ajuns la cunoștința arădenilor informați peste opt ani.
Hai să trecem la fapte și la date: Dumitru Șerban a început să lucreze cu „băieții” încă din liceul de arte plastice, spunând despre cel puțin doi colegi că au atitudine necorespunzătoare, unul susținând că religia a avut un rol pozitiv. Problema e că viitorul sculptor foarte apreciat nu avea încă 18 ani, deci aceste fapte țin oarecum de un infantilism ce nu poate fi judecat legal. Însă a continuat și ca student, spunând băieților că un coleg consideră că muzica de la Europa Liberă e frumoasă, nemaivorbind de informația după care sora unui coleg ar fi părăsit țara să se mărite în Franța.
Absolventul de arte plastice de la București a venit la Arad în 1977, imediat după terminarea studiilor, probabil ca recompensă pentru munca sa „operativă”. Da, ce, să te muți tu, tânăr artist, de la București la Arad, ce ar fi putut fi, nu-i așa? Cert este că de atunci nu mai există nimic care să susțină colaborarea sa, dimpotrivă.
Vă rog, mare atenție: în aprilie 1989, lui Dumitru Șerban îi deschide un dosar de urmărie serviciul trei din cadrul Inspectoratului de Miliție al județului Arad. Pentru cei mai tineri și oarecum nefamiliarizați cu ceaușismul târziu: Dumitru Șerban, în primăvara anului 1989, pe vremea când eroii de după furtună tăceau mâlc și nici prin cap nu le trecea să conteste supremația genialului conducător, ei, tocmai atunci, Dumitru Șerban devine urmărit de către Securitate pentru mult prea desele sale contacte cu cetățeni străini. Cel puțin asta era formularea, dar noi, cei care eram deja maturi pe atunci, știm că asta era ceva foarte grav. Oricum, încă înaintea glorioasei noastre revoluții, la care nu știu câti consilieri locali au participat dintre cei care au votat retragerea titlului lui Dumitru Șerban, acesta devine urmărit de Securitate, un dușman al regimului, un disident de care nu știa nimeni, nici măcar cei care acum au ajuns la măreața concluzie că Dumitru Șerban aduce un prejudiciu imaginii orașului în și pentru care lucrează de cincizeci de ani.
Domnilor de la USR, Domnule Galea, nu știu ce făceați Dumneavoastră prin aprilie 1989, ceea ce știu și ar trebui să știți și Dumneavoastră, când judecați soarta unui om, este că acel om era considerat de Securitate dușman al regimului cu opt luni înainte să vină libertatea peste noi.
Dacă asta nu vă spune nimic, stați degeaba prin comisii și consilii. Dacă nu realizați că în jurul anului 1970, Ceaușescu era un ales al occidentului, un lider providențial care a refuzat să intre cu sovieticii în Praga, mulți intelectuali de vârf de astăzi făcând un gest de mulțumire față de cel care va deveni despotul nebun din anii optzeci, dar mai ales dacă nu realizați că în tinerețe mulți facem tot felul de lucruri de care mai târziu ne va fi rușine, unora cel puțin, ei, atunci sunteți niște ipocriți incurabili care nu au ce căuta în reprezentare. Pentru că nu reprezentați pe nimeni în afara limitării ipocrite a propriei persoane.
P.S. Cel care a scris aceste rânduri nu este apropiat lui Dumitru Șerban, nu are nici un interes în a scrie toate acestea în afara sentimentului straniu că Dumneavoastră, cei 12 care ați votat retragerea titlului de cetățean de onoare lui Dumitru Șerban, acționați de parcă ați colabora cu vechea și noua Securitate.
Comentariile portalului
Vaccinurile au salvat cel puţin 154 de milioane de vieţi în ultimii 50 de ani, echivalentul a şase vieţi în fiecare minut, potrivit unui studiu OMS publicat miercuri în (...)
Cu tot respectul, lăudabil că ați descoperit că nu exista perfecțiune umană. Dar oare normalitate exista? Sau o minimă evoluție? Ce ziceți de următoarele: ,, (...)
Foarte bun articolul. Felicitări!