Suntem sătui, jurnaliștii de la Special Arad, în cele patru luni de când ne-am născut, de întrebarea: „Cine e în spatele vostru?”. O întrebare la care fiecare am răspuns de sute de ori: „Nimeni. Suntem noi…”. Câteodată, în batjocură la adresa celui ce punea întrebarea, mai răspundeam și cu câte o frază de genul următoarei: „Păi… hai să enumerăm… Lucian și-a vândut un laptop, secretara și două covoare; celălalt Lucian a mai avut ceva bani puși deoparte de când a fost în Italia; Doreluț a vândut niște lemne din pădurea pe care o mai are tatăl său; Tomas a vândut niște softuri pe care chiar el le-a făcut, plus o poșetă de-a surorii sale; Alin a vândut niște pământ iar Andrei… de Andrei numai de bine… Acum, Călin e mai nou dar… vrea și el să vândă ceva ca să intre în acționariat…”. Bineînțeles că nu eram crezuți de nimeni… așa că întrebarea a rămas…

La fel, ne-am „confruntat” cu sute de variante de răspuns… pe care le-am aflat de la cunoștințe, prieteni, rude și chiar alți jurnaliști. Și, dacă tot e să spunem adevărul, atunci hai să le înșirăm și pe acestea: „Sunteți ai lui Falcă”, „Sunteți ai PSD-ului”, „Sunteți ai SRI-ului”, „Sunteți ai altor structuri”, „Sunteți ai lui Muscă de Curtici”, „Sunteți ai subprefectului Radu Stoian”, „Sunteți  ai lui Parpală”, „Sunteți ai lui Leontin Aslău ” etc.

Dar ca să n-o mai lungim atât, a venit vremea să spunem adevărul. Nu e o surpriză, dar… domnilor Ioțcu, Falcă, Feieș, Măduța, Căprar, Cristina, Drăgan, Țițirigă și mulți mulți alții pe care nu i-am amintit aici (la colegi din presă și alte categorii nu vrem să facem referire!), în spatele nostru se află…. (ridicăm mâinile și facem gălăgie ca și cum se face public un rezultat senzațional…) : NOI. Noi ne aflăm în spatele nostru dar, ce-i drept, suntem ajutați de mulți prieteni. Prieteni pentru care nu există comision la o afacere; prieteni care nu-și doresc nimic decât o societate arădeană în care ei și copiii lor să trăiască normal; prieteni care, în loc să dea bani la muzică ca să vă facă vouă pe plac, investesc în cultură, educație și adevăr; prieteni care n-au nevoie de afacerile voastre periculoase și în urma cărora să le tremure fundul că apar procurorii la uși (apropo, voi vă simțiți bine?); prieteni care ne ajută așa cum pot ei. Cum cred ei de cuviință. (Ce-i drept, banii puțini pe care-i luăm, ne ajung cu… țârâita, însă ne descurcăm… înțelegând prin asta că lucrăm mai mult pro bono… dar asta e o altă poveste).

Ați încercat și încercați pe orice căi să ne intimidați. Ne amenințați cu judecățile! Ne amenințați cu plângeri penale. Încercați să ne dezbinați. Ne transmiteți mesaje de prost gust. Ne amenințați cu bătaia! Pe față zâmbiți, în spate „lucrați”… Unii dintre voi nu ne invitați la acțiunile voastre de frică pentru că o să spunem cu exactitate ceea ce vedem. Pentru voi nu există presă, pentru voi există doar slugi care vă preamăresc în fiecare zi (și clipă) și de care nu vă puteți sătura pentru că aceasta este normalitatea voastră. Pentru voi nu există decât partenerii de afaceri (a se înțelege firmele clientelare) de la care obțineți un comision doar pentru faptul că (și) noi am fost proști și v-am ales.

Ei bine, normalitatea noastră este alta și, zi de zi, în fiecare zi, încercăm să le-o arătăm tuturor cititorilor noștri. Atât cât putem noi, așa cum putem noi. Așa că… n-ar fi de mirare să încercați să ne rupeți picioarele, nu?