S-a împlinit un an și jumătate de când o „gașcă de nebuni” a decis să înfrunte realitatea și să creadă într-o idee: a unui cotidian online, pentru că nu aveam destui bani pentru unul tipărit. Șase jurnaliști, Lucian V., Tomas, iarăși Lucian D., Andrei, Doru și Alin, am plecat de la un alt portal pentru a face ceea ce ne-am dorit întotdeauna, un jurnalism independent. Doream să nu mai existe niciun telefon cu fir roșu, doream să putem să spunem că ne doare-n cot de politica lor mizerabilă și de metodele lor infecte, de impunerile lor contra-cost, doream să fim noi, pe picioarele noastre, având la îndemână stilourile și chiar doar câțiva prieteni, dar mai ales pe prietenele, logodnicele și soțiile, care au înțeles să motiveze blajin absențele noastre îndelungi de acasă. Doream să abordăm orice subiect, doream să fim jurnaliști în slujba cetățeanului simplu, să spunem poveștile oamenilor simpli, a celor de pe stradă, doream pur și simplu să fim liberi. Ne-am spus că trebuie să avem curajul să aplicăm ceea ce au avut bun toți cei care ne-au ghidat în această meserie, deloc ușoară, chiar periculoasă pe alocuri. Ni s-a spus atunci, în urmă cu un an și șase luni, că suntem nebuni și că nu avem nicio șansă.

Ei bine: am avut dreptate să credem în ideile noastre, să ne luptăm pentru oricare dintre acestea și mulți dintre cei care ne declarau moartea subită, chiar dacă unii dintre ei nu doreau asta, fiindu-ne amici, s-au văzut nevoiți să ne transmită cu bucurie că s-au înșelat și să ne spună că respectă ceea ce a ajuns „Specialul” să reprezinte în Arad.

Între timp, a plecat Andrei (noi îi spunem și acum, când ne mai întâlnim, că a ales „cai verzi” pe pereți politici), dar au venit Raluca, Lucian P., Ovidiu și Radu, colegii noștri mai tineri într-ale jurnalismului, dar care s-au integrat perfect, contribuind mult la a completa ceea ce lipsea „Specialului”. În tot acest timp, ne-am ales cu grijă, și o să o facem și în continuare (deși la Special Arad poate scrie oricine, de aceea am și introdus categoria „Contributors”),  colaboratorii permanenți, numindu-i aici pe profesorul Ioan S., cu ale sale „Clipe de viață”,  și pe comentatorii Sasha Romanov, Lajos Notaros și Ovidiu Balint. Dar, cum spuneam, loc mai e pentru oricine… că nu degeaba am decretat: „Scrie despre tine”… un slogan pe care l-au înțeles foarte bine și cei care comentează decent la articolele postate de noi, înțelegând să participe cu idei și informații la dezvoltarea portalului.

Piedici, lupte, provocări… au fost multe. Într-o primă fază, ca primă armă de luptă a tuturor celor care doreau să ne pună piedici, deoarece nu le răspundeam la comenzi, s-a spus că aparținem, pe rând, fiecărui partid politic. Când dezvăluiam afacerile lui Ioțcu, spuneau că suntem ai lui Falcă; când scriam de Falcă (trebuie să recunoaștem că nu atât cât ar trebui), eram „trimiși” în curtea PSD-ului; când am scris de Măduța și Căprar, de la PSD, am fost făcuți oamenii vechilor liberali ș.a.m.d.  Acum, la existența noastră de un an și jumătate, vocile s-au mai domolit și chiar am avut surpriza să ni se spună, și chiar de către unii care au fost subiectele noastre, că independența noastră e o certitudine.

În a doua fază, care a început de vreo lună încoace, „postacii” partidelor  (acele persoane angajate – doar se apropie campania electorală! – să comenteze subiectele apărute în presă, și remunerate pentru că se „produc” zilnic) ne fac în toate felurile: de la bețivi la agramați, de la șpăgari nenorociți la șantajiști, de la drogați la dubioși. Am rezistat și o să rezistăm în continuare la toate aceste manevre dar, ca să fim sinceri până la capăt… într-adevăr, am tras câteva beții zdravene. Iar una dintre acestea a fost când l-au prins cu mita pe Ioțcu…  Nu ne-am bucurat că i-au pus cătușe, pentru că nu dorim asta la nimeni, dar ne-am „lovit” rău pentru că procurorii au confirmat ceea ce sugeram noi, tuturor arădenilor, de luni de zile.

Și da… am fost și agramați câteodată, am făcut și destule greșeli, unele celebre și de care acum râdem când ne aducem aminte, însă această parte e cât de cât scuzabilă (subliniem nu în totalitate!) prin graba cu care se întâmplă lucrurile în presa online.

A treia fază le include pe celelalte două… Înțelegând că nu ne pot decredibiliza și bloca prin metodele amintite, adversarii noștri (ei se consideră așa, noi neavând nimic cu nimeni, de împărțit… doar cu adevărul!) s-au pus pe intentat procese. Astfel, în clipele în care nu ne documentăm sau scriem, vizităm Judecătoria și Tribunalul, știm toate colțurile și unde s-a decolorat vopseaua, dăm nas în nas des cu avocații, procurorii și judecătorii… de zic cei de acolo că ne-am angajat ca administratori. Acum, pe rol, avem procese cu Gheorghe Alda, cu Rodica Ioțcu și cu Florian Torcoș… și când s-or termina o să scriem și despre ele.

Cam asta ar fi pe scurt situația noastră la un an și șase luni de la debutul pe piața arădeană de presă. Mai multe nu am dorit să spunem pentru că nu e cazul și nu e cazul să împovărăm mințile dumneavoastră, a cititorilor noștri, gratuit și fără sens. Avem nenumărate teme în lucru, avem subiecte pe care le-am promis și nu am reușit finalizarea lor (ăsta iar e prilej pentru unii să spună că doar am șantajat cu ele…), avem investigații în curs, ne propunem multe în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. Așa că, aveți toate motivele să ne urmăriți în continuare.

Ăsta e bilanțul nostru,  făcut public conform celor susținute la începutul începuturilor portalului: dacă știe presa și jurnaliștii, trebuie să știe toată lumea! Iar motivația și drogul nostru sunt reprezentate de zecile de mii de cititori care deschid zilnic „Specialul”. Tuturor acestora, dar și celorlalți care ne vor descoperi în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat le spunem: mulțumim!