Trăim vremuri când inconștiența, teribilismul și prostia constipată își găsesc refugiu în teoria conspirației. Mă refer în special la această intoleranță la regula purtării măștii, extrapolând – deloc exagerat – înspre toate regulile impuse de autorități, dar cauzate de pandemie. Nu sunt jurist, dar cred că stăpânesc cât de cât anumiți termeni și am, tot cât de cât, o privire rațională asupra a ceea ce înseamnă Codurile.

Încep cu explicarea logică a sintagmei „Zădărnicirea combaterii bolii”. Măsurile – rele, bune, nu asta este discuția acum – sunt luate pentru a combate boala, pentru a limita efectele ei. Nerespectarea acestor măsuri înseamnă, pe un fir logic, tocmai acea zădărnicire a combaterii bolii. Și, după umila mea părere (sunt puțintel sarcastic folosind termenul „umilă”; ncsf), sunt vinovați nu doar cei care nu respectă regulile (acele măsuri, cu caracter de lege), ci și cei care promovează nerespectarea regulilor. Inclusiv cei care ne instigă să nu purtăm mască, să nu respectăm distanțarea în societate, să ocolim legea. Instigarea publică, din câte știu eu.

Și, ca să fiu pe deplin edificat, am apelat la amicul google, pe principiul că prietenul la nevoie se cunoaște. Și, ce găsesc: Art. 368 Cod Penal. Opa, deci e pe penal, nu fiteșce. Articolul 1 spune: Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace, să săvârșească infracțiuni se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la săvârșirea căreia s-a instigat. Deci, în traducere laică, dacă unul mă îndeamnă să nu port mască atunci când ar trebui să port se presupune că respectivul comite o infracțiune.

Sunt de acord că multe dintre aceste măsuri sunt deseori deranjante, neplăcute. Sunt, de asemenea, convins că s-ar fi putut găsi și măsuri mai bune. Dar, atât timp cât acestea sunt măsurile suntem datori să le respectăm și suntem pasibili de pedeapsă dacă îndemnăm la nerespectarea lor.

Scriu aceste rânduri, sătul fiind de postările, mesajele, „pildele”, nihilismele și alte rahaturi care abundă în spațiul public, în special prin intermediul FB. Totul în numele libertății individului. Citându-l pe Theodore Roosevelt – „Ordinea fără libertate și libertatea fără ordine sunt la fel de dăunătoare” – doresc să subliniez că libertatea fiecăruia dintre noi se termină atunci unde începe libertatea celuilalt. Sau măcar acolo unde cele două „libertăți” se întretaie. Și că aceste mesaje cu iz de anarhie, fie că sunt lansate din inconștiență, prostie sau teribilism, chiar dacă sunt argumentate de nenumărate teorii ale conspirației – extratereștri, oculta mondială, reptilienii, 5G, noua ordine mondială etc. – își găsesc prozeliți mai mereu.

Adică așa cum spune un proverb din jungla urbană: „Mama proștilor/naivilor/credulilor este întotdeauna gravidă. Însă, uneori, naște și tripleți”. Vina nu e a celor care cred, ci, mai ales, a celor care instigă. Cu atât mai mult cu cât unii instigatori au (sau își arogă) statutul de formatori de opinie, de vectori sociali.

Închei ca de obicei, cu zâmbetul pe buze, dacă tot vorbeam de libertate. Într-o închisoare, un lepros și un ardelean erau privați de libertate. Adică întemnițați! La un moment dat, vicisitudinea bolii face ca leprosului să-i cadă un deget. Acesta, imperturbabil, ia degetul și îl aruncă pe geam. După ceva timp, îi mai cade un deget. Aceeași mișcare: îl aruncă tot pe geam, Apoi, îi pică nasul. Situația se repetă, iar nasul urmează calea luată de degete, tot pe geam. Ardeleanul privește lung, sfătos, și apoi declară: „Apu, mă rog frumos, eu cred că matale vrei să evadezi”!